Oricine va privi contemporaneitatea noastra din perspectiva unei vieti normale, pe care au dus-o oamenii in vremurile dinainte, nu poate sa nu ramana mirat de cat de departe de norma a devenit viata acum. Notiuni ca autoritate si ascultare, bunacuviinta si amabilitate, comportare in societate si in viata particulara – toate s-au schimbat brusc, s-au intors cu capul in jos. Aceasta viata nenormala poate fi caracterizata ca stricata, alintata. Din pruncie cu copilul se poarta ca si cu un zeisor de familie: poftele lui sunt satisfacute, dorintele indeplinite, el e inconjurat de jucarii, distractii, comoditati, el nu este invatat si educat in conformitate cu regulile stricte de purtare crestina, ci i se creeaza conditii sa se dezvolte in acea directie in care il poarta pornirile sale… Poate ca aceasta se petrece nu in toate familiile si nu intotdeauna, insa asa se intampla suficient de des pentru a deveni o regula a educatiei contemporane a copiilor si pana si parintii care au cele mai bune intentii nu pot evita aceasta cu desavarsire. Chiar si cand parintii incearca sa-si creasca copilul in severitate, rudele si vecinii se vor stradui sa faca invers. Aceasta trebuie luat in consideratie in educatia copilului.

Devenind matur, un astfel de om e firesc ca se va inconjura pe sine cu ceea spre ce a fost deprins de mic: comoditati, distractii, jucarii pentru mari. Viata se umple de o continua goana dupa distractii, care sunt atat de lipsite de orice importanta, incat un vizitator din secolul XIX, privind emisiunile noastre televizate cele mai populare, parcurile, reclama, filmele, muzica – aproape sub orice aspect al culturii contemporane – s-ar gandi ca a nimerit intr-o societate de nebuni, care au pierdut orice contact cu realitatea cotidiana.

In zilele noastre, daca incercam sa ducem o viata crestina, noi trebuie sa constientizam ca lumea din jur incearca sa supuna sufletul nostru ei – si in religie (aceasta se poate observa usor in raspanditele culte care schilodesc sufletele, impunand supunere fata de un “sfant” parvenit) si in viata lumeasca omul se confrunta azi nu cu ispite separate, ci cu o stare de ispita permanenta, ba in chipul omniprezentei muzici de fundal, ba in chipul indicatoarelor si a reclamelor pe strazile oraselor. Chiar si in familie televizorul deseori devine un conducator tainic al casei, care dicteaza valorile contemporane, opiniile, gusturile.

De peste tot se aude chemarea: traieste cu ziua de azi, desfateaza-te, relaxeaza-te, simte-te bine. Iar subtextul este altul, mult mai intunecat: uita de Dumnezeu si orice alta viata inafara de aceasta, alunga din suflet orice teama de Dumnezeu si cinstire a sfinteniei.

Dar ce pot face parintii pentru a-i ajuta pe copii sa infrunte ispitele lumii?… Zilnic noi trebuie sa fim gata sa infruntam influenta lumii printr-o educatie crestina sanatoasa. Tot ce cunoaste copilul la scoala trebuie sa fie controlat si corectat acasa. Nu trebuie sa gandim ca ceea ce ii dau copilului invatatorii este pur si simplu folositor sau neutru: caci chiar daca el isi insuseste cunostinte si indemanari folositoare (iar cea mai mare parte a scolilor contemporane esueaza rusinos chiar si in aceasta), lui i se vor preda si multe pareri si idei gresite. Aprecierea de catre copil a muzicii, istoriei, artei, filozofiei, stiintei si, desigur, a vietii si religiei trebuie sa vina in primul rand din familie si Biserica, altminteri copilul va capata o educatie gresita. Parintii trebuie sa supravegheze ce invata copiii lor si sa repare aceasta acasa, mentinandu-se pe o pozitie sincera si relevand numaidecat aspectul moral, care lipseste cu desavarsire in instruirea laica.

Parintii trebuie sa stie ce muzica asculta copiii lor, ce filme privesc (ascultand si privind impreuna cu ei, daca este necesar), ce limba aud si cu ce limba vorbesc ei insisi – si la toate acestea sa dea o nota crestina.

In casele in care nu ajunge barbatie pentru a arunca televizorul pe geam, acesta trebuie supravegheat cu asprime, urmarindu-se evitarea influentei otravitoare pe care o exercita chiar in casa asupra oamenilor tineri acest principal mesager al ideilor si parerilor anticrestine.

Loviturile taioase ale lumii impotriva Ortodoxiei sunt indeptate in primul rand asupra copiilor. Si indata ce la copil s-a format o atitudine gresita, problema educarii lui in spirit crestin devin de doua ori mai anevoioasa.

Cultul personalitatii ce ni se impune, relaxarea, indiferentismul, desfatarea, refuzul celui mai neinsemnat gand despre lumea de dincolo – sunt diverse forme ale implantarii ateismului. Cunoscand ce anume vrea lumea sa faca cu noi, noi trebuie sa ne impotrivim. Dar vai, daca urmaresti viata familiilor ortodoxe in lumea de azi si pe urma cum perpetuiaza ei Ortodoxia lor, se creeaza impresia ca aceasta lupta cu lumea mult mai des este pierduta, decat castigata…

Si totusi nu trebuie sa vedem lumea din jur ca pe un rau absolut. Noi trebuie sa fim destul de intelepti, ca sa folosim in scopurile noastre tot ce e pozitiv in ea. Multe din cele care, la prima vedere, nu au nici o atributie la Ortodoxie, pot fi folosite in interesele educatiei ortodoxe.

Copilul care de mic este deprins cu muzica clasica, care s-a dezvoltat sub influenta ei, nu este supus ispitei ritmului brutal al rockului, pseudomuzicii contemporane, in masura in care sunt supusi cei care au crescut fara nici o educatie muzicala. O buna educatie muzicala, dupa cuvintele staretilor de la manastirea Optina, curata sufletul si-l pregatesc pentru primirea impresiilor duhovnicesti.

Copilul deprins cu literatura buna, drama, poezia, care a simtit influenta ei asupra sufletului, care a primit o satisfactie autentica, nu va deveni un adept irational al televiziunii moderne si al romanelor ieftine, care pustiesc sufletul si il abat de la calea crestina.

Copilul care s-a invatat sa vada frumusetea picturii si sculpturii clasice, nu se ademeneste usor de pervertita arta contemporana, nu va fi atras de productiile dezgustatoare ale reclamei si cu atat mai mult ale pornografiei.

Copilul care stie cate ceva despre istoria lumii, si mai ales despre cea crestina, despre aceea cum au trait si au gandit oamenii, prin ce hatisuri au trecut indepartandu-se de Dumnezeu si poruncile Lui, si ce viata minunata si demna au dus atunci cand I-au fost credinciosi Lui, va putea judeca corect despre viata si filozofia timpului nostru si nu-i va urma orbeste pe “invatatorii” veacului acestuia.

Una din problemele care stau astazi in fata instruirii scolare consta in faptul ca copiilor nu li se mai cultiva simtul istoriei. Acesta este un lucru periculos si fatal – a-l lipsi pe copil de memoria istorica. Aceasta inseamna ca el devine lipsit de posibilitatea de a lua pilda de la oamenii care au trait in trecut. Dar istoria, in esenta, se repeta continuu. Atunci cand dumneavoastra observati aceasta doriti sa aflati cum isi rezolvau oamenii problemele lor, ce s-a intamplat cu cei care s-au ridicat impotriva lui Dumnezeu si cu cei care isi schimbau viata lor, oferindu-ne noua o pilda stralucita.

Simtul istoriei e foarte important si el trebuie cultivat in copii. in general, un om care cunoaste bine cele mai bune roade ale culturii laice, care in Rusia aproape intotdeauna are un rasunet religios, crestin, capata mai multe posibilitati sa duca o viata ortodoxa laborioasa, decat cel care s-a convertit la Ortodoxie cunoscand doar cultura care este la moda astazi.

Anume de aceea in lupta noastra impotriva duhului lumii acesteia noi putem si trebuie sa folosim ceea ce poate sa ofere lumea mai bun, ca sa mergem mai departe de acest mai bun; tot ce este mai bun in lume, daca numai ne ajunge intelepciune ca sa vedem aceasta, indica spre Dumnezeu si Ortodoxie.

Ieromonah Serafim Rose

Sursa: Creştinortodox.ro

După ce au moşit aproape trei luni proiectul noului Cod penal, parlamentarii din subcomisia condusă de Victor Ponta i-au dat o formă definitivă, gata de adoptare. Comisia a adus numeroase modificări proiectului înaintat de Ministerul Justiţiei, unele pozitive, dar multe dintre ele negative, pur formale sau inutile.

De un singur lucru nu s-au atins parlamentarii: pedepsele pentru luare de mită, care au rămas reduse la jumătate faţă de cele prevăzute de codul penal actual. Cine vor beneficia de această reducere se ştie: toţi acei care vor lua şpagă în viitor, dar şi toţi cei care au luat şpagă până în prezent, deoarece legea penală mai favorabilă se aplică retroactiv.

Ca fapt divers, în Ucraina s-a dat recent o lege prin care luarea de mită săvârşită de magistraţi se va pedepsi cu închisoare pe viaţă! Aşa o fi, dar Ucraina nu este membră UE şi nici monitorizată pentru corupţie.

Legea penală are menirea de a apăra valorile fundamentale ale societăţii împotriva infracţiunilor, stabilind mărimea pedepselor în raport de importanţa valorilor sociale ocrotite. Altfel spus, cu cât o valoare socială este considerată mai importantă, cu atât pedepsele aplicabile infracţiunilor care o lezează trebuie să fie mai severe. Dacă pedepsele aplicabile unei infracţiuni cum este luarea de mită se vor reduce la jumătate, înseamnă că în aprecierea legiuitorilor valoarea socială a cinstei şi corectitudinii a scăzut la jumătate.

Am fi tentaţi să credem că alte valori sociale fundamentale şi-au păstrat importanţa şi nu au fost depreciate prin voinţa arbitrară a legiuitorilor, dar nu este aşa.

Proiectul noului Cod penal a redus şi pedepsele aplicabile pentru unele infracţiuni contra vieţii, după cum urmează:

• Se vor reduce pedepsele pentru unele cazuri de omor, prin eliminarea unor circumstanţe agravante prevăzute de codul penal actual în articolele 175 şi 176 (omorul asupra unui magistrat, poliţist, jandarm sau militar, omorul profitând de neputinţa victimei de a se apăra, omorul săvârşit în public etc.). Consecinţa va fi aceea că asemenea omoruri nu vor mai putea fi pedepsite cu detenţie pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani cum prevede codul penal actual, ci cu pedepse mai reduse.
• Comisia parlamentară a decis reducerea pedepsei pentru pruncucidere de la 5 la 10 ani cât propusese Ministerul Justiţiei, la o pedeapsă cu închisoarea de la 1 şi 5 ani.
• Pedeapsa pentru uciderea intenţionată a fătului în timpul naşterii, săvârşită de orice persoană, va fi închisoarea de la 3 la 7 ani. Prin comparaţie, uciderea copilului după naştere se va pedepsi ca infracţiune de omor, cu o pedeapsă de la 10 la 22 de ani. Cu alte cuvinte, viaţa copilului în timpul naşterii valorează cât o treime din valoarea vieţii copilului născut.
• Pedeapsa pentru eutanasierea unei persoane care suferă de o boală sau infirmitate gravă, la cererea ei, va fi de la 1 la 5 ani, comparativ cu pedeapsa de la 3 la 15 ani aplicabilă conform codului penal actual. Ministerul Justiţiei propusese o pedeapsă de la 3 la 7 ani, dar comisia parlamentară a considerat că şi aceea ar fi prea mare şi a redus-o.

Nu numai valoarea vieţii persoanei s-a depreciat în ochii legiuitorilor, ci şi libertatea individuală sub diferitele ei aspecte.

• De pildă, pentru violarea de domiciliu proiectul noului Cod penal prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, comparativ cu codul penal actual care prevede pentru această infracţiune pedeapsa de la 6 luni la 4 ani.
• Dacă violarea domiciliului se comite de o persoană înarmată sau în timpul nopţii, conform noului Cod penal pedeapsa va fi de la 6 luni la 3 ani sau amendă, comparativ cu pedeapsa de la 3 la 10 ani prevăzută de codul penal actual.
• Tot astfel, lipsirea de libertate în mod ilegal se va pedepsi cu închisoare de la 1 la 7 ani potrivit noului cod, comparativ cu pedeapsa de la 3 la 10 ani prevăzută de codul actual.
• Violarea secretului corespondenţei se va pedepsi cu închisoare de la 3 luni la un an sau amendă, faţă de pedeapsa de la 6 luni la 3 ani cât prevede codul penal actual.

Nici familia nu mai face prea multe parale din punctul de vedere al legiuitorilor.

• Astfel, pentru infracţiunea de bigamie, pedeapsa prevăzută în noul Cod penal va fi de la 3 luni la 2 ani sau amendă, comparativ cu pedeapsa de la 1 la 5 ani prevăzută de codul penal actual. Cine-şi doreşte mai multe soţii ori soţi nu riscă prea mult. Poate scăpa basma curată doar cu o amendă.
• Deşi a acceptat, la presiunea opiniei publice, incriminarea incestului, comisia parlamentară a decis să nu pedepsească actul sexual oral sau anal între ascendenţi şi descendenţi ori între fraţi şi surori. În plus, comisia a stabilit pentru incest o pedeapsă de la 1 la 5 ani, mai redusă decât cea prevăzută de codul penal actual, care prevede o pedeapsă de la 2 la 7 ani.

Nici numărul enorm de accidente de circulaţie nu i-a impresionat pe legiuitori. Din raţiuni numai de ei ştiute, au prevăzut pedeapsa de la 1 la 5 ani sau amendă pentru conducere cu imbibaţie alcoolică peste limita legală. Pentru cine au lăsat portiţa sancţionării cu amendă a unei asemenea fapte se poate doar bănui: demnitari, magistraţi, oameni cu bani mulţi etc.

Faţă de asemenea abordare, nici nu este de mirare că parlamentarii comisiei Ponta au confirmat dezincriminarea prostituţiei.

Deşi exemplele ar putea continua, vom încheia enumerarea cu cireaşa de pe tort: conform noului Cod penal chiar şi trădarea de ţară se va pedepsi mai blând. Astfel, infracţiunea de trădare se va pedepsi cu închisoare de la 10 la 20 de ani, comparativ cu detenţia pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani prevăzută de codul penal actual.

Cele arătate mai sus ilustrează o realitate tristă a României actuale, anume că nu e bântuită numai de criza economică, ci şi de o gravă criză morală, de care sunt afectaţi îndeosebi politicienii. Ca să o generalizeze, aceştia o consacră prin lege.

Românii au tot dreptul să ştie cui să fie recunoscători pentru proiectul noului Cod penal. Aceştia sunt Cătălin Predoiu şi consilierii săi, precum şi membrii comisiei parlamentare care au semnat forma finală a proiectului: Tudor Chiuariu (PNL), Gorghiu Alina Ştefania (PNL), Humelnicu Augustin (PD-L), Eugen Nicolicea (PSD), Boldea Mihail (PD-L), Victor Ponta (PSD), Iordache Florin (PSD), Andrei Florin Mircea (PD-L), Marton Arpad (UDMR) şi Ştirbeţ Cornel (PD-L).

Valentin Stănescu

Sursa: Altermedia

Sustinatorii “dreptului la avort ca drept al omului” se afla intr-o noua capcana fara iesire. Ce e mai presus: “drepturile femeii” sau “principiul non-discriminarii pe criterii de sex”?

Autoritatile medicale suedeze au confirmat ca este perfect legal sa soliciti un avort doar pentru ca fatul nu are sexul dorit, conform media suedeze citate de reteaua LifeSiteNews.com.

Medicii de la Spitalul Mälaren s-au adresat autoritatii nationale in domeniul sanatatii, dupa ce o femeie a avortat doua fete pentru ca nu mai dorea copii de acest sex. Femeia avea deja doua fiice. Sexul fatului fusese determinat in timpul amniocentezei, procedura medicala utilizata pentru a se verifica daca fatul are dizabilitati.

Raspunsul primit de medici a fost ca, atata vreme cat avortul “la cerere” este legal in Suedia pana la varsta sarcinii de 18 saptamani, el trebuie sa fie legal pentru orice motiv, inclusiv sexul fatului. De asemenea, medicii trebuie sa raspunda cererii femeii insarcinate de a stabili sexul fatului, chiar si atunci cand aceasta procedura nu este necesara medical.

Sursa citata indica drept un fapt de notorietate acela ca femei norvegiene calatoresc in Suedia tocmai pentru astfel de proceduri, deoarece in tara lor avortul motivat de sexul fatului este ilegal.

Procedura avortului pentru acest “motiv” este larg raspandita in tari in curs de dezvoltare, ca India si China. In ambele tari se avorteaza cu precadere feti de sex feminin: In India femeile nu se pot casatori fara o dota corespunzatoare iar statutul lor este unul dificil intr-o societate bazata pe caste. In China, unde este in vigoare politica guvernamentala care sileste fiecare familie sa se limiteze la un singur copil, se prefera ca acesta sa fie de sex barbatesc considerand baietii mai “utili” familiei si societatii. China se confrunta deja cu un grav dezechilibru intre sexe.

Sursa: Altermedia

Preşedintele bulgar Georgi Parvanov, însoţit de soţia sa Zorka Parvanova, au vizitat statul Vatican şi s-au întâlnit cu Papa Benedict XVI, in data de 22 mai.

Vizita a fost ocazionată de momentul 24 mai, Ziua scrierii slave şi a culturii bulgare, devenită tradiţionala din 1977.

În timpul audienţei papale, care a durat aproximativ treizeci de minute, Benedict al XVI-lea a rostit un scurt discurs in limba franceza, salutându-i pe bulgari, cu ocazia datei de 24 mai, Ziua autorilor primului alfabet slav, Sfinţii Chiril şi Metodiu, care au fost declaraţi co-patroni ai Europei, de predecesorul său, Ioan Paul al II-lea, în 1980.

Papa şi-a exprimat speranta ca Bulgaria va contribui în mod eficient la construcţia Europei, astfel încât aceasta să rămână la adevăratele ei rădăcini creştine.

“Valori ca solidaritatea şi dreptatea, libertatea şi pacea, trebuie reafirmate zilnic, ele fiind puternic exprimate în veşnicile învăţături ale lui Iisus Hristos”, a spus papa.

Ministrul Culturii, Ştefan Danailov, care a făcut parte din delegaţia bulgară ce a vizitat Vaticanul, a înmânat papei un cadou special – primul exemplar al cărţii “Împărăţia Slavilor”, de Mauro Orbini, tipărită în 1601 în oraşul italian Pezaro.

Preţioasa carte a fost publicată în Bulgaria, în 300 de exemplare.

În 1603 Biserica Catolică a trecut pe lista neagră cartea şi a interzis-o, cu recomandarea ca Orbini să fie scos din lista autorilor citaţi.

Sursa: Lăcaşuri ortodoxe

Cel mai mare grup creştin ecumenic, Consiliul Mondial al Bisericilor, şi-a exprimat speranţa, ieri, joi 28 mai 2009, ca bisericile creştine din lume se îndreaptă din ce în ce mai mult spre o dată comună a Paştelui, în ciuda unor istorice dezbateri, aproape la fel de vechi precum religia.

Bisericile Catolice şi Protestante vor celebra Învierea lui Iisus “în aceeaşi zi cu Bisericile Ortodoxe, în 2010 – 2011, datorită coincidenţei între calendarele Iulian şi Gregorian. Comuniunea aceasta s-a întâmplat de 3 ori în acest deceniu.”

Dar, Consiliul Mondial al Bisericilor afirmă că acest consens va fi posibil, în curând, nu doar cu astfel de ocazii si coincidenţe.

La recenta întâlnire de la Lviv (vezi ştirile Lacasuri Ortodoxe), teologii din Ucraina, reprezentând aproape toate confesiunile creştine, au ajuns în principiu la un acord cu privire la o strategie comună prin care toţi credincioşii să praznuiasca sărbătoarea Învierii, într-o dată comună.

“Nu este o problemă de principiu, de dogmă sau de doctrină”, a spus Juan Michel, purtător de cuvânt al Consiliului, unde 350 de protestanţi, ortodocşi şi reprezentanţi ai altor biserici îi reprezintă pe cei peste 560 de milioane de creştini. Colaborarea are loc si cu Biserica Romano-Catolică, care nu este insa membru.

“Este mai mult o problemă pastorală pentru unele biserici”, a declarat Michel.

“Mai mult discutam despre modul în care credincioşii se vor simţi, atunci când vor vedea o schimbare în modul tradiţional de calcul al datei.”

Confuzia faţă de data istorică a Paştelui a apărut în primele zile ale creştinismului, ca urmare a răspândirii credinţei şi a diferitelor grupuri, pe marginea celor patru Evanghelii, interpretate în moduri diferite.

Potrivit Evangheliilor lui Matei, Marcu şi Luca, Cina lui Iisus, împreună cu ucenicii Săi, a coincis cu Paştele evreiesc, în timp ce Evanghelia lui Ioan spune că Iisus a fost răstignit de sărbătoarea Paştelui.

O dată comună a fost stabilită în 325, la Consiliul din Nicaea, ca fiind prima duminică după luna plină care urmează echinocţiului de primăvară.

Problema, înainte de apariţia astronomiei moderne, a fost calcularea precisă a echinocţiului.

Bisericile ortodoxe utilizează data de 21 martie din calendarul iulian, dar începând cu sec. al 16-lea, data Occidentului s-a schimbat după calendarul gregorian, putând astfel să apară o diferenţa de până la cinci săptămâni.

Consiliul a declarat că teologii de la Vatican şi diversele biserici ortodoxe şi protestante au aprobat un compromis, la data de 15 mai, ca Paştele să fie fixat pentru toti creştinii, folosindu-se de echinocţiul bazat pe date exacte astronomice.

Dagmar Heller, un profesor ecumenic din Elveţia, a spus că Paştele unificat, prin acest plan, ar cădea de obicei, conform calendarului Gregorian, folosit de catolici şi de protestanţi.

În următorii 15 de ani, singurul moment în care Occidentul ar trebui să schimbe data Paştelui ar fi în 2019, de la 21 aprilie la 24 martie. Ajustarea va fi mai mare pentru Biserica Ortodoxă, care a experimentat schisme severe în istoria sa, pe tema acestei date.

“Există, desigur, unii fundamentalişti ortodocşi care spun “calendarul Iulian este tradiţia noastră şi a fost cel folosit de Iisus pe parcursul vieţii sale, astfel încât să nu se poate schimba”, a spus Heller, adăugând că unii teologi din Răsărit ar putea să se teamă de mai multe rupturi în Biserica lor, ca rezultat al schimbării acestei date.

“Şi, bineînţeles, mai este o problemă, deoarece datele astronomice sunt mai apropiate de calendarul gregorian, care a fost introdus printr-un papă”, a spus Heller, referindu-se la Papa Gregory XIII, reformator al calendarului, în 1582. De fapt doar o uşoară înlocuire a calendarului fixat de Julius Caesar, introdus din 46 î.Hr.

Unii reprezentanţi ortodocşi, la întâlnire, păreau a susţine planul. Teologul ortodox francez Antoine Arjakovsky a recunoscut că astronomia era mai aproape de calendarul gregorian, dar a notat faptul că bisericile catolică şi protestantă au facut un compromis “acceptând că data Paştelui trebuie stabilită pe bazele unui calendar cosmic şi nu pe baza unei date fixe”.

Vaticanul a fost reprezentat în Lviv de Rev Milano Zust, un funcţionar al Consiliului pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştine.

Heller a propus ca acest calcul al datei Paştelui să fie discutat de forurile înalte ale fiecărei confesiuni.

Grupurile creştine au încercat timp de un secol să stabilească o dată comună a Paştilor.

În anii 1920 s-a propus o dată fixă duminica, dar alţi teologi s-au opus pierderii legăturii cu prima dată a Paştelui, Paştele evreiesc – în conformitate cu calendarul lunar.

Sursa: Lăcaşuri ortodoxe

Aproximativ o mie de oameni, în cea mai mare parte musulmani, au demonstrat ieri după-amiază, vineri (29 mai 2009), în centrul Atenei pentru a denunţa atitudinea ofiţerilor de poliţie acuzaţi de distrugerea unor tipărituri ale versurilor din Coran, în timpul unui control.

Manifestaţia, ajunsa în faţa Parlamentului, a fost pornită de către organizaţiile de stânga şi grupurile anti-rasiste, la o săptămână după un eveniment similar, care a degenerat în ciocniri între forţele de securitate şi cei  peste o mie de imigranţi prezenti.

În acelaşi timp, un grup neo-nazist, a organizat o manifestaţie la câteva sute de metri de Parlament, pentru a comemora căderea Constantinopolului, capitală a Imperiului Bizantin, în mâinile turcilor, în 1453.

Aici, au participat, însă, doar 50 de persoane (aflam de la un jurmalist AFP).

Au fost prezente forţe de poliţie impresionante, iar principalele străzi din centrul oraşului au fost chiar închise.

Săptămâna trecută, 12 imigranţi şi poliţişti au fost uşor răniţi în timpul a două evenimente declanşate de protestele musulmanilor faţă de modul în care patru sirieni imigranţi au fost arestaţi în timpul unei verificări a identităţii acestora.

În conformitate cu demonstranţii, unul dintre poliţişti a distrus un înscris purtând versete din Coran şi l-a călcat, apoi, în picioare.

Direcţia poliţiei a deschis o anchetă pe marginea acestui incident.

Sursa: Lăcaşuri ortodoxe

In memoria tuturor creştinilor ortodocşi executaţi pentru credinţa lor de bolşevicii ateişti, în poligonul Boutovo, lângă Moscova, a fost oficiată în aer liber o slujbă solemnă, condusa de Patriarhul Chiril.

Mulţi episcopi, preoţi şi credincioşi au participat la Liturghie, urmând o slujbă a parastasului închinată martirilor şi comemorării tuturor victimelor execuţiei în masă, îngropate în acest loc.

Patriarhul Chiril s-a arătat emoţionat de aceasta ocazie, a oficierii Liturghiei, într-un loc unde se află mai mulţi martiri decât în oricare alt loc.

“Dacă am reflecta mai mult la numărul acestor victime, am înţelege tributul plătit de Biserica Ortodoxă pentru a supravieţui.

Nu există în vocabularul politic conceptul de genocid. Acest cuvânt teribil ar însemna exterminarea unui popor.

Încă nu am aplicat acest cuvânt şi la adresa Bisericii, pentru a reflecta exact suferinţa Bisericii Ortodoxe Ruse în ultimul secol. Biserica a fost distrusă fizic”.

“Renaşterea de azi a Bisericii este, cu toate acestea, o revanşă – conform patriarhului – dovedind puterea lui Dumnezeu şi puterea lui Hristos Cel înviat.”

Sursa: Lăcaşuri ortodoxe

În data de 22 mai s-a deschis cea de-a XIII-lea adunare a consiliului mondial popular rus, in Catedrala Hristos Mântuitorul, sub preşedinţia patriarhului Chiril. În acest an, consiliul a urmărit tema: “Ecologie spirituală şi tinereţe. Cauzele spirituale şi morale ale crizei şi modalităţile de depăşire a acesteia.”

Adunarea consiliului mondial al poporului rus, fondată cu treisprezece ani în urmă, se întruneşte în fiecare an şi este un mare forum de dezbateri.

Reprezentanţi ai tuturor religiilor importante din Rusia (ortodocşi, ortodocşi pe stil vechi, catolici, protestanţi, musulmani, evrei, budişti) sunt implicaţi alături de personalităţi din lumea universitară, politică, ştiinţifică şi culturală. Aceasta are statut de observator în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Prima şedinţă plenară a forumului a fost deschisă de discursul patriarhului Chiril, fiind urmată de cea a lui Y. Lujkov, primarul capitalei, o serie de alţi politicieni, preşedintele Consiliului muftiilor ruşi, T. Tadjuddin.

Patriarhul Chiril a dedicat discursul său sfinţeniei evanghelice a inimilor curate: “Evanghelia ne spune:” Fericiţi cei curati cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”(Mt 5, 8). Astăzi, mulţi oameni ne propun să ne umplem de sentimente şi idei noi sufletul şi conştiinţa noastră, să acumulăm informaţii, să ne sporim cunoştinţele, să analizăm experienţele noastre de viaţă. Toate acestea sunt foarte utile pentru om şi, având în vedere progresul radical al ştiinţei, tehnologiei şi al relaţiilor sociale, sunt esenţiale. Nu este mai puţin important insa şi, probabil, chiar mai important, să nu lăsăm să ni se întunece ochii, să pierdem cumva perspectiva vieţii, să păstrăm spiritul plin de impurităţi. De fapt, este o puritate sufletească, ce sta la baza unei vieţi demne a omului şi a societăţii”.

Sursa: Lăcaşuri ortodoxe

Patriarhul Chiril a răspuns, pe data de 11 mai 2009, la întrebările cotidianului rusesc, Izvestia.
Interviul a marcat prima sută de zile de la investirea sa ca primat al Bisericii Ortodoxe Ruse.

În abordarea problemei decalajului dintre practicanţii religioşi şi numărul celor botezaţi ortodox în Rusia, patriarhul a afirmat:

“Conform diferitelor studii, între 60 şi 80% dintre ruşi afirmă ca sunt ortodocşi. Cu toate acestea, nu sunt mai mult de 10 – 12 procente care duc o viaţă eclezială, participând în mod regulat la Sfânta Liturghie, Împartăşanie şi Spovedanie.

Pentru ceilalţi, Ortodoxia este un fel de identitate culturală. Nu cred că acesta este un lucru rău în sine, dar nu este suficient să primim Ortodoxia ca pe o tradiţie culturală, ci trebuie să înţelegem şi să ne asumăm fundamentele sale spirituale şi etice.

Aderarea, care ţine de natura exterioară, ar trebui să depindă de o anumită trăire interioră. Sunt acei „ortodocşi culturali” cărora misiunea de astăzi a Bisericii, le este destinată, înainte de toate. Bineînţeles că o sarcină uşoară nu este.

În plus, faţă de motivele subiective care îl împiedică pe om să rămână departe de Biserică, există, de asemenea, unele aspecte ale vieţii bisericeşti care au nevoie de mare atenţie şi, poate, chiar de transformare.

Cu toate acestea, numărul persoanelor care se întorc la adevărata credinţă creşte. Acest lucru înseamnă că Biserica continuă să îşi îndeplinească principala datorie, de a predica Evanghelia şi de a aduce oamenii la Hristos şi nu în simple biserici monumente istorice sau capodopere artistice.”

Mai apoi, răspunzând la o întrebare care viza posibilele reforme, patriarhul Chiril a subliniat că “nu se poate pune problema reformării doctrinei de credinţă, pentru că Dumnezeu este neschimbat.

Teologii şi contemporanii misionari au, cu toate acestea, obligaţia de a învăţa să predice veşnicele adevăruri, în raport cu epoca pe care o trăim, demonstrând prezenţa lui Hristos în lume, în viaţa de astăzi… Toate aceste modificări ar trebui să arate o Biserică mai deschisă, mai aproape de omul modern.”

Sursa: Lăcaşuri ortodoxe