Picuri de…poezie – Zorica Laţcu

În Staul

Te-am urmărit cu inima, Fecioară,
Cum urci din Nazaret spre Vitleim,
Nu vede nimeni cum în cale zboară
Cu aripi argintii un heruvim.
Te văd apoi cum treci,ca o străină
Pe străzile micuţului oraş…
Nu vede nimeni nimbul de lumină
Ce-nvăluie tot chipul drăgălaş.
Ticsită până-n vârf e orice casă,
Zadarnic baţi la poartă, e-ncuiat…
Nu vede nimeni cuta dureroasă
Ce-n fruntea Ta senină s-a tăiat.

img1391

Iţi simt durerea, Maică Prea Curată,
Pentru cei ce trufaşi Te-au gonit,
Ţi-aud departe vocea-ndurerată:
„De ce cu Fiul Meu nu m-ai primit ?”
Ci haide, intră-n staul. Te aşteaptă
Smeriţii boi şi viteluşii blânzi.
Spre Tine oile grăbit se-ndreaptă,
Spre Tine cată mieii cei plăpânzi.
La cei smeriţi, care sufăr în tăcere,
Şi s-au făcut ca boul răbdător,
La ei să vii cu mâini de mângâiere,
Si să le naşti lor Prunc Mântuitor.
Şi la cei blânzi, ca mieii fără vină,
Cei ce ca oi plăpânde s-au făcut,
La ei să vii, Fecioară de lumină,
Si Pruncul dă-li-L să le fie scut.
O, vino, paşii lini Tu Ţi-i coboară
Adânc în taina duhului smerit
Şi-n staul, între oi şi boi, Fecioară,
Să naşti Prunc mic, pe Domnul Prea Slăvit.

Închinarea magilor

Trei înţelepţi bătrâni, albiţi de zile,
Venit-au călărind pe trei cămile.
Cu mult alai, cu fală-mbelşugată,
Călăuziţi de steaua luminată.

magi

Leiţi în fir de aur şi mătasă,
Cei trei bătrâni pătrund încet în casă,
Şi-n colţul ei cel mai ferit găsesc,
Pe Maica Pruncului dumnezeiesc.
Ea toarce firul neted din fuior
Şi mişcă leagănul cu un picior.
Cât e de simplă-n port Aceea care
Primeşte de la îngeri închinare.
Pe haina lungă fără strălucire,
Pogoară văl marama Ei subţire.
Doar străluceşte lin în părul Ei,
Cunună măiestrită din scântei.
Nu ştiu: e leagănul acoperit,
Mişcându-se în colţul lui ferit,
E cântecul Măicuţei lui Iisus,
Sau poate cântecul cântat de sus ?
Sau jocul de lumini cu umbre dese ?
Ceva ce-aduce vrăji neînţelese
Încât bătrânii cei cărunţi se-nchină,
În faţa leagănului de Lumină.
Şi noi cu magii-n gând călătorim,
Şi Pruncului şi noi îi dăruim,
Tămâia rugăciunilor fierbinţi,
Şi aurul simţirilor cuminţi.
Şi dacă n-avem smirnă de iubire,
Noi Te rugăm, Stăpână, cu smerire,
Tot Tu să ne trimiţi din cer de sus
Vreun bob; să I-l aprindem lui Iisus
Ca-n fum de smirnă-nmiresmat să dea
Lăcaşul Tău cu străluciri de nea.

Colind

Pentru tine, suflet drag,
Pentru tine, doară,
Fiul Tatălui şi azi,
Pe pământ pogoară.
Pentru tine, în oraş
Maica Prea Curată,
Pribegind din loc în loc,
Un locaş îşi cată.
Pentru tine, nicăieri
N-a fost ea primită,
Ci în staul printre oi
A intrat smerită.
Pentru tine naşte Prunc,
Ţie dăruindu-L,
Mititel şi-nfăşeţel,
Cum a zis colindul.

nasterea

Şi în tine, sufleţel,
Dulcea mea minune,
Prea Curata pe Iisus
Ca-ntr-o iesle-L pune.
Pentru tine, suflet scump,
Îngerii mulţime,
In alai prea strălucit
Vin din înălţime.
Pentru tine, pentru noi,
O, ce taină mare,
Stea cum alta n-a mai fost
Sus pe cer răsare.
Pentru tine, suflet rar,
Pruncul mic surâde,
Şi la zâmbetul Lui sfânt,
Cerul se deschide.

Colind

Leru-i, Doamne-a Lerului
Sus în poarta cerului,
Şade Maica Domnului,
Într-o sită, sită deasă,
Tot din fire de mătasă,
Floare de făină cerne,
Peste văi şi deal s-aşterne,
Încât pare ţara toată,
Plămădită-ntr-o covată,

nasterea-o

Turtă din făină bună
Cu zahăr şi cu alună.
Si Măicuţa Preacurată,
Turta dulce o arată
Si o dă Fiuţului,
Împăratul cerului,
Să se joace El cu ea,
Şi s-o-mpartă cui o vrea.

Cântec de Crăciun

În noaptea asta iarăşi vii,
Prea Sfinte Copilaş.
Ş-acum în orele târzii,
Îţi cauţi un sălaş.
Dar tot pământul cufundat,
în noapte şi în somn,
Nu simte că l-a cercetat,
Al îngerilor Domn.
Tu treci strein din loc în loc,
Şi în lumea ce-ai zidit,
Nu ai nici vatră şi nici foc,
Ai vrea să intri undeva,
Şi capul să Ţi-l pleci,
Dar cui de Tine-i va păsa,
În vetrele lor reci ?!
Doar câte un creştin arar,
În sufletu-i smerit,
Ca unui scump mărgăritar,
Locaş Ţi-a pregătit.

nasterea1

Acolo vii cu cerul Tău,
Cu oştile cereşti,
Biserică lui Dumnezeu,
Tu inima-i sfinţeşti.
Şi cei ce-n taină Te-au primit,
Şi nu Te pot uita,
Cu suflet cald, cald şi umilit,
Îţi cântă Ţie aşa:
„Rămâi cu noi, Iisuse blând,
Cu oştile cereşti,
Strigăm la Tine toţi cerând
Să nu ne părăseşti.
Lumină şi căldură faci,
De stai cu noi mereu,
Pe veci cu Tatăl ne împaci,
Ne scapi de orice greu”.