Prima duminica din Postul Sfintelor Pasti (21 februarie 2010) este numita Duminica Ortodoxiei. In aceasta zi, sarbatorim in mod special faptul ca Fiul lui Dumnezeu are chip omenesc.
Noi nu stim cum a fost Fiul lui Dumnezeu inainte de intrupare, caci nu cunoastem cum este Dumnezeirea in sine, insa, pentru ca S-a intrupat, putem afirma ca Dumnezeirea Fiului nu mai este o realitate despartita de trupul si de fata omeneasca.
Faptul ca Scriptura nu ne ofera detalii asupra infatisarii lui Hristos, i-a facut pe unii sa se aventureze la o sumedenie de speculatii cu privire la chipul istoric al Mantuitorului. Au fost si teologi care, ramanand la o intelegere literala a cuvintelor: “nu avea nici chip, nici frumusete, ca sa ne uitam la El si nicio infatisare ca sa ne fie drag” (Isaia 53, 2), verset care are in vedere patimile Mantuitorului, au afirmat ca Hristos a avut o fata neatragatoare. Daca acestia s-ar fi oprit doar la cuvintele psalmistului David: “Impodobit esti cu frumusetea mai mult decat fiii oamenilor” (Ps. 44,2), ar fi inteles ca El avea o frumusete neobisnuita.
Dar un zugrav adevarat nu-L va reprezenta niciodata pe Hristos asemeni chipurilor din arta profana. Si asta pentru ca El nu a fost un simplu om, un om cazut in pacat. Chipul din orice icoana este chipul celui indumnezeit. Trupul stricacios nu poate fi icoana sfantului. Sfantul Apostol Pavel le descopera celor din Corint acest lucru prin cuvintele: “Carnea si sangele nu pot sa mosteneasca imparatia lui Dumnezeu, nici stricaciunea nu mosteneste nestricaciunea” (I Cor. XV, 50).
Marturisesc ca au fost cazuri cand mi-a fost greu sa accept o reprezentare ca fiind o icoana si asta pentru ca imaginea din ea ducea mai degraba catre portret sau fotografie, si nu catre chipul omului transfigurat. Sfintii erau plini de viata trupeasca, mai bine zis musculosi. Nu e cazul sa amintesc ca o icoana care nu respecta canoanele, nu trebuie sfintita. Daca acceptam acest lucru, ajungem sa avem erezii si in imagini. Sa nu uitam: icoana nu este copia fidela a unor realitati din lumea aceasta.
Daca avem parte de chipuri urate in biserica, e dovada faptului ca avem parte de zugravi improvizati, de persoane care nu participa la viata lumii schimbate. Nu Hristos este urat, nici sfintii uniti cu el, ci cei care ii reprezinta sunt lipsiti de viata in El. Dar asa se intampla atunci cand pictorul se supune pacatului si nu vointei lui Dumnezeu, ajunge sa-L reprezinte pe Hristos asa cum pofteste si nu asa cum este vestit de Biserica.
Poate se va intelege intr-o zi ca dupa cum preotul nu poate modifica textele liturgice, tot astfel nici iconograful nu poate schimba chipul Mantuitorului stabilit de Biserica.
Mai intai Grecia, apoi Portugalia si Spania si la urma Italia si Irlanda? Criza a umflat asa de tare datoriile a cinci state europene problema, incat economistii se tem de o prabusire a monedei euro. Publicatia germana Der Spiegel a explorat aceste zone de risc ale continentului, in scopul de a afla cat de mari sunt motivele de panica, transmite Agerpres.
Statele membre ale UE se vor consulta incepand cu dupa-amiaza de joi referitor la o procedura concertata in cazul crizei din Grecia, existand deja primele promisiuni de ajutor de la sefi de guvern din Europa. Grecia, amenintata de faliment, poate spera intr-o injectie financiara din partea UE, in timp ce bursele din Germania au reactionat la aceste zvonuri financiare, miercuri, cu usurare, pentru prima oara de o saptamana incoace cursurile crescand iarasi usor. Plusul inregistrat de indicele Dax este un semnal al increderii. Cei mai multi investitori nu mai asteapta deocamdata ca in Europa sa se ajunga la ce este mai rau si anume la falimentul Greciei, respectiv la o prabusire de tip efect domino care sa urmeze acestuia si care ar putea zgudui economia mondiala la fel ca falimentul bancii Lehman Brothers.
Nu doar dezastrul financiar din Grecia reprezinta insa o problema pentru zona euro. Peste tot pe continent cresc datoriile statului aparent fara limita, in timp ce criza financiara face sa se prabuseasaca incasarile la buget, la care se adauga poverile de miliarde datorate programelor nationale de conjunctura, bugetele fiind astfel extrem de incarcate. Acest lucru face ca, pe langa Grecia, Portugalia sa se indrepte si ea catre probleme tot mai mari. Spania este la randul ei tinuta cu nervozitate sub observatie, economistii calificand aceste state drept tari cu deficit. Capacitatea concurentiala a acestor tari s-a redus continuu dupa introducerea euro iar acestea, in loc de a promova reforme, au practicat o economie bazata prea mult pe credite, lasandu-se tentate de dobanzile neobisnuit de mici din zona euro. Deficitul de stat al Greciei a crescut anul trecut la 12,7 la suta, in Spania situandu-se tot la un procentaj cu doua cifre, multe peste cele trei procente prevazute de criteriile de la Maastricht ale pactului european pentru stabilitate.
Tarile cu deficit se afla azi in capcana datoriilor iar din cauza slabei competitivitati le este greu sa micsoreze uriasul deficit in anii de slabiciune economica care urmeaza. Aceste tari sunt nevoite sa reduca salariile si alocatiile sociale si sa promoveze reforme structurale. Acest lucru este valabil in masura mai redusa si pentru Irlanda, stat care se lupta cu un deficit urias. Guvernul de aici
a asanat insa bugetul deja in decembrie, intr-o actiune tip hei-rup, respingand ingrijorarile legate de un apropiat faliment national. Si Italia provoaca ingrijorare printre experti. Desi nu exista acolo o situatie similara celei din Grecia, datoria statului este de ani de zile de peste 100 la suta iar guvernul face prea putin pentru a schimba ceva.
Cinci din cele 16 state ale zonei euro sunt asadar in clocot, ceea ce nelinisteste intreg continentul. Investitorii se tem ca inclusiv state stabile precum Germania, Finlanda sau Olanda ar putea resimti problemele din zona euro si anume ca vor trebui sa achite nota de plata pentru Grecia& Co., ca euro se va prabusi in continuare sau ca spatiul monetar comun se va transforma dintr-o comunitate de destin intr-una a obligatiilor, asa cum se exprima Wihelm Noelling, fost consilier la banca centrala. Amenintarea pentru euro nu este nicidecum una pe termen scurt.
Chiar daca Italia sau Spania nu vor da faliment, ce se va intampla insa daca guvernele acestor tari sunt prea slabe pentru a impune reformele necesare, este intrebarea care se pune. Grecia si Portugalia sunt deja zguduite de proteste violente, insa fara reforme prapastia dintre statele euro slabe si cele puternice ameninta sa se adanceasca. Este posibil ca zona euro sa se prabuseasca, afirma economistul Nouriel Roubini, profesor la Stern School of Business din New York. Nu anul acesta sau urmatorul, insa acest lucru se va intampla daca Europa nu va fi in stare sa-i repuna linia de plutire pe acesti deficitari.
Laureatul premiului Nobel pentru economie consideră că Spania se află în centrul crizei, precizând că economistul prevede ani întregi de deflaţie pentru ţara iberică.
Potrivit “El Periodista Digital”, Krugman a scris aceste previziuni pe blogul său de pe site-ul The New York Times, relatează agenția de știri EFE. “Anatomia eurodezastrului” este numele articolului publicat, în care Krugman susţine că “problemele economiei spaniole “nu sunt consecinţa iresponsabilităţii fiscale. Acestea se datorează şocurilor asimetrice din zona euro”.
Conform lui Krugman, în cazul Spaniei originea se află în speculaţiile imobiliare, care au provocat creşterea enormă a preţurilor locuinţelor, au atras fluxuri masive de capital şi au permis unor ţări ca Germania să înregistreze excedent enorm, în vreme ce Spania şi alte economii periferice au suferit un deficit.
Decizia Ministerului spaniol al Muncii si Imigratiei de a-i exclude pe romani si bulgari dintre beneficiarii Fondului de sprijin pentru imigranti lasa fara ajutoare mai mult de 52.000 de persoane din Comunitatea Valenciana, demonstrand ca ii ‘ignora’ cand vine vorba de integrare, pe motiv ca sunt cetateni comunitari, informeaza luni ABC.es consultat de Agerpres, care preia plangerea Departamentului pentru solidaritate si cetatenie din cadrul executivului regional valencian.
Potrivit sefului acestui departament, Rafael Blasco, aceasta este ‘o decizie absurda’, care va reduce finantarea destinata de executivul central guvernelor regionale ale comunitatilor autonome si va afecta Comunitatea Valenciana, unde locuiesc 137.500 de romani si 36.000 de bulgari, ce “vor avea in continuare nevoie de ajutoare, chiar daca sunt cetateni comunitari”.
Pe durata acestui an, numarul romanilor si bulgarilor care vor beneficia de sprijin prin intermediul Fondului mentionat se va reduce cu 30%, iar scaderea va fi progresiva, pana ce se va elimina complet orice ajutor, in urmatorii patru ani. Departamentul valencian mentionat sustine ca aceasta Comunitate autonoma spaniola va fi intre cele mai afectate de decizia guvernului, in conditiile in care aceste doua colective – si mai ales cel al romanilor – sunt cele care au cea mai mare pondere in randul populatiei imigrante totale.
Consilierul Blasco sustine ca excluderea romanilor si bulgarilor “este picatura care a umplut paharul”, de vreme ce executivul central a decis, anul acesta, reducerea la jumatate a partii destinate Comunitatii Valenciene din acest Fond – din 22,9 milioane de euro primiti in 2009, ramanand ceva mai mult de 11 milioane anul acesta. Departamentul valencian mentionat sustine ca, astfel, guvernul central marginalizeaza Comunitatea in ceea ce priveste ajutoarele financiare, neprimind fonduri corespunzatoare numarului de imigranti – 11,3% din Fond, pentru o populatie straina ce reprezinta 18,9% din total.
Expoziţia itinerantă Pe drumul Învierii, organizată de Asociaţia “Rost”, a ajuns la Galaţi. Din 15 februarie a.c. pînă în 15 martie 2010, poate fi văzută la Centrul Cultural Dunarea de Jos.
Vernisajul expoziţiei are loc luni, 15 februarie, la ora 14.30.
Şase personalităţi exemplare ale Bisericii Ortodoxe Române, părintele Arsenie Boca, părintele Arsenie Papacioc, părintele Daniil – Sandu Tudor, părintele Gheorghe Calciu, Ioan Ianolide şi Valeriu Gafencu, sînt evocate prin fotografii şi documente din arhivele Securităţii.
„În România înotăm în sânge, nu până la glezne, nu până la gât, nu pana la brau, ci până peste cap!, pentru că populaţia existentă în România este de 18 milioane, restul se află la muncă în străinătate sau la studii. În 20 de ani, de la moartea lui Ceauşescu încoace, s-au omorât 18 milioane de copii.
Aceasta este cifra oficială, pentru că există una neoficială care arată această stare de fapt şi anume că cifra ar putea fi dublă. Faţă de această situaţie, noi, cei de aici, cu luare aminte să fim, pentru că problemele sunt înăuntru şi mai puţin în afară. Adică, înăuntru nostru şi mai puţin în afara noastră. De aceea cuvântul „dragoste” este primul cuvânt aşezat aici şi apoi cuvântul „toleranţă”. Eu am fost o vreme în preajma unui mare poet, Ioan Alexandru, care zicea: „Asiaticii atacă, sectanţii atacă, ateii atacă, toţi ne atacă şi numai noi ne certăm între noi şi pe fondul acesta ei vor birui”.
Trebuie să mărturisim credinţa azi, acum şi în felul în care trăim acum, pentru că dacă vrem să mărturisim credinţa cum au mărturisit înaintaşii noştri de 2 mii de ani încoace, lucrul acesta va fi şi mai greu. Încă nu ni se cere sânge, ni se cere mărturisire. Scrie „să nu te arăţi că posteşti”. Da, aşa este, ca să nu te mândreşti. Dar într-o lume în care nu se mai posteşte, trebuie să arătăm, fără mândrie, că postim. Şi dacă ne întreabă cineva: „Dar de ce posteşti?”, răspunsul să fie: „Pentru că Eminescu a postit, Iorga a postit, Ştefan a postit, Mihai Viteazu a postit şi pentru că ei au postit, postesc şi eu pentru că, de fapt, respect o chemare a Mântuitorului Hristos pe care ei au respectat-o. La judecată nu ne vom prezenta singuri. Ne vom prezenta cu copiii noştri, cu soţia noastră, cu soţul nostru, cu părinţii noştri, cu vecinii noştri, cu prieteni şi acolo ne vom da seama de ceea ce am făcut pentru noi, dar mai ales pentru ei. De aceea este importantă lucrarea în Biserica Ortodoxă, nelepădarea de credinţă, dar în acelaşi timp, aplicarea în practică a credinţei.
Se fac avorturi. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nici o atitudine Dacă se fac avorturi, nu se fac vinovaţi doar cei care fac avorturi: mamele, taţii, asistentele, medicii. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nici o atitudine. Avortul nu este o crimă simplă, este o crimă complexă. Pentru că omori un corp, moare copilul nebotezat, pentru că nu ştim unde merge sufletul lui. Că în iad nu poate să meargă pentru că nu a făcut rău, în rai nu poate să meargă pentru că nu a fost botezat.
În anul 2050 România va avea doar şase milioane de locuitori După noul statut al Bisericii Ortodoxe Române, la parohii s-au organizat centre sociale. Avem şi noi unul, se numeşte „Pro-Vita pentru cei născuţi şi nenăscuţi”. Adică, viaţă pentru cei ce se nască şi pentru cei ce nu se nasc. Avem acolo 318 copii, ceea ce nu înseamnă mult faţă de cele 18 milioane, dar înseamnă ceva. Anume aceşti copii demonstrează prin prezenţa lor că este cazul să ne preocupăm de esenţă. Asta nu înseamnă că neglijăm postul sau metania, asta nu înseamnă că nu mai citim acatiste, dar va trebui să lucrăm, pentru că naţia noastră este în pieire. Anul 2050 va prinde România cu şase milioane de locuitori, situaţie care nu se poate repara curând. […] Familia nu mai este familie. Tocmeala dintre părinţii fetei şi părinţii băiatului se sfârşeşte sau uneori chiar începe cu problema „cum să facem ca să nu nască în curând copii”. Problema care este pusă negativ este problema care dărâmă familia. Dar aceasta se continuă: „De ce să mă mai căsătoresc şi civili, şi chiar religios pentru că o să am probleme cu soacra, cu ambianţa? Fac o căsătorie de probă”. Acest lucru este groaznic, pentru că această căsătorie de probă este desfrânare.
Tu eşti liber să fii homosexual. Dar eu sunt liber să nu fiu de acord cu tine Iubirea nu exclude toleranţa. Adică, „te iubesc şi te tolerez”. Până unde te tolerez? Până când libertatea pe care tu ţi-ai luat-o, intră şi atacă libertatea mea. Tu eşti liber să fii homosexual. Din păcate, eşti liber, aşa sunt legile. Dar eu sunt liber să nu fiu de acord cu tine. Eu sunt liber să apăr ochii copilului meu de manifestările tale. Asta nu înseamnă că nu sunt tolerant, asta înseamnă cu nu sunt prost, pentru că tu vrei să fiu tolerant până la prostie. Octavian RACU – Flux.md
Gianna Jessen a rămas cu o paralizie cerebrală după ce s-a născut la 7 luni în urma unei tentative de avort salin. Procedura presupune administrarea unor chimicale, iar copilul moare şi este expulzat în câteva ore. Norocul Giannei a fost că medicul avorţionist nu era în spital în momentul în care s-a declanşat expulzarea, întrucât în astfel de cazuri, copilul care se naşte totuşi viu este ucis de medic sau lăsat să moară de foame – ca expresie supremă a “progresului umanităţii”.
Deşi doctorii au spus că ea nu va putea niciodată merge, Gianna aleargă astăzi maraton pentru a strânge fonduri dedicate altor supravieţuitori ai avortului.
Gianna şi-a dedicat viaţa muzicii şi educării publicului asupra acestui flagel înspăimântător, avortul, care a făcut doar în SUA aproape 50 de milioane de victime.
Urâtă, ameninţată cu moartea de feministe, Gianna obişnuieşte să spună: “Dacă avortul este dreptul femeii, unde sunt drepturile mele?”
Gianna Jessen (SUA), supravieţuitoare a unui avort nereuşit, vorbeşte la Queen’s Hall, Parliament House, statul australian Victoria, în timpul dezbaterilor privind legalizarea avortului, în 2008.
Duminică, 14 februarie 2010:
830 – Utrenia;
1000– Sf. Liturghie;
1800 – Vecernia iertării, rugăciunea pentru începutul Postului mare;
Luni (15 februarie), Marţi (16 februarie), Miercuri (17 februarie), Joi (18 februarie):
1900– Canonul Sfântului Andrei Criteanul;
Vineri, 19 februarie a.c.:
1900– Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite;
Sâmbătă, 20 februarie a.c.:
830– Sfânta Liturghie şi pomenirea morţilor;
Duminica întâi a Postului, 21 februarie a.c., a Ortodoxiei:
830– Utrenia;
1000– Sf. Liturghie;
Vineri, 26 februarie a.c.:
1900– Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite;
Sâmbătă, 27 februarie a.c.:
830– Sfânta Liturghie şi pomenirea morţilor;
Duminica a doua a Postului, 28 februarie a.c., a Sf. Grigorie Palama:
830– Utrenia;
1000– Sf. Liturghie;
1800– Vecernie, cateheză şi vizionarea unui film duhovnicesc.
Vineri, 5 martie a.c.:
1900– Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite;
Sâmbătă, 6 martie a.c.:
830– Sfânta Liturghie şi pomenirea morţilor;
Duminica a treia a Postului, 7 martie a.c., a Sfintei Cruci:
830– Utrenia;
1000 – Sf. Liturghie;
1800– Taina Sfântului Maslu.
Vineri, 12 martie a.c.:
1900– Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite;
Sâmbătă, 13 martie a.c.:
830– Sfânta Liturghie şi pomenirea morţilor;
Duminica a patra a Postului, 14 martie a.c., a Sfântului Ioan Scărarul:
830– Utrenia;
1000– Sf. Liturghie;
1800– Vecernie, cateheză şi vizionarea unui film duhovnicesc.
Vineri, 19 martie a.c.:
1900– Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite;
Sâmbătă, 20 martie a.c.:
830– Sfânta Liturghie şi pomenirea morţilor;
Duminica a cincea a Postului, 21 martie a.c., a Sfintei Maria Egipteanca:
830– Utrenia;
1000– Sf. Liturghie;
1800– Vecernie, cateheză şi vizionarea unui film duhovnicesc.
Vineri, 26 martie a.c.:
1900– Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite;
Sâmbătă, 27 martie a.c.:
830– Sfânta Liturghie şi pomenirea morţilor;
Duminica a şasea a Postului, 28 martie a.c., a Floriilor:
830– Utrenia;
1000– Sf. Liturghie;
1800 – Începutul Deniilor.
N.B. Pe perioada Postului mare, în fiecare zi de miercuri, vineri (de la orele 18.00) şi sâmbătă (de la orele 16.00) se săvârşeşte Sfânta Taină a Spovedaniei.
La începutul anului 2010, proclamat de Sfântul Sinod ca Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti în Patriarhia Română, în contextul aniversării a 125 de ani de când Biserica Ortodoxă Română a devenit autocefală şi a 85 de ani de la ridicarea la rangul de Patriarhie, ierarhii Sfântului Sinod adresează un Apel de suflet către toţi clericii şi mirenii ortodocşi români din afara graniţelor ţării, aflaţi – fără binecuvântare – în alte Biserici Ortodoxe surori sau în structuri bisericeşti necanonice, de a reveni în comuniune directă cu Biserica Mamă, adică în jurisdicţia canonică a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Realizarea acestui deziderat reprezintă împlinirea prevederilor din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, care menţionează faptul că Biserica Ortodoxă Română este Biserica neamului românesc şi îi cuprinde pe creştinii ortodocşi din ţară şi pe creştinii ortodocşi români din afara graniţelor ţării (art. 5), iar organizarea canonică şi pastorală a credincioşilor ortodocşi români din afara graniţelor României se asigură de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (art. 8). Acest principiu este în deplină concordanţă cu hotărârea Conferinţei Presinodale Panortodoxe de la Chambésy-Elveţia (6-13 iunie 2009), care precizează că fiecare Biserică autocefală are dreptul de a păstori propria sa diasporă.
Prevederile statutare menţionate exprimă datoria Bisericii Ortodoxe Române şi se bazează pe canonul 16 de la Sinodul I Ecumenic (325), care afirmă principiul că nu este îngăduit unei eparhii să primească în jurisdicţia sa clerici şi credincioşi ortodocşi, fără binecuvântarea Bisericii (eparhiei) căreia aceştia aparţin.
În acest sens, amintim şi faptul că procesul de revenire a clerului şi credincioşilor ortodocşi de diferite naţionalităţi la Bisericile Mame (de exemplu în Patriarhia Rusă şi în Patriarhia Sârbă) a început deja în urmă cu mai mult timp şi a arătat că, prin coresponsabilitate şi solidaritate etnică ortodoxă, se pot depăşi dezbinări istorice conjuncturale, motivate în trecut pe criterii politice.
Acum, la 20 de ani de la căderea regimului comunist în Europa Răsăriteană, când România este membră a Uniunii Europene şi a NATO şi în condiţiile în care Biserica Ortodoxă Română dezvoltă o activitate fără precedent în afara graniţelor ţării prin reorganizarea şi înfiinţarea de numeroase eparhii în întreaga lume, apreciem că nu mai sunt motive întemeiate de a respinge chemarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la unitate şi comuniune ortodoxă românească.
Suntem încredinţaţi că această atitudine de reînviere şi reconciliere ortodoxă românească va consolida şi va intensifica lucrarea pastoral-misionară, social-filantropică şi cultural-educaţională a Bisericii Ortodoxe Române de pretutindeni, întărind în acelaşi timp demnitatea ortodoxă românească, prin eliberarea unora dintre românii ortodocşi de complexul de a fi „căutători de umbrele canonice” la străini.
Regretăm că din motive multiple, unii dintre fraţii noştri ortodocşi români s-au îndreptat spre alte jurisdicţii ortodoxe, în timpul comunismului, însă ceea ce a fost scuzabil în trecut a devenit nejustificabil şi chiar regretabil în prezent, adică înstrăinarea românilor unii de alţii, până la dezbinarea lor bisericească.
Încredinţaţi fiind că apelul nostru la unitate şi demnitate ortodoxă românească va fi receptat cu bucurie şi responsabilitate, ca dorinţă de comuniune şi cooperare frăţească, vă împărtăşim tuturor aleasă preţuire şi părintească binecuvântare.
Passengers left stunned after Muslim bus driver pulls over and begins praying in the aisle
A Muslim bus driver stunned passengers by pulling over mid-route and beginning to pray in the aisle.
The driver stopped the bus without warning before removing his shoes and, using a fluorescent jacket as a prayer mat, beginning to chant in Arabic.
Passengers said they feared the driver could be preparing for a terror attack.
No one was able to get on or off the vehicle during the five-minute prayer session.
Passenger Gayle Griffiths complained to Transport for London about the bizarre incident on the No.24 bus in Gospel Oak, north London, this week.
Mother-of-one Miss Griffiths, 33, of Camden, north-west London, had boarded the bus a few minutes earlier on her way home from work.
She says that she even feared at the time that the driver might be a fanatic planning to blow up the bus.
She said: ‘I have done the journey a million times before but I was in a hurry to get home to pick my little girl up from school.
‘We had just picked up and let off people at a bus stop and moved off again when the driver stopped the bus very suddenly.
‘He got out of his cab, leaving the engine running, and walked towards the middle exit door.
‘He laid out a fluorescent jacket on the floor and I thought that somebody must have been sick and he was covering it up.
‘I didn’t really think much of it.
‘But then he took off his shoes and began praying. I was gobsmacked and quite bewildered.’
Miss Griffiths said the bus driver didn’t give the passengers any explanation as to what he was doing.
‘He hadn’t addressed the passengers at all,’ she said. ‘I didn’t say anything and nor did anyone else. I thought it would all be over in 30 seconds but it went on for over five minutes.
Passenger: Gayle Griffiths: ‘It even went through my mind that this might be some sort of terrorist attack with the bus blown up because I had heard that suicide bombers prayed before attacks.
‘As the engine was running anyone could also have got in the cab and driven off with a bus full of passengers.
‘He was also blocking the exit, so if something had happened we would not have been able to get off.
‘Everyone was looking round in a mix of shock and amazement. It was truly bizarre, ludicrous and aggravating.
‘We are delayed often enough as it is in London.
‘We live in a multi-cultural society but there is a time and a place for prayer and the middle of a journey with a busload of passengers is not it.’
Transport for London said it had apologised to all the passengers for the delay to their journey and said all Muslim drivers are being reminded that they should pray during statutory rest periods rather than hold up services.
A TfL spokesman said: ‘A route 24 bus was delayed following a decision by the driver to stop the bus to pray.
‘The bus company, London General, has had a word with the driver as this is not something that should be happening.
‘TfL apologises to passengers for any inconvenience this may have caused them.
‘We understand that there is some flexibility in the Muslim faith as to the times of day that drivers can pray.
‘TfL and the individual bus operating companies acknowledge and value the diversity of their staff.
‘As diverse employers, TfL and the bus operators provide suitable prayer or quiet rooms at garages and other key locations for staff who wish to practise their faith.
‘We have asked London General to remind drivers who have a requirement to pray to use these facilities during their rest periods.’
Dar un zugrav adevarat nu-L va reprezenta niciodata pe Hristos asemeni chipurilor din arta profana. Si asta pentru ca El nu a fost un simplu om, un om cazut in pacat. Chipul din orice icoana este chipul celui indumnezeit. Trupul stricacios nu poate fi icoana sfantului. Sfantul Apostol Pavel le descopera celor din Corint acest lucru prin cuvintele: “Carnea si sangele nu pot sa mosteneasca imparatia lui Dumnezeu, nici stricaciunea nu mosteneste nestricaciunea” (I Cor. XV, 50).
Un frate l-a întrebat pe avva Tithoe: „Cum să-mi păzesc inima?“. Bătrânul îi zice: „Cum ne vom păzi inima, dacă ne deschidem gura şi pântecele?“
Grupul Psaltic Nectarie Protopsaltul - Paraclisul Sfântului Nectarie
