Invitaţii Lianei Stanciu, la emisiunea “Trenul Vietii”, au fost istoricul Emilia Corbu, scriitorul Razvan Codrescu şi publicistul Claudiu Târziu. S-a vorbit despre încărcătura mistică a luptei anticomuniste, despre cum au fost martirizaţi zeci de mii de români creştini în temniţele comuniste şi despre necesitatea canonizării sfinţilor din închisori.
Vizionare folositoare!
Sursa: Claudiu Târziu
“De ani buni, specialiştii ne ameninţă că va apărea o pandemie de gripă de calibrul precedentelor, devenite demult „vedete” în opinia publică. Anul 2009 pare să le confirme temerile, odată cu apariţia unui nou virus gripal, A (H1N1), care se transmite de la om la om. Astfel, de la depistarea primului caz de gripă „porcină” (în Mexic, la 18 martie 2009) şi identificarea acestuia (24 aprilie 2009), au trecut doar două luni până ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.), adică forul internaţional însărcinat cu supravegherea problemelor de sănătate, a declarat alertă de gradul 6 pentru infecţia cu virusul gripal A H1N1.
Pe data de 11 iunie a.c., directorul general al O.M.S., Dr. Margaret Chan, a afirmat că „pe baza dovezilor existente şi a evaluărilor făcute de experţi, s-au întrunit criteriile ştiinţifice pentru declararea unei pandemii de gripă”, ridicând gradul alertei pentru gripa A (H1N1) de la 5 la 6. Dr. Chan a mai adăugat: „Omenirea se află la începutul pandemiei de gripă 2009″. La acel moment, rapoartele arătau un total de 28.774 de cazuri confirmate în 74 de ţări, dintre care 144 erau decese.
Mass-media a savurat ştirea şi a servit-o publicului cu adaosul aferent de panică. Ministerul Sănătăţii din România s-a aliniat şi el la recomandările O.M.S., punând în alertă un întreg sistem strategic anti-pandemie. Din informaţiile provenite din documente oficiale şi din mass-media, virusul A (H1N1) este o creaţie de laborator iar infecţia este de o gravitate medie, multe cazuri vindecându-se de la sine, fără a necesita vreun tratament special. Nu s-a dat nici un ordin de restricţie privind libera circulaţie dintr-o ţară în alta. Şi, atunci, ne punem întrebarea: cum ar trebui să percepem noi, ca simpli cetăţeni, alerta O.M.S. pandemică de grad 6, lansată în 11 iunie? I-am adresat această întrebare d-lui Prof. univ. Dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România. (P.O.)
- Prof. V. Astărăstoae: Aş vrea să fac o scurtă introducere. Într-o viziune ultraoptimistă, impusă de O.M.S. la sfârşitul secolului al 20-lea, se spunea că vom eradica malaria, vom eradica poliomielita, vom reduce tuberculoza – că secolul al 20-lea va însemna sfârşitul pandemiilor, şi bolile infecţioase vor dispărea din istoria omenirii. O viziune total greşită şi care a fost infirmată de practică, pentru că au apărut şi s-au manifestat încă 30 de boli infecţioase noi, una dintre acestea având un impact social masiv: infecţia cu HIV, ce determină boala SIDA. Tuberculoza a crescut, malaria nu a fost eradicată şi a crescut, poliomielita există în continuare. A fost, deci, o politică şi o strategie greşită a O.M.S. Trebuie să ne aşteptăm în continuare la existenţa pandemiilor. De altfel, O.M.S. nu a declarat această alertă în alte situaţii, deşi acestea îndeplineau criteriile de pandemie, şi a declarat-o acum, pentru prima dată în 40 de ani.
- P.O.: La ce boli vă referiţi când spuneţi că O.M.S. ar fi trebuit să declare alertă de pandemie?
Prof. V.A.: Este vorba despre sindromul respirator acut sever (SARS), care a avut manifestarea de pandemie, şi nu s-a declarat alertă, ci s-a oprit la gradul 3.
P.O.: De ce credeţi că O.M.S. a luat acum o astfel de decizie pentru gripa A (H1N1)?
Prof. V.A.: Sunt câteva aspecte care ridică un semn de întrebare. În primul rând, că s-a declarat această pandemie într-o perioadă de criză economică. Or, în această perioadă se punea problema, mai ales în ţările donatoare, a fondurilor pe care acestea le alocă diferitelor instituţii internaţionale. Şi, deodată, s-a declarat nivelul 6, un nivel foarte periculos – şi, atenţie!, sunt ţări, ca de exemplu Franţa, care nu l-au recunoscut. În plus, toată această escaladare a gradului de alertă s-a făcut fără consimţământul miniştrilor sănătăţii din ţările membre O.M.S.
O.M.S.-ul este acum un „colhoz” internaţional: în ultimii 25 de ani, s-a transformat într-o instituţie care îşi întreţine birocraţia proprie – ca şi Uniunea Europeană, ce merge pe acelaşi drum. Îşi ia măsuri de supravieţuire.
Iar modalitatea în care s-a făcut această escaladare nu este una eficientă. Să fim bine înţeleşi. Există un nou tip de virus gripal. Este un virus A, printre primele identificate, care are particularitatea de a fi un amestec, la nivelul genomului, între virusul de la porci, cu virusul de la păsări şi cu virusul de la oameni. El se poate transmite de la om la om. Cu toate acestea, însă, modalitatea în care s-au luat măsurile de prevenţie nu este corectă. Eu zic că măsurile ce trebuiau luate erau măsuri raţionale: informarea populaţiei, spălarea mâinilor, evitarea locurilor aglomerate. De fapt, sunt măsuri de bun simţ pentru orice boală cu transmitere respiratorie. Acelaşi lucru trebuie făcut şi pentru tuberculoză, şi pentru o bronşită, şi pentru multe altele.
P.O.: Spuneţi că la nivelul O.M.S. este o politică de imagine, de atragere a fondurilor de la ţările donatoare. Totuşi, la acest moment se vorbeşte de o cifră de 3000 de miliarde de euro pentru noul vaccin antigripal…
Prof. V.A.: Aşa este, şi nu numai pentru vaccin. Este şi pentru medicamentul antiviral, despre care, după studii multicentrice, unii spun că este foarte bun, alţii spun că este apă de ploaie. Lucrurile nu sunt clare. Este şi contestat medicamentul antiviral, deşi se spune că ar avea o acţiune ţintită numai pe virusul gripal şi că nu ar acţiona şi pe celelalte. S-a văzut şi marele tam-tam cu interferonul ca medicament antiviral. Opinia mea este că în momentul de faţă nu avem un antiviral eficient, iar cele care există sunt foarte costisitoare. Ori a face rezerve, că s-au făcut rezerve şi când a fost gripa aviară, este o alocare de fonduri importantă pentru un sistem de sănătate sărac, cum este al nostru.
P.O.: Spuneaţi că Franţa şi alte ţări nu au urmat recomandările O.M.S. privind adoptarea gradului 6 de alertă. Noi însă am făcut acest lucru, şi cu exces de zel. Cum explicaţi reacţia autorităţilor române?
Prof. V.A.: Acest comportament nu l-am văzut nici în Spania, nici în Portugalia, unde aveau cazuri încă de la început, şi care s-au comportat absolut normal. Aceste ţări, ca şi a noastră, sunt regimuri post-totalitare, cu o anumită mentalitate, căci înainte ne închinam la Bizanţ, apoi la Istanbul, iar acum ne închinăm la O.M.S. şi la Bruxelles. Acest servilism mă deranjează, pentru că, vreau să vă spun, şi în alte condiţii România, având o structură bună de sănătate publică şi cu profesionişti de boli infecţioase, a controlat mai bine ca S.U.A. şi Canada astfel de situaţii – ca, de exemplu, în cazul SARS-ului. Toţi specialiştii au recunoscut că ne-am mişcat foarte bine, şi nu cred că aţi văzut atunci această isterie publică. Aceiaşi specialişti au lucrat şi atunci, aceiaşi specialişti sunt şi acum. Şi mai am un semn de întrebare. Se ştie că eşti în contact cu o persoană infectată cu virusul gripal A (H1N1). Atunci ţi se recoltează o probă de sânge şi eşti pus în carantină şapte zile. După care aşteptăm. Nu lucrăm. Dacă în şapte zile nu ai nimic, atunci nu mai lucrează proba; dacă tuşeşti în cele şapte zile, atunci se lucrează, ca să nu se mai cheltuiască reactive. Atunci, de ce se prelevează această probă? Dacă este o problemă de gradul 6, atunci acea probă trebuie să o prelucrezi, să dai acelui cetăţean un răspuns.
P.O.: Să înţelegem că autorităţile române se comportă într-un fel paradoxal! Nu este riscantă o astfel de abordare?
Prof. V.A.: Raţiunea a fost şi aceea de a obţine imagine pentru anumite persoane. Eu, în perioada în care s-a declanşat, eram în Spania, împreună cu directorul adjunct al Institutului Naţional de Sănătate Publică din SUA. Şi el discuta foarte raţional. Când i-am arătat ce dezbateri sunt la noi, pe internet, spunea: „Dar de ce? Noi ieşim, le dăm două minute, după care instituţiile îşi văd de treaba lor. Şi stăm în pace”. Nu comunicate ca la noi, dimineaţa şi seara, al 14-lea, al 16-lea caz ş.a.m.d.
Se introduce un sentiment de panică, dar, atenţie!, se introduce şi un sentiment de respingere. În avion, la întoarcere, mă uitam cum se completează acele declaraţii. Erau oameni care erau răciţi şi le curgea nasul, şi la întrebările respective scriau „nu”, „nu”, „nu”. De ce? Ca să nu aibă complicaţii cu sistemul de sănătate. Nimeni nu a verificat, şi uite aşa! Toate decesele din lume au fost la persoane care aveau deja imunodeficienţă prin boli anterioare. Da, măsuri trebuie luate. De aceea avem Institut de Sănătate Publică, dar parcă văd că se va întâmpla ca în povestea cu Petrică şi lupul! Modalitatea de a transmite informaţia către populaţie, de instruire, este făcută… poate este şi un an electoral, nu-mi dau seama…
P.O.: România face parte din structurile europene şi este membră în O.M.S. De la acest nivel pornesc recomandări către ţările membre, care însă nu trebuie înţelese ca nişte legităţi. Dacă încă putem vorbi despre un servilism din partea ţării noastre, cum percepeţi dumneavoastră modul în care acţionează O.M.S.?
Prof. V.A.: O.M.S., până acum, orice evaluare s-ar face, a dat dovadă de ineficienţă totală. Nici unul dintre programele O.M.S. nu au dat rezultate aşa cum au fost prezentate.
P.O.: Nici unul ?
Prof. V.A.: Nici unul, ba dimpotrivă, dacă vă aduceţi aminte scandalul din Taiwan, când au murit două milioane de oameni în încercarea O.M.S. de combatere a sifilisului. Este cazul din 1971, când au început tratamentul cu penicilină pentru sifilis. Nu au adaptat doza de penicilină, şi oamenii au făcut şoc. Treponema pallidum din Taiwan era ultrasensibilă la penicilină, şi ei au luat metoda pe care au folosit-o în Africa, fără să ţină seama de individualitatea genetică a populaţiei taiwaneze şi de sensibilitatea treponemei din Taiwan. A fost un scandal foarte mare, care apoi a fost aplanat.
Dar, gândiţi-vă, ce este O.M.S.? O.M.S. este un organ al Naţiunilor Unite, la care participă toate statele membre O.N.U. şi în care toţi cei ce lucrează sunt selectaţi pe principiul reprezentării. Toate ţările îşi trimit acolo nişte oameni, vă daţi seama cum selectăm noi oamenii pe care îi trimitem… şi acum mă refer în special la cei care conduc! Votul unuia din Insulele Fiji, de exemplu, este la fel ca votul S.U.A. Deciziile se iau în Adunarea Generală, structurile se aprobă. Deci, în loc să fie o instituţie profesionalizată, în loc să existe anumite criterii pentru ocuparea unei poziţii, deoarece-i un domeniu specializat, ea este ca un colhoz – şi, atunci, ca la colhoz, fiecare trage pentru el, pe fonduri care să le utilizeze.
De fapt, O.M.S.-ul încearcă să introducă o dictatură medicală, ca şi sănătatea publică, care a început să încalce drepturile naturale ale omului, pentru că, vedeţi: a introdus carantina, a interzis libera circulaţie, a introdus vaccinarea obligatorie, s-a încălcat autonomia pacientului care nu poate refuza tratamentele obligatorii. Toate, pe acest principiu al siguranţei colectivităţii. Nu există un echilibru între drepturile pacientului şi acest principiu al siguranţei. Şi atunci O.M.S.-ul introduce, cred că e corect termenul, dictatura medicală. Ne învaţă, de exemplu, cum să mâncăm, fără să ţină cont că a existat o selecţie naturală bazată pe comportamentul alimentar. În plus, în momentul de faţă, noi fetişizăm nişte concepte în medicină, care iarăşi introduc dictatura, cum sunt, de exemplu, ghidurile, protocoalele şi medicina bazată pe dovezi. Această politică globală, de a-ţi impune şi nu de a veni cu argumente, nu este eficientă”.
(Claudia Laslo)
Articolul integral aparut in numarul 6/2009 al Revistei “Presa Ortodoxa”
Melania Papadache
OMS a confirmat peste 5.000 de cazuri de imbolnavire de “gripa porcina”, pana la mijlocul lunii mai. 61 de pacienti au murit. Datele cercetatorilor arata ca, in caz de pandemie, doua miliarde de oameni, adica o treime din populatia lumii, ar fi afectati. Oare virusul H1N1 a fost creat in laboratoare, pentru a spori profitul companiilor farmaceutice?
Un virus pentru criza economica
“Gripa porcina” a fost inclusa la bolile cu evolutie “atipica”, ceea ce ridica intrebari cu privire la provenienta virusului H1N1. Ministrul sanatatii din Indonezia, d-na Siti Fadillah Supari, a “recidivat”, declarand intr-o conferinta de presa ca nu exclude posibilitatea ca virusul H1N1 sa fi fost creat in laborator. Indonezia nu a raportat cazuri de gripa porcina, insa a fost afectata de gripa aviara, in 2003. In urma cu catva timp, Siti Fadillah a acuzat marile laboratoare de inginerie genetica din lume ca fabrica virusuri pentru a spori profiturile companiilor farmaceutice, grav afectate de criza mondiala. “Cert este ca raspandirea gripei porcine pe glob a condus la cresterea brusca a valorii actiunilor marilor companii farmaceutice”, a subliniat ea. “Virusul prezinta o combinare de proprietati care ne indreptateste sa credem ca nu are o provenienta naturala.” “Invinuitii de serviciu” sunt statele occidentale si, in primul rand, SUA. Focare de gripa porcina au fost semnalate in mai multe tari, printre care Australia, Noua Zeelanda, Coreea de Sud, Austria, Liban, Israel si SUA, epicentrul fiind descoperit in satul La Gloria, unde se afla una dintre cele mai mari crescatorii de porci din Mexic.
Scapat accidental dintr-un laborator
“Una dintre cele mai simple explicatii pentru caracteristicile ciudate ale virusului este ca avem de-a face cu un virus care a scapat din laborator”, avertizeaza si specialistul australian Adrian Gibbs, in varsta de 75 de ani, autor a 250 de lucrari despre virusuri si care a colaborat la dezvoltarea celebrului medicament antiviral Tamiflu. Gibbs a trimis un studiu la Organizatia Mondiala a Sanatatii, care a anuntat ca va analiza ipoteza australianului, care se bazeaza pe faptul ca genele virusului porcin au evoluat mult mai rapid decat genele altor virusuri gripale. Intr-un interviu recent, el a declarat ca va demonstra ca noile caracteristici genetice ale virusului H1N1 duc la presupunerea ca a fost cultivat pe oua, o metoda folosita frecvent in laboratoare. Insa in ipoteza sa nu este vorba de o arma biologica, asa cum s-a speculat despre virusul gripei aviare, ci este vorba de “o eroare umana, petrecuta cel mai probabil intr-un laborator de vaccinuri, unde accidental s-au pus doua virusuri laolalta”. Ceea ce nu este mai linistitor!
O campanie de vaccinare intrerupta
Primul caz de gripa porcina a fost semnalat in 1976, cand un soldat american a murit la Fort Dix. Alti 500 de soldati din Fort Dix erau infectati. Companiile producatoare de medicamente si-au oferit imediat serviciile, dar nu gratuit. Surprinzator de repede, au anuntat ca s-a obtinut un vaccin, medicamente antivirale neexistand atunci. Autoritatile americane au investit in prima faza 135 de milioane de dolari, urmand ca 220 de milioane de oameni sa fie vaccinati. Campania a fost stopata, dupa ce fusesera vaccinati 40 de milioane de oameni, deoarece se inregistrasera mii de plangeri ca vaccinul provoaca efecte secundare problematice. Epidemia trecuse, dar medicii sustineau ca fara vaccinare s-ar fi repetat tragedia din 1918, cand gripa spaniola, asemanatoare cu cea provocata de virusul H1N1, a ucis peste jumatate de milion de americani si a facut 40 de milioane de victime la nivel mondial. Oricum, companiilor producatoare le-au ramas multe doze de vaccin “nefructificat”.
Harta genomului mexican
Ca un facut, nici nu a fost stopata epidemia actuala de gripa porcina, cand a si aparut o lucrare despre genomul mexican, semnata de dr. Gerardo Jimenez-Sanchez, de la Institutul National pentru Studiul Genomului. In aceasta se sublinia ca “studiul genetic va folosi pentru a identifica grupurile de populatie predispuse la o anumita boala”. Probabil vestea ar fi trebuit sa bucure populatia, dar n-a facut altceva decat sa alimenteze speculatiile despre misterioasele arme genetice care pot afecta un anumit segment al unei populatii: virusii mutanti creati in laboratoare militare. Oare de asta s-a pornit campania cu genomul uman, care se intinde la nivel global? Ca sa se stabileasca harti cu predispozitii la boli in functie de caracteristicile genetice? “Studiul demonstreaza ca unica marca genetica a virusului H1N1 nu poate fi responsabila de mortalitatea ridicata in Mexic din cauza gripei porcine, deoarece genomul mexican este foarte diversificat”, a subliniat dr. Jimenez. Cu alte cuvinte, nu ar fi o arma genetica creata pentru mexicani. Dar de ce s-au gandit ca ar putea fi?
O “aviara” in scop pecuniar
In 2006, in plina “isterie aviara”, au aparut aceleasi acuzatii cu virusi gripali, scapati mai mult sau mai putin intentionat din diverse laboratoare, dar in scop pecuniar: cucerirea de noi piete de desfacere pentru medicamentele si vaccinurile antivirale si, de ce nu, pentru carnea de pui de “import”! Dr. Leonard Horovitz, expert international in bioterorism, autor al volumului “SIDA si Ebola – boli accidentale sau intentionate?”, a dezmintit faptul ca epidemia de gripa aviara, plamadita in laboratoare, ar fi fost atat de contagioasa si mortala pe cat a fost prezentata. “Formele obisnuite de gripa omoara in jur de 40.000 de americani in fiecare an”, a sustinut dr. Horovitz. In plus, prestigiosul “USA Today” anunta in plina “campanie” de isterizare ca “nu exista un vaccin impotriva gripei aviare”. Pentru ca, explica dr. Horovitz, specialistilor le-ar fi trebuit virusul mutant, creat in laborator, ca sa obtina efectul optim al antivirusului, dar daca nici un laborator nu recunostea ca l-a creat, s-a mers pe bajbaite.
SARS pentru taiwanezi
In aprilie 2003, OMS a raportat 3.947 cazuri de SARS (sindrom respirator acut) si 229 decese la nivel mondial, in China, Hong Kong, Singapore, Vietnam si Canada. In 22 aprilie, Taiwanul avea doar 29 de cazuri, toate de “import”, si nici un deces. Apoi, zi dupa zi, raportarile din tara au crescut ingrijorator, ajungand in iunie 2003 la 680 de cazuri si 81 de decese, cele mai multe intr-o luna. Ceea ce i-a uimit pe specialisti a fost raspandirea atat de rapida a virusului in Taiwan, spre deosebire de tarile vecine. In astfel de cazuri, vina cade intotdeauna pe sistemul medical, infrastructura, management defectuos etc. S-a intocmit un model matematic pentru a se evidentia grafic modul de raspandire a epidemiei de SARS, iar modelul s-a potrivit perfect pentru toate tarile unde existasera cazuri, mai putin pentru Taiwan. Incercand sa inteleaga de ce sarise modelul din tipare, specialistii taiwanezi au ajuns la concluzia ca virusul H5N1 a fost creat in laborator, special pentru “profilul” genetic al taiwanezilor. In 2004, demonstratia specialistilor taiwanezi era luata in ras, dar anul trecut, generalul Tsai Chao-ming, directorul Biroului pentru Securitate Nationala din Taiwan, a declarat in fata unui comitet parlamentar ca guvernul chinez a declansat intentionat epidemia de SARS, ca pe o arma biologica. Stirea a fost preluata de toate agentiile de presa internationale, mai ales dupa ce legislatorii taiwanezi, purtand masti si placarde cu cranii si oase, au protestat in cladirea Parlamentului.
Chinezii ii acuzau pe americani
Primele cazuri de SARS au fost raportate in 2002, in sudul Chinei, acolo unde se fac multe experimente neconventionale. 350 de oameni au murit, dar s-a incercat sa se ascunda epidemia. Cand totul a iesit la iveala, tapii ispasitori au fost primarul Beijingului si ministrul Sanatatii. “SARS a devenit o “formula” de razboi biologic pentru China. Sursele noastre erau din cercul celor care lucrasera la obtinerea virusului. Biroul pentru Securitate Nationala a monitorizat permanent situatia”, a declarat generalul taiwanez Tsai. Ministrul chinez de Externe, Qin Gang, a declarat presei ca este interesat sa afle “sursele” de informatii ale generalului Tsai, si numai dupa aceea va da o explicatie pentru “declaratiile iresponsabile” ale acestuia. Conflictul dintre China si Taiwan dureaza de la sfarsitul razboiului civil chinez, din 1949, cand insula si-a declarat independenta. “Ne trebuie o definitie exacta pentru razboiul biologic care implica un virus gripal”, a cerut parlamentarul taiwanez Shuai Hua-ming. Mai precis, cum ar putea un virus gripal sa fie directionat pe un anumit segment de populatie?! Doi cercetatori rusi au sustinut teoria specialistilor taiwanezi, cum ca virusul H5N1 a fost creat in laborator, dar n-au specificat al cui. Interesant este ca s-au gasit si cativa specialisti chinezi care au admis aceasta posibilitate, acuzand ca de vina sunt… cercetatorii americani, care l-au creat ca arma impotriva Chinei!
Sinuciderea bizara a “Doctorului Anthrax”
Cand “Dr. Anthrax” s-a sinucis, in 2008, presa internationala a anuntat incheierea celui mai misterios atentat de dupa 11 septembrie 2001. Un val de sinucideri suspecte in randul microbiologilor angajati in domeniul bioterorismului a pus insa pe ganduri ziaristii de investigatii. A fost dr. Bruce Ivins, de la Fort Dietrick, “Dr. Anthrax”, autorul atentatelor cu spori de antrax, petrecute incepand cu 18 septembrie 2001 si soldate cu moartea a cinci persoane? Inaintea sinuciderii sale bizare, dr. Ivins se laudase la unii colegi ca stie cine este autorul atentatelor! Actiunea codificata de FBI ca “Amerithrax” a fost catalogata ca cea mai vasta actiune de investigare a unui caz criminal din toata istoria Americii. Majoritatea agentilor FBI care lucrasera la atentatele din “9/11″ au fost transferati la cazul atacului cu anthrax, acestia fiind convinsi initial ca este aceeasi mana criminala a organizatiei teroriste Al Qaida. Cazul debuta insa cu o mare enigma: prin ce tehnologie, ne(re)cunoscuta de oamenii de stiinta din domeniul armelor biologice fusese obtinut antraxul super rafinat? Trebuia sa se caute vinovatul neaparat in laboratoarele sofisticate militare, care se ocupau cu cercetari in domeniul bioterorismului! Pana la Ivins, FBI il banuise pe doctorul de origine egipteana Ayyaad Assaad, coleg cu Ivins, si pe alt coleg al lor, dr. Steven Hatfill. Acesta din urma a fost sicanat sase ani, pana a fost exonerat, iar acum are de incasat 5,82 milioane de dolari pentru defaimare!
Unde a disparut lt. col. Phillip Zack?
Ceea ce n-au inteles ziaristii americani este de ce FBI nu l-a banuit deloc pe lt. col. Phillip Zack, cercetator la laboratorul de arme biologice de la Fort Dietrick, coleg cu cei trei, care a si dus o campanie acuzatoare impotriva lui Ayyaad Assaad?! Camerele de luat vederi de la Fort Dietrick l-au surprins pe Zack intrand in laboratorul cu toxine periculoase, la o ora tarzie, dupa program, chiar in sectiunea de unde a fost sustras tipul de antrax folosit ulterior in atentate. Agentii FBI au studiat casetele abia dupa ce Phillip Zack a fost demascat de “News Story”, dar acesta fusese deja concediat, din cauza atacurilor rasiale impotriva doctorului Ayyaad, si nu a mai fost de gasit!
Cimitirul cu biochimisti
Decembrie 2002. Trupul biochimistului Don Wiley, de la Harvard, savant de renume mondial, a fost gasit plutind pe Mississippi. Masina lui a fost gasita in Memphis, cu cheia in contact si motorul mergand. Verdictul de sinucidere nu a convins pe nimeni. El isi sunase sotia, o anuntase ca e pe drum si-o rugase sa-i pregateasca pe cei doi copii pentru o iesire in Parcul Graceland! Cum se explica ca apoi a oprit masina pe un pod si s-a aruncat in rau?
2002. Expertul in microbiologie Benito Que, 52 de ani, coleg cu “sinucisul” dr. Wiley, a fost gasit mort in parcarea Scolii Medicale din Miami. Desi au existat martori care au declarat ca a fost atacat de patru indivizi, verdictul a fost: “cauze naturale”!
2002. Microbiologul rus Victor Korsunov, 56 de ani, a fost ucis in 2002 in apropierea locuintei sale din Moscova, aparent intr-un jaf.
2002. Experta rusa in microbiologie, Tania Holzmayer, 46 de ani, stabilita in SUA din 1989, ucisa cu focuri de arma de catre colegul ei Guyang Huang, care apoi s-a sinucis.
2003. Sinuciderea microbiologului britanic David Kelly, 59 ani, a fost cea mai mediatizata din seria mortilor suspecte ale expertilor din domeniul bioterorismului. El a fost gasit, pe 17 iulie 2003, cu o vena, cea ulnara, de la o mana, taiata, sprijinit de un copac din padurea din Southmoor, nu departe de locuinta sa. Dr. Kelly era expertul nr.1 in programele irakiene de dezvoltare a armelor de distrugere in masa si considerat “sursa anonima” a ziaristului Andrew Gilligan de la BBC, care sustinea ca Bagdadul nu are asemenea arme, starnind un imens scandal in Marea Britanie. Inainte de a se “sinucide”, le spusese colegilor ca daca nu reuseste sa-si tina gura, va fi gasit mort intr-o padure, asasinat. “Premonitia” sa a fost corecta, mai putin verdictul anchetatorilor!
2003. Microbiologul Robert Leslie Burhoff, 45 de ani, a fost ucis, in noiembrie, de o furgoneta alba, in timp ce se indrepta spre casa. Furgoneta a aparut din senin, l-a lovit si a disparut, fara sa fie identificata.
2004. Expertul in biotehnologie John Clark, cunoscut pentru studiile de clonare care au dus la obtinerea oii Dolly, 52 de ani, a fost gasit spanzurat in locuinta sa.
2004. Expertul in microbiologie Larry Bustard, 53 de ani, a murit din cauze necunoscute. In timpul atacurilor cu anthrax din 2001, Bustard a creat o spuma care a curatat de sporii de anthrax cladirea Congresului si redactiile ziarelor care primisera scrisorile cu anthrax.
2004. Trupul expertului in microbiologie William McGuire, 39 de ani, a fost sectionat, bagat in trei valize si aruncat in Raul Chesapeake.
2005. Dr. Geetha Angara, 43 de ani, a decedat in februarie 2005. Trupul ei a fost gasit intr-un rezervor de apa gol, la centrala de apa din Totowa.
2005. Biochimistul american de origine coreeana Jeong H. Im a fost gasit mort, in ianuarie 2005, injunghiat de mai multe ori, intr-un aparent jaf.
Toti acesti oameni de stiinta au un singur numitor comun: lucrau in domeniul armelor de distrugere in masa!
FBI la vanatoare de “savanti la domiciliu”
Agentii FBI au demarat o “razie” printre laboratoarele improvizate la domiciliu, apartinand unei retele de “biohackeri”, care isi procura aparatura si materialele necesare de pe internet. FBI s-a “autosesizat”, dupa ce publicatia “Nature Biotechnology” a atras atentia asupra traficului online cu esatioane de ADN si cu alte produse biologice cu potential de risc extrem de ridicat. E mai simplu decat sa verifice cele 1.400 de laboratoare militare care se ocupa de arme biologice si de posibile atacuri teroriste, precum si de cei 14.000 de cercetatori angrenati in aceasta activitate secreta…
Sursa: Formula AS
Octavian Dărmănescu
Ateul practicant este gardianul bisericii, stâlpul ei, mai precis cel de la intrare. Nu lasă lumea să intre fără basma pe cap, îi caută la contribuţii, dacă şi le-au plătit. Un taliban care a încurcat destinaţiile, se laudă că merge pe drumul Damascului, dar o tot ţine spre Kabul.
Ateul practicant este un bun exponat al instinctului de conservare: se închină numai pentru el, îşi desfiinţează duşmanii prin acatiste, i-e frică de moarte, cutremur şi Biroul de Credite. Ia la pupat toată biserica, o ronţăie tacticos cu mobile, mileuri, covoraşe, se răstigneşte pe jos, îl calcă popa pe minte la ieşirea cu Darurile. Are barbă, e şi el un preot laic, deh, se îmbracă în negru, iar igiena personală a aruncat-o pe ultimul loc, ca să se smerească. Calculul e simplu, reducţionist şi deloc exagerat: n-ai simţul umorului, deci nu îl poţi avea nici pe cel al divinului, din care derivă. Nu urmezi comandamentele religiei, eşti doar un fariseu, adică un ateu superstiţios, fricos că într-o zi cerul va cădea peste treburile tale, peste viaţa ta importantă, peste trupul tău valoros. Dacă l-ai lua la bani mărunţi, ai vedea că, de fapt, ateul practicant se teme, nu de Dumnezeu, cu Care nu are nicio tangenţă, ci de ghinion, Apocalipsă şi fulgere.
Care-aţi avut carnet de partid, un pas în faţă, să vă mai facem o dată mirungerea! Interesant numărul celor care, înainte activişti aprigi, atei declaraţi, s-au înrolat în rândurile Bisericii şi au militarizat-o cu deprinderile lor politruce. Pentru ei Biserica e o cazarmă mai largă, unde nu mai mănânci fasole râncedă, ci bei vin şi îmbuci prescură. Acum ei sunt atei practicanţi, adică vin mereu la biserică, că acasă nu-i bagă nimeni în seamă. Ateul practicant crede că e virtuos, că nu încalcă legea. Dacă i-ar sta în putinţă, ar curăţi el lumea de păcat, lichidând sursa, pe păcătos. Vede conspiraţii peste tot, iar în fundul grădinii, la ţară, şi-a săpat un buncăr de supravieţuire. El trebuie să trăiască cu orice preţ, ca să populeze lumea cea nouă, de după Marea Judecată. La coadă la moaşte, el se bagă în faţă, că e de-al casei, cu toate că vine de departe.
Dacă am fi să ne luăm după Drăghicescu, am fi cel mai ateu european. Că până la alfabetizarea masivă de sub comunişti, zic alţii, nu exista credinţă, ci superstiţie, pentru că oamenii nu aveau acces personal la Scriptură. Oricum, se aude tot mai tare corul care boceşte cum că ortodoxia e falimentară în această ţară de mitocani. Dar cum gura păcătosului mănâncă multe, nu ne rămâne decât să vedem dacă digeră tot. Ateul practicant e intolerant pentru că are carenţe în instrucţie, a crescut cum a putut. A citit, s-a documentat adicătelea, e iritat că mulţi zic că suntem maimuţoi. L-ar micşora pe Darwin, l-ar arunca pe culoarele lungi ale celulei, să vadă şi el că viaţa nu un moft albuminos al carbonului.
Ateul practicant are şi el slăbiciuni, ca tot omul: se eternizează cu toate porţile de mănăstire, ca un mire care se pozează cu aperitivul, ca să nu uite ce-a mâncat, dă dovadă de o intransigenţă puritană în ce priveşte tehnica, dar se bucură în secret de beneficiile ei, dispreţuieşte pe cei rămaşi cu scara spirituală în două cuie, dacă ar fi după el, le-ar ridica dreptul la îngrijire medicală, să îi chinuie şi pe ei măselele.
Ca orice taliban, ateul practicant este perfecţionist, ar vrea din prima o lume perfectă. El o urăşte pentru că lumea nu vede ce vede şi el. Ar vrea linii drepte, oameni serioşi, care nu râd prea mult, şi ploaie la timp, dacă se poate, numai pe roşiile lui. El nu înţelege de ce vaca se balegă independent şi nu în lopata văcarului, de ce se dă ora înapoi, de ce statul-deavol îi închide Transfăgărăşanul, ca să nu mai ajungă el de-a dreptul la Sâmbăta de Sus! De mână, ca nişte pionieri rătăciţi la Năvodari, care au uitat parola, ateii practicanţi se regăsesc în extremismul pe care şi-l laudă cum că ar fi mucenicie. Ei uită de milă, prelata lui Dumnezeu aruncată peste lume, ei văd în antenele televizorului coarnele diavoleşti.
Ateul practicant poate avea şi barbă, reverendă şi papuci de vară. Dar, despre asta, cu altă ocazie. Şi nu uitaţi: hrăniţi porumbeii, ca să simţiţi cum vi se iartă păcatele.
Sursa: Laurenţiu Dumitru
Octavian Dărmănescu
Pe copiii orfani şi-i dispută Dumnezeu şi primăria. Mai este însă şi o altă ceată de orfani, pe care nimeni nu şi-i ia în cârcă, ateii declaraţi. Ateul e un ipocrit. De ce? Pentru că el crede totuşi în ceva, el crede în Marx. Ateul, adică omul fără Dumnezeu. Din moment ce simţul divin, credem noi, este înnăscut, rezultă că ateul este cea mai mare anomalie, o ratare ontologică de proporţii, un monument penibil al încăpăţânării. Nu există ateism. Ateul declarat ar trebui să se întoarcă la copilărie, când era cu mintea întreagă, să-şi amintească cum bătea cruci să nu fie prins la furat de zarzăre. Copil imposibil, crescut de bone, care nu ştie să piardă, ateul a rămas un infantil care nu-şi găseşte locul. Dacă stă în fund, face hemoroizi, dacă se ridică, produce varice. Singurul lui amor este el însuşi, cariera lui este fructul acestui amor. E firav din fire, îi dă sângele pe nas la promovări şi prime de Crăciun. Stă cu destinul pe spate ca taximetriştii cu prosopul pe ceafă. E rigid, n-are ureche muzicală, se refugiază în rutina de la serviciu şi în iubirea fizică. Iubirea sentimentală implică un for emoţional pe care ateul nu şi-l poate permite, la el totul e materie şi instinct, deci legea junglei. La el, lumea este un balon imens, umflat în fiecare clipă cu gâfâieli de rut şi flatulaţii pretenţioase.
Tipul exemplar al ateului este politicianul, republican prin statut, adică adept al republicii, forma atee de stat, statul fiind, de ceva vreme, laic. În costum la guvernare, cu salopetă în opoziţie, acest oportunist bate cruci pe podiumuri, să se legitimeze întrucâtva, ştie boborul ce poamă e. Şi cum scopul scuză mijloacele, el violează din principiu liberul arbitru, iar conştiinţa morală şi-o extirpă în fiecare lună cu tratamente costisitoare în Dubai şi pe Coasta de Azur. Ateul are diferite specializări. El poate fi un cinic şofer de ambulanţă care-şi plimbă intenţionat prin gropi bolnavii, un poştaş care fuge zâmbind cu pensiile tribului, un normator care nu lasă gravidele să plece acasă mai devreme. Poate fi un redactor şef care prostituează mulţimea, apoi râde de ea, o celebritate înconjurată benevol de critici ca un client fidel de către chelneri, o ceată de pensionari care şi-au făcut cenaclu ca să-şi simuleze gloria literară, să se laude neruşinat unul pe altul.
Mergem înainte, că-nainte era mai bine! Ateul, produs al ediţiilor de masă ale propagandei comuniste, este nostalgic la origine. Predicile melodramatice ale nevestei nu l-au catehizat nicidecum, mai rău, l-au întărit în convingerile sale că popii sunt nişte hoţi, iar religia, vorba aia, opiumul poporului. În lipsă de zei, ateul îşi face din trup templu, chiar dacă e precar, oficiind în faţa pişoarului cu capul dat pe spate, stoic.
Ateul subminează toate construcţiile populare, e sceptic chiar şi de persoana lui, pune clor în fântâna lui Manole şi, la meciurile mari, e înclinat să ţină cu ai lor. Ateul are un dinte împotriva religiei organizate. El proclamă că depindem de meteo, de întâmplare, religiosul, determinist, îl contrazice şi vede în toate mâna lui Dumnezeu. Amândoi se întâlnesc în disperare, pe care o rezolvă însă, diferit. Ateul îşi face vânt de pe balcon, religiosul devine nepăsător, lasă ghidoanele vieţii în mâna îngerului. La boală, religiosul se roagă la icoane, ateul la asistentele generoase de pe sticlele de spirt. Ateul tratează moartea cu iodleruri, religiosul cu parastase. În faţa evidenţei minunii, ateul se simte stânjenit, îl trece un soi de varicelă burgheză. El nu înţelege de ce Dumnezeu, dacă ar exista, nu-Şi face propagandă cu suprarealul Lui firesc. Domnul însă, boier mare, e discret, nu te cotropeşte cu minuni, căci asta te-ar militariza, iar El vrea fii, nu talibani. Ateii, de fapt sunt anti-biotici, ei au o problemă cu viaţa, în genere, cu a lor în special, de aceea, mulţi dintre ei fug de neamuri şi se spânzură în baie. Oricum, soacrele i-au învins, pentru că ele merg la biserică şi pupă icoanele. Soacrele sunt nemuritoare!
Sursa: Laurenţiu Dumitru
