Ore de educatie sexuala si de “educatia relationarii sociale” vor fi introduse in programa scolara din Marea Britanie pentru elevii de 11 ani, relateaza editia online a cotidianului The Times. Astfel, elevii de ciclul primar vor invata “despre corpul lor si despre prietenie” precum si despre “casatoriile” intre persoane de acelasi sex, iar cei de gimnaziu, despre bolile transmisibile sexuale si contraceptie, este concluzia unei dezbateri pentru revizuirea programei scolare, initiate de ministerul britanic al Educatiei.
Revizuirea a inceput in luna octombrie 2008, dupa ce ministerul a anuntat ca orele de “educatie sexuala si relationare” ar trebui sa fie introduse in programa obligatorie pentru a ajuta elevii sa “navigheze prin complexitatile vietii moderne” si sa se asigure ca ei vor invata despre viata sexuala de la scoala si nu de pe “terenul de joaca”.
Schimbarile programei n-au mers insa suficient de departe, apreciaza Alasdair MacDonald, profesor in Tower Hamlets, East London, in numele organizatiilor care sprijina educatia sexuala. Acestea au salutat totusi noile masuri anuntate de minister considerand ca natura precara a educatiei sexuale in scolile britanice este vinovata pentru nivelul record al sarcinilor la adolescente.
[Nota Altermedia: Asa cum am mai scris si cu alte ocazii, desi Marea Britanie este tara in care se face educatie sexuala cel mai de timpuriu si totodata cel mai consistent din Europa occidentala, totusi are cel mai ridicat numar de sarcini nedorite la adolescente. In fapt, numarul acestora creste de la an la an, pe masura ce elevii invata tot mai multa educatie sexuala. Un important procent din sarcinile nedorite se datoreaza nu atat relatiilor sexuale neprotejate, cat esecului contraceptivelor.]
Cursurile vor intra in programa obligatorie din 2011, insa scolile religioase vor primi licente speciale pentru a preda copiilor in conformitate cu valorile credintei. De asemenea, parintii vor avea dreptul legal de a retrage copiii de la aceste ore.
Aceasta din urma masura este deja contestata de organizatiile promotoare ale educatiei sexuale pe motiv ca “este o incalcare a drepturilor copiilor”.
Serviciul Catolic pentru Educatie din Anglia si Tara Galilor a salutat insa posibilitatea lasata parintilor de a retrage copiii de la orele de educatie sexuala. “Este un drept crucial intr-o comunitate in care parintii sunt primii educatori ai copiilor lor, si nu statul”, a declarat un reprezentant al Serviciului.
Sursa: Altermedia
Nenorocirea celor drepţi şi bunăstarea păcătoşilor nu trebuie să ne facă să rătăcim de la credinţa în Dumnezeu
Poate să fie, oare, ceva mai nebunesc şi mai fără de minte decât nesocotinţa acelora care, cu toată rânduiala ce domneşte în lume, totuşi se îndoiesc şi nu pricep ocârmuirea dumnezeiască a lumii? Cine ar dori să dovedească că soarele este întunecat şi rece, prin aceasta ar da dovadă că mintea lui nu este întreagă.
Tot aşa de nesocotit, şi încă mai mult, este cel care tăgăduieşte pronia şi ocârmuirea dumnezeiască a lumii. Nici soarele nu poate să strălucească aşa de luminos, precum străluceşte pronia dumnezeiască pretutindeni! Noi vedem soarele de veacuri mergând pe calea cea rânduită lui, vedem cum aşezarea stelelor păzeşte rânduiala hotărâtă lor şi cursul lumii niciodată nu se întrerupe; vedem cum ziua şi noaptea urmează una alteia, şi toate, atât cele de sus, cât şi cele de jos, ca într-un dans armonios păstrează locul şi poziţia lor, fără a trece peste hotarele ce le-a însemnat Dumnezeu de la început.
Dar poate veţi răspunde: „Ce ne foloseşte pe noi că cerul, şi soarele, şi luna, şi
stelele, şi toate celelalte se bucură de o aşa de bună rânduiala, când împrejurările şi legăturile noastre omeneşti, dimpotrivă, sunt pline de amărăciune şi neorânduială?” Ce amărăciune şi neorânduială socoteşti tu, omule? Îmi răspunzi: „Acela este bogat şi, pe lângă aceasta, jefuieşte, înşeală, răpeşte în toate zilele averea săracilor, şi, totuşi, nu-l ajunge nici o supărare. Altul, dimpotrivă, trăieşte cu umilinţă, în cumpătare şi cu dreptate, împodobit cu toate faptele bune, şi, totuşi, este lovit de boală şi sărăcie, de cele mai mari şi felurite rele”.
Aşadar, acestea sunt lucrurile care te mâhnesc pe tine? „Acestea sunt”, răspunzi tu. Da, dar când tu vezi că mulţi dintre cei ce fac rău sunt pedepsiţi, dimpotrivă, nenumăraţi dintre cei cu fapte bune trăiesc bine, pentru ce nu părăseşti părerea ta şi întârzii a lăuda pe Dumnezeu? Iarăşi îmi răspunzi: „Pentru aceasta nu părăsesc părerea mea, că tocmai această nepotrivire mă scandalizează cel mai mult. Pentru ce din doi păcătoşi, numai unul se pedepseşte şi celălalt se cruţă, şi din doi oameni buni, unul trăieşte bine, iar altul este plin de nenorocire?”. Dar ascultă, că tocmai aceasta este una din faptele cele mai mari ale proniei Iui Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu, încă de aici, ar pedepsi pe toţi păcătoşii şi ar răsplăti pe toţi drepţii, atunci ar fi de prisos ziua Judecăţii de apoi. Şi, pe de altă parte, dacă El n-ar pedepsi nici un păcătos şi n-ar răsplăti nici un drept, atunci păcătoşii, cu mintea lor cea uşoară, s-ar face şi mai răi şi necucernici, tânguirile şi hulirile asupra lui Dumnezeu şi mai mult s-ar înmulţi, şi ei ar întări cu toată hotărârea că Dumnezeu nu Se îngrijeşte nicidecum de viaţa oamenilor.
Dacă ei, şi acum când Dumnezeu pedepseşte pe unii păcătoşi şi răsplăteşte pe unii drepţi, totuşi, se îndoiesc de ocârmuirea dumnezeiască a lumii, ce ar zice când nu s-ar face asta? Ce cuvinte de hulă n-ar zice atunci? Aşadar, Dumnezeu pedepseşte pe unii păcătoşi , şi pe alţii nu, răsplăteşte pe unii drepţi şi pe alţii nu. El nu pedepseşte pe toţi, ca să te convingă pe tine că va fi învierea morţilor. Însă pedepseşte pe unii, pentru ca, prin frica de pedeapsă a altora, să facă pe cei uşuratici cu luare aminte pentru mântuirea lor sufletească. Pe de altă parte, El răsplăteşte pe unii drepţi, pentru ca prin aceasta să îndemne pe alţii la fapte bune, dar nu răsplăteşte pe toţi, pentru ca să te înveţe pe tine că are să vină ziua de apoi când toţi vor primi răsplata pentru faptele lor.
Deci, dacă toţi ar primi aici pe pământ răsplătirea sau pedeapsa meritată, atunci nimeni n-ar mai crede în înviere. Dimpotrivă, dacă nimeni n-ar primi încă de pe pământ răsplătirea faptelor sale, atunci cei mai mulţi s-ar face leneşi şi fără luare aminte.
De aceea, Dumnezeu pedepseşte pe unii, iar pe alţii nu, şi prin aceasta foloseşte atât pe cei pe care îi pedepseşte, cât şi pe cei pe care nu-i pedepseşte. Pe cei răi îi înspăimântă a se îndepărta de la răutatea lor, iar pe cei buni, dimpotrivă, prin pedeapsa unora, îi face mai buni şi mai cucernici. Aceasta o arată însuşi Hristos, când I S-a spus că s-a surpat un turn şi a ucis nişte oameni. El a zis: „Credeţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu, zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel” (Luca 13, 4-5). Tu vezi din aceasta că, deşi aceştia au pierit că erau păcătoşi, ceilalţi însă s-au cruţat, nu pentru că ei ar fi fost drepţi, ci pentru ca, prin pedeapsa acelora, să se îndrepte. Dar tu îmi stai împotrivă şi zici că s-a făcut nedreptate celor pedepsiţi, pentru că se putea ca şi ei să se îndrepte fără să fie pedepsiţi, prin pedeapsa altora. Însă dacă Dumnezeu ar fi prevăzut că ei se vor pocăi şi se vor îndrepta, nu i-ar fi pedepsit cu moartea.
Dacă El, pe mulţi dintre cei despre care prevede că nu vor trage nici un folos, din îndelunga Lui răbdare, totuşi îi suferă cu o mare răbdare şi mereu le dă timp şi prilej de îndreptare, cum ar fi putut El să răsplătească pocăinţa celor care s-ar fi îndreptat prin pedepsirea altora? Aşadar, lor nu li s-a făcut nici o nedreptate. Pe de o parte, ei au fost împiedicaţi de la o răutate mai îndelungată; iar pe de altă parte, pentru că pedeapsa lor în cealaltă lume va fi mai mică, fiindcă au pătimit aici pe pământ.
De asemenea, nu s-a făcut nici o nedreptate nici cu cei care nu s-au pedepsit. Era în puterea lor, numai de voiau, de a trage pentru îndreptarea lor cel mai mare folos din îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu, a se mira de răbdarea Lui cea mare, a se întoarce pe calea faptei bune şi a se folosi de pedeapsa altora spre propria lor mântuire. Dimpotrivă, dacă rămân în răutatea lor, nu Dumnezeu este pricina pieirii lor, căci El de asta este îndelung răbdător pentru ei, spre a-i dobândi, însă ei nu, sunt vrednici de iertare, pentru că nu trag nici un folos din îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu.
Însă cele spuse până aici nu sunt singurul motiv pentru care nu se pedepsesc toţi păcătoşii aici pe pământ, ci este şi o altă pricină, mai mare. Şi care este aceasta? Dacă Dumnezeu ar fi pedepsit îndată fiecare păcat, s-ar fi stârpit tot neamul omenesc, şi nu ar fi putut ajunge până în zilele noastre. Ca să vezi că aceasta este adevărat, ascultă pe psalmistul, care zice: „De te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?” (Psalmul 129, 3).
Spre a înţelege după cuviinţă aceste cuvinte, nu este nevoie să socotim păcatele fiecăruia, ci doar pe cele pe care fiecare, fără voia sa, le-a săvârşit, şi chiar dintru aceasta se va vedea că noi, încă de mult timp am fi fost nimiciţi, dacă am fi fost pedepsiţi pentru fiecare păcat.
„ Cine va zice fratelui său nebune, vinovat va fi de gheena focului” (Matei 5, 22), zice Domnul. Este cineva dintre noi care să nu fi făcut acest păcat? De aceea, dacă Dumnezeu, în toate zilele ar pedepsi, de mult am fi fost cu toţii prăpădiţi.
Iarăşi zice Scriptura, că oricine jură, deşi nu jură strâmb, totuşi face nedreptate (Matei 5, 37). Dar unde este acela care să nu se fi jurat niciodată?
Domnul zice mai departe: „Că oricine se uită la femeie poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui” (Matei 5, 28). Însă câţi nu au făcut acest păcat?
Deci, dacă ne gândim noi la aceste păcate, pe care nimeni nu le poate tăgădui şi care nu pot rămâne nepedepsite, ci neapărat atrag după ele pedeapsa, şi dacă pe lângă acestea toate, ne aducem aminte de propriile noastre păcate ascunse, trebuie să recunoaştem şi să slăvim pe Dumnezeu că nu ne trimite pedeapsă imediat, după fiecare păcat.
Aşadar, când tu vezi că cineva jefuieşte şi înşeală pe altul, şi totuşi rămâne nepedepsit, atunci cercetează-ţi propria conştiinţă, cercetează viaţa ta de până acum, vezi păcatele tale şi lesne vei observa că, mai întâi de toate, pentru tine însuţi a fost bine că Dumnezeu nu pedepseşte îndată fiecare păcat. Tocmai de aceea, mulţi vorbesc aşa de nesocotit despre cârmuirea dumnezeiască a lumii, fiindcă ei nu se văd pe ei, ci pe alţii. Noi luăm aminte cu mare plăcere la cele străine şi trecem cu vederea pe ale noastre. Să nu mai facem acestea de acum, ci să urmăm dimpotrivă!
Dacă, mai departe, tu vezi un drept în nenorocire, gândeşte la Iov. Căci deşi este cineva drept, totuşi, nu este mai drept ca el, ba încă nici nu se va apropia vreodată de dânsul, şi deşi a suferit cineva multe, totuşi, nu a suferit aşa multe ca Iov.
Acestea judecă-le şi încetează de a te mai ridica împotriva lui Dumnezeu, şi nu zice că pe cel bun, de aceea îl ajunge nenorocirea, căci Dumnezeu nu i-a aminte la dânsul; ci pentru că El voieşte a-l încununa şi a-l face mai slăvit.
De vrei să vezi un păcătos care a fost pedepsit, adu-ţi aminte de slăbănogul care zăcuse pe patul de boală 38 de ani. Cum că el căzuse în acea boală pentru păcatele sale, aflăm de la Hristos: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău” (Ioan 5, 14). Când noi suntem pedepsiţi, atunci, precum s-a zis, plătim datoria propriilor noastre păcate. Dacă noi, însă, cu toate faptele noastre bune, primim nenorociri atunci Dumnezeu voieşte a ne încununa.
Aşadar, oricum am fi, drepţi sau păcătoşi, este spre mântuirea noastră de a primi pedeapsă şi nenorocire. Prin aceasta, cei buni se fac mai slăviţi, iar păcătoşii se îndreaptă şi îşi micşorează pedeapsa viitoare. Omul care s-a pedepsit de Dumnezeu aici şi a primit pedeapsa cu mulţumire va suferi mai puţin în lumea cealaltă. Aceasta ne-o spune Sfântul Apostol Pavel, când scrie: „Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi. Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea” (I Corinteni 11, 31-32).
Acum, fiindcă noi ştim toate acestea, să judecăm drept despre pronia lui Dumnezeu şi să-i aducem la tăcere pe cei ce o tăgăduiesc. Şi chiar dacă vreo întâmplare covârşeşte priceperea noastră, noi nu trebuie să credem din aceasta că viaţa noastră nu stă sub povăţuirea lui Dumnezeu, fiindcă noi am văzut şi cunoaştem din foarte multe întâmplări puterea lui Dumnezeu în viaţa noastră. De aceea, şi din întâmplările neînţelese de noi, să cunoaştem înţelepciunea Lui cea necercetată şi să ne închinăm ei. Dacă dibăcia multor oameni este nepricepută de cei neştiutori, cu cât mai mult poate fi nepriceput de mintea omenească adâncul cel fără margini al judecăţilor lui Dumnezeu? „Cât sunt de necercetate judecăţile Lui şi cât de nepătrunse căile Lui!” (Romani 11, 33).
Dar să primim spre mântuirea noastră nu numai relele ce însuşi Dumnezeu le trimite, ci şi celelalte rele. Presupunem că nenorocirea ce tu o suferi nu vine de la Dumnezeu, ci de la răutatea oamenilor. Dar şi aceasta îţi este spre mântuire, dacă o primeşti cu mulţumire şi nu huleşti pe Dumnezeu, Care putea să o împiedice, dar a îngăduit nenorocirea pentru cercetarea ta. Atunci tu vei fi încununat la fel cu cei la care însuşi Dumnezeu a trimis răul, pentru că tu ai suferit fără cârtire răul care a venit de la oameni şi ai mulţumit Aceluia care putea să-l împiedice, dar nu a voit.
De aceea, noi totdeauna să cinstim pronia dumnezeiască şi să cugetăm la ea, căci atunci ne vom face tot mai vrednici de bunătatea şi purtarea de grija cea dumnezeiască, vom dobândi mult ajutor de la El, ne vom elibera de păcate şi vom primi cununa vieţii viitoare. De care fie să ne împărtăşim, prin harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt se cuvine cinstea, acum şi în vecii vecilor. Amin.
Peste 5.000 de credincioşi au umplut şi în acest an, în noaptea de Paşte, în ciuda ploii torenţiale, perimetrul din Recinto Ferial din Coslada, special amenajat cu sprijinul Primăriei din Coslada pentru acest eveniment.
În cuvântul pascal adresat de părintele George Cimpoca celor prezenţi am reţinut: “Învierea Domnului este vindecarea noastră de păcat şi de urmările lui, dintre care cele mai grave sunt: violenţa, nesiguranţa, teama, ura împotriva semenilor şi, mai cu seamă, neîncrederea în şansele noastre ca români şi creştini. A sosit timpul să revenim la firea noastră, a românului credincios, harnic şi luptător. A sosit momentul folosirii tuturor darurilor cu care ne-a înzestrat Dumnezeu şi să cultivăm în suflete speranţă şi iubire, ca să crească bunătatea prin care revin între noi armonia şi solidaritatea creştină şi umană. Fără a ignora vreo clipă greutăţile multe şi apăsătoare pe umerii noştri ai tuturor, nu rămânem însă ţintuiţi pe crucea suferinţei, ci ne îndreptăm cu mare încredere spre viitor, spre şansele neamului nostru de a reînvia toate virtuţile sale, tocmai acum când avem sentimentul că ne prăbuşim.
Am un gând către toţi românii de aici: de la voi, fraţii mei, primim exemplul luptei cu sărăcia, prin muncă şi prin stăruinţă în redresarea noastră morală, umană şi socială. Ştim cu toţii, însă, că fără moralitate şi fără vieţuire curată, nu putem depăşi nici suferinţele şi nici nu putem face un pas înainte.
Deschidem larg braţele inimilor noastre, ca unii pe alţii să ne îmbrăţişăm! Zicem din inimă „fraţilor” şi celor ce ne urăsc sau ne-au făcut rău şi aşa dispare şi cauza răului. Izgonim astfel şi tot întunecatul gând rău din minte, din inimile şi din intenţiile noastre.
Să ne bucurăm unii de alţii! Să fim realmente unii altora o bucurie! Să ne iertăm, să ne iubim unii pe alţii, sincer şi dezinteresat! Să ne dea Dumnezeu tuturor sănătate şi bucurie deplină! Să fie pace şi linişte în noi, în casele noastre, pe stradă, peste tot. Iar între noi să rămână pacea şi bucuria Mântuitorului. Hristos a înviat!”
Din partea Primăriei din Coslada au participat la sărbătoarea ortodocşilor români doamna Charo Arroyo, consilier emigraţie şi domnul Agustín González, Director al Departamentului emigraţie.
Cu acest prilej, primarul Cosladei, domnul Ángel Viveros Gutiérrez, a transmis românilor prezenţi un mesaj scris, din care redăm câteva gânduri: „Dragi români, suntem mândri că faceţi parte din oraşul nostru şi că ne-aţi ajutat să-l facem să fie un exemplu de integrare a emigranţilor, atât la nivelul Madridului, cât şi al întregii Spanii. Ca primar, vreau să vă transmit că sărbătoarea voastră de Paşte este deja un evenimet pentru întreaga Coslada….Dorim să vă sprijinim să vă simţiţi parte a acestui oraş şi ne simţim privilegiaţi că locuim împreună cu voi. Paşte fericit!”
Prezbitera Gina Cimpoca
(foto Vali Ceauşescu)
Cuvant de invatatura al celui intre sfinti Parintelui nostru Ioan Gura de Aur in sfanta si luminata zi a slavitei si mantuitoarei Invieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru
De este cineva credincios si iubitor de Dumnezeu, sa se bucure de acest Praznic frumos si luminat.
De este cineva sluga inteleapta, sa intre, bucurandu-se, intru bucuria Domnului sau.
De s-a ostenit cineva postind, sa-si ia acum rasplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintai, sa-si primeasca astazi plata cea dreapta.
De a venit cineva dupa ceasul al treilea, multumind sa praznuiasca.
De a ajuns cineva dupa ceasul al saselea, sa nu se indoiasca nicidecum, caci cu nimic nu va fi pagubit.
De a intarziat cineva pana in ceasul al noualea, sa se apropie, nicidecum indoindu-se.
De-a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din pricina intarzierii, caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel din urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai; si pe cel din urma miluieste si pe cel dintai mangaie; si acelui plateste, si acestuia daruieste; si faptele le primeste; si gandul il tine in seama, si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda.
Pentru aceasta, intrati toti intru bucuria Domnului nostru: si cei dintai si cei de-al doilea luati plata.
Bogatii si saracii, impreuna bucurati-va.
Cei ce v-ati infranat si cei lenesi, cinstiti ziua.
Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi.
Masa este plina, ospatati-va toti. Vitelul este mult, nimeni sa nu iasa flamand.
Gustati toti din ospatul credintei: impartasiti-va toti din bogatia bunatatii.
Sa nu se planga nimeni de lipsa, ca s-a aratat imparatia cea de obste.
Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate ca din mormant, iertare a rasarit.
Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a izbavit pe noi moartea
Mantuitorului; si a stins-o pe ea cel ce a fost tinut de ea.
Pradat-a iadul, Cel ce s-a pogorat in iad; umplutu-l-a de amaraciune fiindca a gustat din Trupul Lui. Si aceasta mai inainte intelegand-o, Isaia a strigat: Iadul s-a amarat intampinandu-Te pe Tine jos: amaratu-s-a ca s-a stricat.
S-a amarat ca a fost batjocorit; s-a amarat ca a fost omorat, s-a amarat ca s-a surpat, s-a amarat ca a fost legat.
A prins un trup si de Dumnezeu a fost lovit.
A prins pamant si s-a intalnit cu cerul.
A primit ceea ce vedea si a cazut prin ceea ce nu vedea.
Unde-ti este moarte, boldul?
Unde-ti este iadule, biruinta?
Inviat-a Hristos si tu ai fost nimicit.
Sculatu-s-a Hristos si au cazut diavolii.
Inviat-a Hristos si se bucura ingerii.
Inviat-a Hristos si viata stapaneste.
Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapa; ca Hristos sculandu-Se din morti, incepatura celor adormiti S-a facut.
Lui se cuvine slava si stapanire in vecii vecilor.
Mai mult de 100 000 de britanici au descarcat recent de pe internet “certificate de dez-botezare” pentru renuntarea la credinta lor crestina.
Initiativa lansata de un grup numit National Secular Society (NSS – Societatea seculara nationala) urmeaza campanii ateiste lansate aici si in alte parti, incluzand un afis pe un autobuz, care a declansat proteste, proclamandu-se “Probabil ca nu exista nici un Dumnezeu.”
“Noi acum producem un certificat si am vandut deja 1 500 de articole la trei lire sterline (4,35 dolari, 3.20 euro) o fereastra de tip pop”, a spus presedintele NSS, Terry Sanderson, in varsta de 58 de ani.
John Hunt, in varsta de 58 de ani, din Londra si unul dintre primii care incearca sa se “dez-boteze”, a sustinut ca el a fost un copil si nu putea sa ia decizii atunci cand a fost botezat, la varsta de numai 5 luni.
Asistentul medical a spus ca a abordat Biserica din Anglia ca sa ii roage sa ii stearga numele. “Ei au declarat ca au solicitat consultanta juridica si ca ar trebui sa pun un anunt in Gazeta Londoneza”, a spus Hunt, referindu-se la una din revistele de inregistrare oficiala a Guvernului Britanic.
Asa ca asta a si facut – articolul lui de renuntare a fost publicat in gazeta in mai 2008 si alti britanici au urmat exemplul.
Michael Evans, in varsta de 66 de ani, a spus ca botezul copiilor este ” o forma de abuz asupra copilului” – si a spus ca atunci cand s-a plans de acest lucru bisericii in care el a fost botezat, i s-a spus sa contacteze Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Biserica din Anglia a spus ca pozitia sa oficiala nu a fost sa amendeze evidentele sale. “Renuntarea la botez este o chestiune intre individ si Dumnezeu”, a spus pentru AFP, un purtator de cuvant la Bisericii.
“Noi nu suntem o societate de membri, si nu tinem o evidenta la zi a numarului de oameni care au fost botezati in Biserica din Anglia, si asemenea totaluri nu sunt in conformitate cu statisticile pe care noi le publicam in mod regulat”, a mai adaugat el.
Organizatorii “dez-botezarii” spun ca initiativa este un raspuns la ceea ce ei vad ca o crestere alarmanta din partea bisericilor – cand saptamana trecuta, Papa Benedict al XVI-lea a starnit controverse la nivel global intr-o excursie in Africa devastata de SIDA, spunand ca folosirea prezervativului ar putea in continuare raspandi boala.
“Biserica Catolica este atat de activa politic in acest moment, incat eu cred ca de aici vine ostilitatea”, a spus Sanderson. “In tarile catolice este un sentiment foarte puternic al dorintei de a pedepsi biserica parasind-o.”
In Marea Britanie, unde cifrele guvernului arata ca aproape 72% din populatie se declara crestini, Sanderson simte ca aceasta “ostilitate” alimenteaza miscarea de dez-botezare.
Teologul Paul Murray de la Universitatea Durham, nu este de acord. “Aceasta nu este experienta mea,” a spus el dar recunoaste ca schimbarea pluteste in aer.
“Suntem intr-un climat interesant, unde catolicismul si alte religii s-au mutat in arena publica, pluralista, alaturi de secularism,” a spus el.
Miscarea de dez-botezare s-a raspandit deja si in alte tari.
In Spania, Curtea Inalta a decis in favoarea unui om din Valencia, Manuel Blat, spunand ca in temeiul legislatiei de protectie a datelor, el ar putea avea stearsa inregistrarea botezului sau, potrivit cu un raport in Tribuna Internationala Herald.
Similar, Uniunea Italiana a Relationistilor si Agnosticilor (UAAR) a castigat o batalie legala pentru dreptul de dez-botezare in 2002, potrivit cu un raport media. Site-ul grupului are o forma de dez-botezare, pentru a facilita lucrurile.
Potrivit secretarului UAAR, Raffaele Carcano, mai mult de 60 000 de astfel de forme au fost descarcate in ultimii patru ani si continua sa fie descarcate la o rata de circa 2 000 pe luna. Inca 1 000 de forme au fost descarcate intr-o singura zi, cand grupul a tinut prima zi nationala a dez-botezarii in 25 octombrie.
In alte parti, o miscare secularista argentiniana porneste o campanie de “Apostazie Colectiva” , folosind sloganul “Nu in numele meu” (No en mi nombre).
Sanderson spera ca hotararile judecatoresti in alte tari europene, vor deschide calea pentru actiuni legale si in Marea Britanie, de vreme ce directivele Uniunii Europene necesita un nivel de paritate intre legislatia statelor membre.
“Asta ar fi un precedent pentru noi sa spunem Comisarului Britanic de Informatii: Hai, care e scuza ta?”, a spus Sanderson.
Posterele lipite pe autobuze care au lovit Londra in ianuarie si-au batut joc cu mesajul: “Probabil nu exista nici un Dumnezeu. Acum nu iti mai face griji si bucurate de viata ta.”
Sistemul acesta de postere a venit ca raspuns la anunturile pro-crestine de pe autobuze, ce trimiteau trecatorii la un site unde erau avertizati ca daca nu il accepta pe Isus vor suferi in iad pentru eternitate.
Scriitoarea de comedie, Ariane Sherine, spiritul campaniei autobuzelor britanice care a vazut o versiune identica in Barcelona si alte orase, spune ca ea sustine miscarea dez-botezariii, dar a insistat ca cele doua initiative au fost gandite separat.
Sanderson ramane ferm. “Faptul ca oamenii sunt dispusi sa plateasca pentru aceste certificate de dez-botezare arata faptul ca ei iau foarte in serios acest lucru,” a spus el.
Sursa: Breitbart.com via ştiri creştine
Traducere de Ionela Baloi
Grupul Psaltic Nectarie Protopsaltul - Paraclisul Sfântului Nectarie
