Un cunoscut misionar rus împotriva principiului toleranţei

“Ar trebui să încetăm cu această toleranţă şi să discutăm clar dacă creştinii şi musulmanii chiar sunt compatibili în lumea de astăzi”, a spus acesta într-un interviu acordat săptămânalului estonian, „Deni za Dniom”.

Dezvoltând tema coexistării celor două religii în lume, pr. Andrei a apreciat că ele nu pot deveni compatibile decât în cazul în care se va ajunge la o „suficientă secularizare”.

“Nu este o problemă pentru creştinism, unde Hristos a spus: Daţi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu şi Cezarului ce-i al Cezarului”. Islamul insa nu separă niciodata religia de stat, existând întotdeauna teologi musulmani care sa afirme că a accepta condiţiile europene înseamnă a contrazice Coranul. Numai ca, tactica lor este clară: cât timp sunt în minoritate, vorbesc despre secularism şi egalitata, dar cât de curând musulmanii vor fi majoritari. Atunci vor cere controlul total”, considera teologul.

Optsprezece persoane au fost rănite în timpul unor ciocniri între creştinii şi musulmanii dintr-un sat din Egipt, au declarat astăzi, surse din securitate.

Conflictul a izbucnit duminica dimineaţă şi a durat mai multe ore, după care tinerii musulmani au aruncat cu pietre în casa unui preot copt, care organizase o Liturghie la el acasă, în satul Ezbat Bcharré, situat în apropierea oraşului Beni Soueif, la 120 km sud de Cairo.

Conform surselor din securitate, tinerii protestatari au încercat, în plus, să oprească mai multe persoane care doreau să meargă la domiciliul preotului Ishaq Castor, suspectat că vrea să transforme casa în biserică.

11 musulmani şi 7 copţi au fost răniţi, din rândul locuitorilor care aruncau cu pietre şi se băteau, iar 35 de persoane – musulmani şi creştini – au fost arestate.

Copţii, cea mai mare comunitate creştină din Orientul Mijlociu (între 6 şi 10% dintre cei 80 de milioane de egipteni), se plâng de discriminare şi de hărţuire în mod regulat.

În 2006 au avut loc ciocniri între copţi şi musulmani, după moartea unui creştin, ucis de un tânăr musulman. Ministerul de Interne a declarat că atacatorul suferea de “o boală psihică” – versiune respinsă de copţi.

Desi varianta in limba engleza este încă în lucru, totuşi, în acest moment ne putem bucura de varianta în limba bulgară.

În fotografie este Părintele Patriarh Maxim, la lansarea site-ului.

Preşedintele Paraguayului, Fernando Lugo, un fost episcop aflat, în trecut, în centrul unui sex scandal, a cerut Bisericii Catolice “regândirea problemei celibatului”, într-un interviu publicat ieri, duminică 21 iunie 2009, în cotidianul chilian El Mecurio.

“Evenimentele recente demonstrează necesitatea reevaluării ideei de celibat, în Biserică”, a spus Lugo, el însuşi recunoscând că a conceput un copil în timp ce încă purta haina preoţească.

“Este timpul să reconsiderăm celibatul, azi, în America Latină şi în lume”, a insistat el.

Lugo, în vârstă de 57 de ani, a recunoscut pe data de 13 aprilie, că este tatăl unui băieţel de 2 ani. După această recunoaştere, alte două mame, inclusiv fosta menajeră din Eparhia San Pedro, unde acesta slujea, au declarat că aveau câte un copil născut dintr-o legătură cu preşedintele Paraguay.

Cazul a declanşat un scandal în această ţară săracă din America de Sud, unde 90% din populaţie este catolică.

Multe voci din opoziţie au cerut demisia şefului statului, lider de stânga, ales în aprilie 2008, încheind o conducere de 61 de ani a Partidului Conservator.

Biserica din Roma a protestat vineri, 19 iunie 2009, printr-o declaraţie împotriva unui proiect al municipalităţii care viza instalarea unor distribuitori de prezervative în licee.

“Am aflat din presă că în Consiliul local al Romei s-a adoptat o moţiune care prevedea instalarea distribuitorilor de prezervative în licee sau în apropierea acestora”, se arăta în comunicatul semnat de Cardinalul Agostino Vallini, vicar al Papei pentru Eparhia Romei.

“O astfel de iniţiativă (…) nu poate decât să fie combătuta de către Biserica Romei şi de familiile de creştini, grav afectati de educaţia copiilor lor”, scrie Cardinalul Vallini.

Biserica deplânge “situaţia în care, din nou, se banalizează teme ca afectivitatea, sexualitatea şi educaţia tinerilor”, a spus comunicatul de presă.

Cardinalul Vallini şi-a exprimat “profunda îngrijorare” şi “consideră că este necesar să se reafirme calea care trebuie urmată în educaţia şi responsabilitatea persoanelor, vizavi de sexualitate, ca dar al iubirii lui Dumnezeu”.

Consiliul local al Romei a adoptat joi un plan pentru instalarea unor puncte de distribuţie, în contextul unei campanii împotriva SIDA şi, totodată, pentru „educarea sexuală” a tineretului din licee.

Preşedintele US Barack Obama urmează să fie primit de către Papa Benedict XVI, la Vatican, în data de 10 iulie, ca urmare a Summit-ului G8, ce va avea loc la L’Aquila (centrul Italiei), în perioada 8-10 iulie, au declarat surse apropiate acestuia.

Această primă întâlnire între Papă şi Preşedintele U. S. este programată la ora 16:00 locală (14:00 GMT), a declarat aceeaşi sursă.

Se ştie că Barack Obama este pentru dreptul la avort, căruia Vaticanul i se opune vehement.

Sâmbătă, 27 iunie 2009, la ora 9.00, va avea loc târnosirea bisericii ortodoxe a comunităţii româneşti din Pavia (Italia – Pavia, viale Reppublica, nr. 50).

La acest eveniment vor participa Înalt Prea Sfințitul Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale e Meridionale și Prea Sfințitul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

Programul va începe cu târnosirea bisericii, după care vor urma Utrenia și Sf. Liturghie.

După amiază, la orele 17.30, ierarhii noștri vor participa la o procesiune de la Biserica San Pietro in Ciel d’Oro (Piazza S. Pietro in Ciel d’Oro, 2) până la Biserica San Gervazio e Protasio (Via S. Boezio, 25) unde se va oficia slujba vecerniei în prezența episcopului de Pavia Mons. Giovanni Giudici și a autorităților religioase și civile.

Evenimentele se vor încheia cu un schimb de daruri, biserica noastră primind moaște ale sfinților protectori ai Episcopiei catolice din Pavia (Sfinții Protasie și Ghervasie).

DEPARTAMENTUL DE INFORMARE ȘI MASS MEDIA AL

EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE A ITALIEI

Dumnezeu nu apare la ştiri,
Dumnezeu nu omoară delfini,
Dumnezeu nu topeşte gheţari,
Dumnezeu n-are Vis nuclear,
Dumnezeu nu votează-n Senat,
Dumnezeu n-a luptat în Irak,
Prea ocupaţi cu distrugerea lumii oamenii sunt…

Pe Dumnezeu nu-l ia nimeni în seama aici pe Pământ…

Dumnezeu ne-a lăsat…
Ne-a lăsat să ne facem de cap…

Pe Iisus l-au făcut Superstar,
Pe Dumnezeu l-au tipărit pe dolar,
Religia e marketing de război,
Oamenii işi fac cruce, dar privesc în gol!

Dumnezeu ne-a lăsat…
Ne-a lăsat să ne facem de cap…

Fără credinţă, corabia umană rătăceşte prin spaţiu,
Se apropie furtuna,
Se-ntunecă lumea…
Totul se vinde, se cumpără totul,
Banii sunt calea, adevărul şi viaţa.

Iisus nu mai vine…

Dumnezeu se mai uită o dată spre lume,
Nu e nimeni să vadă că-ntinde o mână,
Nu e nimeni s-audă că şoapta iubirii
El încă ne-o spune?

Dumnezeu ne-a lăsat…
Ne-a lăsat să ne facem de cap…

Sursa: Rafael Udrişte

Astăzi, 25 iunie 2009, la Reşedinţa Patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, l-a primit în vizită de prezentare pe Excelenţa Sa Estanislao de Grandes Pascual, Ambasadorul Spaniei in România.

În debutul întrevederii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit Excelenţei Sale pentru sprijinul constant acordat de către autorităţile spaniole comunităţilor ortodoxe româneşti, inclusiv prin acordarea de terenuri pentru construirea de lăcaşuri de cult.

La rândul său, Excelenţa Sa Estanislao de Grandes Pascual a ţinut să menţioneze autoritatea morală pe care clerul ortodox român o are în mijlocul comunităţilor ortodoxe româneşti din Spania şi rolul important în integrarea rapidă a românilor în societatea spaniolă. În acest context, Excelenţa Sa a precizat că va face demersuri pe lângă autorităţile spaniole pentru recunoaşterea oficială a Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei cu reşedinţa la Madrid, ţinând cont şi de faptul că românii reprezintă una dintre cele mai importante comunităţi străine din acestă ţară.

Preafericirea Sa a mai subliniat faptul că, pe lângă asistenţa pastoral-misionară, social-filantropică şi cultural-educaţională pentru românii din diaspora, Biserica Ortodoxă Română acordă o atenţie specială copiilor care au de suferit în ţară de pe urma fenomenului migraţiei, fiind lăsaţi în grija bunicilor sau a altor rude. În acest sens, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a instituit Duminica migranţilor care este sărbătorită în prima duminică după praznicul Adormirii Maicii Domnului (15 august).

În cadrul întrevederii, au mai fost abordate diferite aspecte ale cooperării dintre autorităţile de stat şi Bisericile din cele două ţări pentru promovarea binelui comun şi a valorilor creştine în societatea secularizată de astăzi care are ca efect însingurarea şi izolarea omului.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

de Ieromonah Augustin

Un părinte din Cluj, care avea probleme foarte mari în parohie cu privire la o bucată de teren ce aparţinea bisericii, a dat în judecată pe cei care au luat acest teren. Ş mulţi ani de zile s-a tot judecat şi nu şi-a rezolvat această problemă. Dar, venind la Aiud, i-am dăruit un femur din osuarul de la Aiud. L-a primit cu lacrimi în ochi şi s-a bucurat foarte mult şi când l-a dus la biserică a ţinut mult ca să-i spună Sfântul care-i este numele. I-a pus pe toţi cei din parohie să se roage, au făcut slujbe speciale pentru acest Sfânt şi Sfântul le-a spus că-l cheamă Gheorghe. Asta a fost o bucurie foarte mare pentru el, pentru că şi pe el îl cheamă tot Gheorghe. Şi, după ce i s-a descoperit şi numele, nu a mai durat mult şi după câteva zile i s-a rezolvat şi problema aceasta juridică legată de acel pământ.

Nişte fii duhovniceşti de-ai acestui părinte, respectiv soţia, nu putea rămâne însărcinată de patru ani de zile. Şi le-am dat ulei din candela sfinţilor, spunându-le să ia câte trei picături după anaforă şi după aghiasmă. Au şi făcut, şi aceasta a rămas însărcinată. Tot acestei femei i-a crescut la un moment dat la piept un chist exterior cam de vreo 4 mm şi mi-a spus că s-a dat cu untdelemn de la sfinţi dimineaţa şi până seara nu mai avea nimic.

O altă fată din Cluj a venit cu un grup din oraş şi s-a închinat la Sfinţi, s-a închinat la icoana Maicii Domnului şi i-a cerut voie maicii care era la osuar dacă poate să se dea cu puţin untdelemn la cap. A făcut acest lucru şi a revenit după o perioadă spunând că după 4 zile, când s-a pieptănat nu mai avea nicio problemă la cap. Şi i-a arătat maicii căreia i-a cerut să-i dea voie să ia untdelemn locul unde era chistul la cap; era destul de mare. Se vedea în acel loc acum ca un punct alb şi ca o arsură.
Tot aşa nişte maici cu dureri foarte mari de cap s-au dat cu acest untdelemn din candela Sfinţilor şi li s-au oprit pe loc durerile.

O familie din Piteşti, soţ şi soţie, tineri, erau foarte întristaţi ca nu puteau avea un copil şi se gândeau să abordeze o viaţă de familie mai austeră, mai despărţită unul de celălalt. Eu le-am vorbit despre Sfinţi şi despre uleiul din candela Sfinţilor şi le-am dat să ia împreună acel untdelemn. Soţia avea un virus în organism care, dacă ea ar fi rămas însărcinată, ar fi provocat multe complicaţii fătului, acest lucru contribuind şi el foarte mult la stările lor de deznădejde. Dar, prin minune dumnezeiască, ea a rămas însărcinată şi, după ultima analiza medicală, a constat că acesta dispăruse din organism.

Unui bărbat din Bucureşti de 46 de ani, i-au venit în ianuarie surorile disperate cu maşina, plângând pentru că fuseseră prin Bucureşti pe la Sfântul Nectarie, pe la Sfântul Ilie Lăcătuşul, să le asculte Sfinţii rugăciunea şi să-l vindece pe fratele lor care era internat în spital, operat pe creier şi care se afla în comă din cauza unei tumori foarte mari, nemaiprimind nicio şansă de supravieţuire din partea medicilor. Şi, mergând la Radu Vodă şi aflând de la o femeie că sunt Sfinţi mari care fac minuni la Aiud, au venit spre seară şi plângeau cu amar din faţa casei şi până la osuar, şi acolo, în faţa icoanei Maicii Domnului şi a Sfintelor Moaşte. Le-am dat untdelemn şi le-am spus să-l dea pe cap în semnul Sfintei Cruci. Când au ajuns la Bucureşti aşa au şi făcut. Şi după ce l-au dat cu untdelemn, medicii s-au răzgândit şi l-au băgat din nou în operaţie. L-au operat şi minune dumnezeiască! După trei zile de la operaţie a fost în picioare, fără pierderi de memorie, fără ameţeli, fără nicio reacţie adversă la problema pe care a avut-o la cap. Iar în Săptămâna Patimilor, în Joia Mare, au venit împreună la Aiud şi plângeau toţi de bucurie. Bărbatul a fost cel care a condus maşina de la Bucureşti până la Aiud, ca să aducă mulţumire Sfinţilor pentru această minune care s-a făcut cu el. I-am şi văzut operaţia. Un sfert din cap era tăiat în zona frunţii. Şi era şi el oarecum şocat de locul Aiudului, pentru că nu se aştepta să vadă mănăstirea în forma în care este ea, adică pe Râpa robilor. Intrând în osuar, a rămas oarecum mut faţă de ce a văzut acolo – icoana Maicii Domnului şi Sfintele Moaşte. Mama lui spunea întruna de mulţimea lacrimilor vărsate pentru copilul său că i-au secat şi lacrimile şi mulţumea Maicii Domnului şi acestor Sfinţi că i l-a vindecat. Ţi se sfâşia inima când te uitai la ei. Ei sunt o mărturie mare de credinţă a unei întregi familii care s-au rugat pentru un fratele de-a lor ca Dumnezeu să-l vindece.

O femeie din Târgu Jiu a venit cu taxi-ul, maşină plătită de unul dintre băieţii ei, cu boli foarte multe în organism, printre care un diabet foarte ridicat, o infecţie foarte mare la picior, o gangrenă deschisă, care în timp, în loc să se cicatrizeze, s-a făcut şi mai mare din cauza diabetului, şi avea dureri foarte mari care nu o lăsau să doarmă noaptea. A spus că de luni de zile nu mai dormise. Era disperată. A mers pe la toate mănăstirile din zona Târgu Jiului, a fost la slujbele Sfântului Maslu foarte des, atât la mănăstire cât şi acasă, era spovedită şi împărtăşită. Şi tot aşa, ca în cazul celălalt, un părinte din Sfântul Munte i-a spus că la Aiud sunt Sfinţi care fac minuni foarte mari şi să meargă acolo neapărat pentru că va primi ajutor de la Dumnezeu. A venit la Aiud plângând cu disperare de durerile şi de necazurile ei. I-am dat un litru de untdelemn din candela Maicii Domnului de la Sfinţi şi i-am spus să se dea în semnul Sfintei Cruci pe rană de 40 de ori. Asta a şi făcut şi la mai puţin de o săptămână m-a sunat şi mi-a spus cu lacrimi în ochi că i-au încetat durerile. Nu o mai durea deloc, asta în condiţiile în care lua medicamente de la cele naturiste şi până la celelalte, fără niciun rezultat. Şi în mai puţin de două săptămâni mi-a spus că a început să i se cicatrizeze rana.

Un părinte din Satu Mare a primit binecuvântare de la preasfinţitul Iustinian de a aduce Sfinte Moaşte de la Aiud la biserică şi să le păstreze în Sfântul Altar. Şi mi-a spus că până să aducă sfintele moaşte în parohie erau întotdeauna neînţelegeri şi tensiuni între credincioşi. Dar de când au venit Sfintele Moaşte s-a aşternut o pace şi o linişte peste tot. Un alt lucru extraordinar pe care l-a spus părintele a fost că au început să vină oameni care până atunci nu cercetau deloc biserica. Pur şi simplu se vedea că erau parcă chemaţi şi aduşi în biserică de o forţă nevăzută, de harul lui Dumnezeu şi voiau să caute ceva în biserica respectivă. Şi părintele, văzându-i aşa porniţi, le-a spus despre Sfinţii de la Aiud la care s-au închinat cu multă evlavie şi cu lacrimi în ochi. Şi mai mult, părintele, având şi ceva construcţii de făcut, a început să primească donaţii datorită acestui har pe care îl au Sfinţii şi datorită liniştii pe care o primesc oamenii atunci când se închină la aceste Sfinte Moaşte.

O fiică duhovnicească din Aiud, având mari probleme cu sarcina din cauza unei infecţii urinare de care nu a scăpat cu niciun medicament, s-a închinat la Sfintele Moaşte, a luat din untdelemnul Sfinţilor şi înainte de naştere cu vreo patru luni de zile, după ce a repetat analizele, medicii i-au spus că nu mai are deloc acea infecţie urinară.

Un călugăr român din obştea mănăstirii Sf. Sava din Ierusalim mi-a relatat o întâmplare minunată. Într-una din zile, stareţul se ducea, după obicei, să se închine la sfintele moaşte din osuarul mănăstirii, care cuprinde părticele dintr-o mulţime de sfinţi mari, printre care si sfinte moaşte de la Aiud, pe care părintele stareţ le ţinea cu multă evlavie. Şi, în ziua aceea, când a intrat, o mireasmă puternică l-a învăluit deodată. Şi a căutat la toate moaştele să vadă de unde vine mireasma şi, spre surprinderea şi bucuria lui, a văzut că mireasma venea de la sfinţii de la Aiud. A chemat toată obştea să se închine şi mare i-a fost mirarea când a aflat că românii nu şi-au canonizat martirii şi zac aruncaţi în gropile Aiudului.
De aceea îndemn pe toţi credincioşii să se închine şi să îi cinstească pe aceşti mari martiri ai noştri, pentru că aşa cum spune Părintele Justin, numai rugăciunile lor ne mai pot scăpa neamul din căderea mondială de azi.

OFRANDE
Radu Gyr

Din luptele şi-nfrângerile noastre
aşternem trepte altor noi destine,
o scară de argint peste dezastre,
s-o urce paşii lumii care vine.

Din fiecare rană ce ne doare,
din orice răstignire mai adâncă,
am pus armuri pe piepturi viitoare
şi-o spadă grea în mâini ce nu sunt încă.

Din mărăcini, din lacrimi şi din cuie
vor creşte mângâierile fraterne
pe care, mâine, alţii le-or aşterne
pe frunţi ce-n urma noastră suie.

Iar dac-am plâns, din lacrima măiastră
răsare mângâierea de mătase
pe care mâine alţii au s-o lase
pe alte frunţi ce cresc din fruntea noastră.

Şi când, sub noaptea smârcului şi-a zloatei,
închidem luptă, lacrimă şi rană,
din viermuirea noastră subterană
noi creştem pâine pentru foamea gloatei.

extras din revista Atitudini, nr. 6

Sursa: apologeticum

___________________________________________________________________

Sfinţii martiri si marturisitori de la Aiud îşi continuă marturisirea şi lucrarea, vă invitam să citiţi si articolul scris de Claudiu Târziu despre Râpa Robilor, locul  “unde se spune că suferinţa cumplită de odinioară vindecă suferinţa de azi, iar moartea redă viaţa”

Parintele Rafail Noica despre Filioque si Biserica

“(…) Aş zice în primul rând că trebuie să gândim personal, şi nu obiectiv... Ca să răspund celui care a trecut prin yoga, prin “Biserica” Unită şi, revenind, cum a zis frumos, “acasă”, la Ortodoxie. Cuvântul ăsta l-am auzit de la atâţia apuseni (…) – vedeţi şi în viaţa Sfântului Seraphim Rose - atâţia, venind la Ortodoxie, au simţit că au revenit acasă. Pentru mine, care am trecut prin protestantism, era oarecum firesc, că doar mă născusem în Ortodoxie, eram botezat ortodox. Dar aceştia, care de o mie de ani nu cunoscuseră Ortodoxia, cum de au revenit acasă? Asta nu făcea decât să mă întărească în ceea ce trăisem eu revenind la Ortodoxie: Ortodoxia nu este o altă Biserică sau una mai desăvărşită… sau cea mai desăvârşită; este firea omului! Adevărat înţeleasă, Ortodoxia este revenirea acasă.

(…) Tainele – ne zic Sfinţii Părinţi – sunt numai în Biserică. Şi aş vrea să se înţeleagă lucrul ăsta mai deplin. Când văd în tot felul de contexte secvenţa [sintagma] asta: „Biserică creştin-ortodoxă“ este, nu ştiu cum să zic, triplu pleonasm sau dublu pleonasm. Adică cele trei sunt sinonime: dacă e Biserică, nu poate fi decât creştină; dacă e creştinism, numai ortodox. Tot restul este o deformare.

Însă tare aş vrea să se citească mai mult cărţulia aia a lui Homiakov, care s’a tipărit aicea, la Alba Iulia, pe care am recomandat-o şi altcândva, greu de înţeles pentru gândirea noastră obiectivă şi nepersonală, însă aş vrea să se citească mai mult, şi să dea Dumnezeu să se înţeleagă mai adânc. Homiakov zice lucru foarte important acolo: noi putem judeca înăuntrul Bisericii noastre, cu criteriile pe care ni le-a dat Domnul şi pe care ni le dă Biserica, dar nu putem judeca în afara Bisericii.

Ştim, dacă avem credinţa în Biserică şi în Sfinţii Părinţi – Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, şi în Sfinţii Părinţi ai ei, şi Sinoade – că în afara Bisericii nu sunt Taine, dar asta nu înseamnă că ştiu că nimeni din afară nu se poate mântui, fiindcă eu nu ştiu ce poate şi ce nu poate Dumnezeu în afara Bisericii. Că altfel ce s-a întâmplat cu cei dinainte de Hristos? Melchisedec, marele preot care slujea lui Dumnezeu, după al cărui cin este Însuşi Hristos – nu că Melchisedec este după cinul preoţiei lui Hristos, ci preoţia lui Hristos, Mesia, Dumnezeu întrupat, este după cinul lui Melchisedec! - cine l-a botezat pe Melchisedec, cine l-a hirotonit? Nu ştiu ce poate face Dumnezeu şi ce nu poate – Dumnezeu văd că îşi îngăduie să nu poată ceea ce nu vreau eu, şi cu mine nu poate. De ce? Fiindcă nu vreau eu. […]

Noi nu ştim ce poate Dumnezeu în afară; şi când Părinţii zic că în afara Bisericii nu este Taină şi că Mântuire nu este cu putinţă, totuşi trebuie să gândim şi să înţelegem nu într-un sens… obiectiv, ca un obiect, care se aplică, precum o lege, absolut pretutindenea, ci trebuie să înţelegem totuşi că Dumnezeu este Persoană, că Dumnezeu este Dumnezeul tuturor oamenilor, oricine ar fi, şi că, pe de o parte, El nu lasă să se nască oameni pe pământ fiindcă… n-are surcele ca să aprindă focul în iad – şi atunci i-ar trebui suflete de om - dar ce face Dumnezeu dincolo de Biserică nu e de competenţa noastră să judecăm. Sau cum spunea cineva în Apus, „noi ştim unde este Biserica, dar nu ştim unde nu este” - şi cuvântul ăsta trebuie înţeles drept. Ce vrea să zică este: „eu ştiu unde să găsesc Tainele fără greş, dar ce poate sau nu poate Dumnezeu în alte condiţii - nu mă pronunţ; dar nu acolo caut eu“. (…)

Filioque este foarte subtil, fiindcă reprezintă o culme [a ratacirii, conform finalului, n.n.] greu de înţeles majorităţii. Dacă nu l-am fi avut pe părintele Sofronie nu ştiu ce aş fi înţeles din asta. Filioque reprezintă un punct infinitezimal de unde începe o răscruce, o despărţire de drumuri, radical diferite. În ce sens?

O istorie întreagă omul a încercat să caute pe Dumnezeu, şi sunt mai multe lucruri pe care greu le-a înţeles, dar mai cu precădere Persoana. Persoana s’a confundat cu individul. […] Zicea Părintele Sofronie că tot ce este păgânism se diferenţiază de Biserică prin…[raportarea la…] Persoană. Persoana este linia de despărţire. Acelaşi lucru desparte Biserica de erezii: Persoana. […]

Filosofia omului nu trebuie să pună deasupra Persoanei, Generalul sau Randuiala sau ceva obiectiv sau ceva abstract. Nu Omenirea trăieşte, ci omul; nu Dumnezeirea trăieşte, ci Tatăl, şi Fiul, şi Duhul Sfânt, ca Persoane. Cu Filioque, esenţa certei între Biserică şi Roma este… Filioque, pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba: în crezul catolic s-a adăugat, la partea Duhului Sfânt, „şi întru Duhul Sfânt Carele din Tatăl şi din Fiul purcede” – ceea ce, pe de-o parte, nu avem în Scriptură, Hristos zice că purcede din Tatăl, pe de altă parte, iarăşi, experienţa Părinţilor care au ajuns la trăirea dogmatică, la viziunea Luminii şi aşa mai departe, şi pentru care formulele astea nu erau formule abstracte, ci o viaţă pe care o trăiau şi vibra în ei, şi căreia, în Sinoadele lor, au încercat să îi dea o expresie în graiul ăsta sărac omenesc, grai lumesc în care au încercat să exprime cele vecinice şi, până la urmă, inexprimabile.

[…] Cu Filioque, cu purcederea Duhului din Tatal si din Fiul, trebuie să înţelegem ce-i purcedere. Fiindcă tot catolicismul este cel care confundă între trimitere şi purcedere, cum am văzut în diferite articole teologice de-ale lor, cum că dacă Fiul trimite pe Duhul Sfânt, deci Duhul purcede de la Fiul. Atuncea “purcede” si de la Maica Domnului, si de la sfinti? (…) Dar nu-i asta. A purcede, in Treime, este echivalent, pentru Fiul, cu a naste. Pentru Fiul avem ceva ce Descoperirea dumnezeiască o numeşte “naştere” [din Tatăl, n.n.] şi de-aia Îl numim Fiu. Există o analogie oarecare între Naşterea Fiului cea mai înainte de veci şi naşterea noastră în trup. Şi noi ne numim “fii” sau”fiice”, fiindcă [ne] naştem. Pentru Duhul Sfânt n-avem analogie în experienţa noastră şi n-avem nici expresie pentru felul Lui de a fiinţa în vecinicie, nici pentru El. (…) Tatăl Îi este Duhului nu Tată, [ci] îi este… Purcezător; ce-o fi insemnand asta? Dar aşa cum Fiul [Se] naşte din Tatăl, aşa Duhul purcede din Tatăl; şi cum Fiul nu poate naşte – o naştere nu se poate din două mame sau doi taţi… (…) În ale Duhului, unde nu este nevoie de această lege a geneticii, Se naşte numai dintr-o Persoană… Şi aşa cum Naşterea este dintru O Persoană, tot aşa purcederea este dintru O Persoană. (…)

Dacă Duhul Sfânt purcede din Tatăl şi din Fiul [cum zic catolicii, n.n.]… şi dogmaticienii Bisericii au reproşat Romei: păi, cum, din două Principii? (…) Şi catolicismul răspunde: Nu din două Principii, ci ca dintr-Un singur Principiu – din Tatăl şi din Fiul. Care-i principiul comun Tatălui şi Fiului? Esenţa. Dumnezeirea. Deci Duhul Sfânt purcede din “Dumnezeire” şi nu din Dumnezeu-Persoana Tatălui? Iarăşi picăm în impersonalism. (…)

Dacă din Dumnezeirea - aş zice, impersonală – [ar] purcede Duhul, după cum ziceam, ne întoarcem iarăşi pe linia gândirii impersonale, şi este primul pas de la culmea dogmelor înapoi în gândirea păgână, gândirea asta întunecată, în care nu este urmă de mântuire şi care [se] termină cu iadul. Înţeleg acuma Filioque concretizând în sine, potenţial, toate ereziile care au fost, ba şi toate rătăcirile păgânismului, de la căderea lui Adam, pe linia lui Cain şi până astăzi. Aşa că Filioque nu este un lucru mic şi nu este o joacă, este culmea tuturor rătăcirilor – într-un singur cuvânt“.

(Extras din conferinţa: “Cuvântul prorocesc şi experienţa harului“, Alba-Iulia, 15 noiembrie 2007, folosind partial transcrierea de aici).

Sursa: Razboi intru cuvânt

Cu ocazia sărbătorii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel o delegaţie a Patriarhiei Ecumenice va fi prezentă la Vatican. Membrii delegaţiei vor participa în perioada 26 – 29 iunie la o serie de evenimente religioase şi culturale care vor fi organizate la Roma. Reprezentanţii Patriarhiei Ecumenice vor fi primiţi de Sanctitatea Sa, Papa Benedict al XVI-lea la Palatul Apostolic. Din delegaţia Patriarhiei Ecumenice fac parte, printre alţii, Înaltpreasfinţitul Părinte Emanuel, Mitropolit de Franţa şi directorul Biroului Bisericii Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană, Preasfinţitul Părinte Athenagoras, Episcop de Sinope şi vicar al Mitropoliei Belgiei, şi diaconul Ioakim Billis, copist al Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice.

Sursa: TRINITAS TV

Katerina Sitaras – Axion estina

Katerina Sitaras – Heruvic

Katerina Sitaras – Holy God

Katerina Sitaras – It is truely right

Katerina Sitaras – Lord I have cried unto Thee

Nichita Stănescu a scris cîndva un vers care, de ar fi fost singurele lui cuvinte spuse într-o viaţă, l-ar fi aşezat alături de marii poeţi ai lumii: „Tristeţea mea-i atît de mare, încît aude şi nenăscuţii cîini pe nenăscuţii oameni cum îi latră”. Poate că ar trebui ca şi noi să ne întristăm mai des cu această tristeţe pentru a putea privi dincolo de aparenţele care ne împresoară viaţa.

Avem atîtea pricini de întristare şi altele care vin din urmă, încît a trebuit să inventăm televizorul, discotecile şi terasele cu muzică. A trebuit să inventăm internetul şi telefonia mobilă, avioanele şi plaja. Dacă am da toate acestea la o parte pentru cîteva zile lumea s-ar surpa, răpusă de tristeţe. Dar s-ar ridica mult mai sănătoasă şi mai frumoasă decît este.

Mă întristează mai ales lipsa de înţelegere, provenită dintr-o slăbire bolnăvicioasă a dragostei. Nu mai este bunăînţelegere nici între oamenii acestei lumi, nici în adunarea bisericească. Fiecare e mai bun doar prin comparaţie, nu prin sine însuşi. Iar atunci cînd vrem să nu mai părem răi, facem totul pentru a dovedi că există alţii mai răi ca noi. Cu alte cuvinte, murdărim totul în jur pentru a părea noi mai curaţi şi mai buni. Dar aceasta este o minciună.

A venit vremea cînd fiecare trebuie să deosebească singur binele de rău şi minciuna de adevăr. Nu mai există argumente şi dovezi pentru că nu mai există o gîndire izvorîtă din trăire. Fiecare înţelege ce vrea, dar mai bine zis ce -i place. Şi fiecare va trăi sau va muri cu înţelesurile sale.

Vai de cei care înţeleg că luptă împotriva dragostei şi nu se opresc.

Sursa: Pr Savatie

In şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române desfăşurată pe 18 iunie, la Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Daniel, a fost ales Preasfinţitul Părinte Corneliu în scaunul de episcop al Eparhiei Huşilor. Preasfinţia Sa a fost ales cu 43 de voturi, după cum a relatat Mircea Toma (reporter al postului de radio al Patriarhiei Române) pentru Radio TRINITAS, în cadrul emisiunii „România la zi”.

Preasfinţitul Părinte Corneliu Onilă s-a născut în satul Corni-Albeşti, judeţul Vaslui, la 25 iulie 1966, din părinţii Eugen şi Ruxandra Onilă, fiind primul dintre cei trei copii de parte bărbătească.

A urmat Şcoala generală şi Gimnaziul în satul natal, absolvind-o în anul 1980. Între anii 1980-1982 a urmat prima treaptă de liceu în oraşul Vaslui, iar din toamna anului 1982 a început cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, pe care le-a absolvit în anul 1987. În perioada 1988-1992 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucureşti (respectiv Facultatea de Teologie), absolvindu-l în anul 1992. Între 1992-1996 a urmat cursurile de doctorat, specializarea Noul Testament, la aceeaşi Facultate. Începând cu anul 1993 a studiat la Facultatea de Teologie Protestantă din cadrul Universităţii Marburg – Germania, fiind bursier al Diakonisches-Werk, EKD; din anul 1996 a funcţionat ca asistent în cadrul aceleiaşi Facultăţi, la catedra de Teologie şi Spiritualitate a Bisericii Ortodoxe, sub îndrumarea prof. Hans-Martin Barth.

În data de 21 noiembrie 1997 a fost tuns în monahism la Catedrala Episcopiei Huşilor, a doua zi fiind hirotonit ierodiacon, iar în 23 noiembrie – ieromonah. La 25 decembrie 1997 a fost hirotesit protosinghel. În Eparhia Huşilor a activat mai întâi ca profesor de seminar şi consilier cultural la Centrul Eparhial. În anul 1998 a fost numit de către vrednicul de pomenire PS Episcop Ioachim al Huşilor vicar administrativ al eparhiei şi, la propunerea aceluiaşi ierarh vrednic de pomenire, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat rangul de arhimandrit pe data de 26 iunie 1999.

La 27 octombrie 1999 a fost ales Arhiereu-Vicar al Episcopiei Huşilor, cu titlul de „Bârlădeanul“.

La Episcopia Huşilor s-a ocupat de organizarea Sectorului diaconal-caritativ, organizând cu ajutorul mai multor asociaţii similare, din vestul Europei, Biroul de Asistenţă Socială din cadrul Episcopiei Huşilor. Astfel, prin intermediul Mănăstirii Plankstetten din Germania a dotat cu saltele, paturi, aparatură medicală, medicamente, îmbrăcăminte pentru bolnavi numeroase spitale şi aşezăminte destinate celor în nevoi din judeţul Vaslui. Tot cu acelaşi ajutor a dotat Episcopia Huşilor cu o maşină de teren nouă, destinată activităţii misionare şi caritative. Prin sprijinul elveţiano-olandez a dotat cu cele necesare Spitalul de Psihiatrie din Vaslui, precum şi pe cel de Boli infecţioase din Bârlad.

A fost delegat de Patriarhia Română să participe la numeroase simpozioane, conferinţe şi congrese internaţionale, printre care: Conferinţa cu tema „2.000 de ani de creştinism, realităţi şi perspective“ (Bensheim, Germania 1998); Congresul monahilor benedictini cu tema „Monahismul, spiritualitate şi provocare în Europa“ (Roma 2000); Seminarul organizat de Episcopia Catolică de Haarlem – Olanda, cu tema „Misiunea creştină în Europa secolului XX“ (2001); Simpozionul cu tema „Misiunea creştină şi succesele misionare în Europa“, organizat de către Conferinţa Bisericilor Europene (Varşovia, 2003); Simpozionul cu tema „Mediul înconjurator şi mesajul creştin“ (Zurich, Elveţia 2004); Simpozionul cu tema „Constituţia Europei şi Bisericile creştine“ (Stuttgart, Germania, 2004) ş.a.

În acelaşi timp, a publicat studii şi articole teologice în publicaţiile bisericeşti „Glaube aus der zweiten Welt“, „Una sancta“, „Konfessionskunde“, „Candela Moldovei“, „Mitropolia Olteniei“, „Vestitorul Ortodoxiei“ etc.