Nu trebuie sa faci cercetari cu anii ca sa vezi cat de lacoma este lumea in care traim. E de ajuns sa vezi ca sunt destul de multe case cu etaje, in conditiile in care sunt locuite de doua persoane. Daca omul nu mai stie ce sa faca cu banii, ii arata. Asa se face ca cele “doua persoane” nu se mai multumesc cu locuinta cu multe etaje si ravnesc si la cateva case de vacanta.

Lacomia promite viata, dar nu o poate darui. Bogatul isi spune siesi: “Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele? Voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele; Si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te” (Ev. Luca 12, 17-19). Lacomia sfarseste rau. Dupa cum spune romanul “nu poti sa fii si cu slanina in pod si cu degetele unse”, tot astfel impatimirea nu te face locuitor al raiului. De aceea acest bogat este numit de Dumnezeu “nebun”.

Din cauza lacomiei apar neintelegerile, dusmaniile, certurile, banuielile si chiar uciderile. Lacomia manifesta o dorinta dezordonata de a avea, fara o reala necesitate. Poate sa existe dorinta de a fi oameni „de top“, dar asta nu mantuieste.

Pacatul lacomiei este atotprezent. Avem show-uri culinare televizate din care aflam nu cat trebuie sa mancam, ci cat de multe sunt de mancat. Numai aperitivul ajunge sa-i rapeasca omului cateva ceasuri si asta pentru ca la un aperitiv intalnesti salata boeuf, slanina, branza, zacusca, salamul, racitura, icrele, carnaciorii …

Patimile nu ataca solitar, ci in haita. Lacomia devine foarte usor sora cu desfranarea. Sfantul Ioan Casian spune ca “Un pantec imbuibat cu tot felul de alimente naste semintele desfraului si mintea inabusita de greutatea mancarurilor nu mai poate pastra carma dreptei chibzuinte”. Asa se face ca prin lacomie, privirea si mainile parasesc farfuria si doresc sa se odihneasca pe un trup strain. Si asa se deschide drumul spre alte patimi: iubirea de arginti, caci trebuie sa platesti trupul strain, invidia, te deranjeaza bogatia altora, doresti ca trupul strain sa fie doar al tau, …, intr-un cuvant isi face aparitia „legiunea”, numele celui indracit. Dar asa cum o patima cheama alte patimi, tot asa suprimarea uneia, aduce lipsa de viata si celorlalte patimi.

Daca Mantuitorul ne-a invatat sa luam seama la pasarile cerului pentru a scapa de grija hranei, “ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal Cel ceresc le hraneste” (Matei 6, 26), tot la pasari trebuie sa privim si atunci cand vorbim despre necesitatea lepadarii lacomiei – nicio pasare nu-si face doua cuiburi.

Adrian Cocosila

sursa: crestinortodox.ro

Un parinte l-a intrebat pe avva Pimen:

- Cineva este suparat pe mine si eu ii cer iertare, dar el nu ma crede. Ce sa fac?

Batranul i-a raspuns, zicand:

- Ia cu tine inca doi si cere-i din nou iertare. Daca nu te crede, ia cu tine cinci frati si, daca nici cu cinci nu te crede, ia-l pe preot. Daca insa nici asa nu te crede, nu-ti mai ramane decat sa te rogi, netulburat, lui Dumnezeu, ca sa-l convinga pe acel frate si sa fii fara nici o grija.

Ziua de 8 Martie a fost propusa in 1910, de Clara Zetkin (1857-1933), ca zi dedicata femeii, care sa fie sarbatorita la nivel international, la asa-numita Conferinta a Femeilor Socialiste de la Copenhaga.

Prima sarbatorire a femeii la 8 martie, a avut loc in anul urmator. Cu toate ca 8 martie este numita “ziua internationala a femeii”, aceasta zi nu a fost sarbatorita oficial decat in tarile din fostul „lagar socialist“.

De ce 8 Martie?

Unul dintre motivele cel mai des invocat este ca in aceasta zi avusesera loc mai multe demonstratii revendicative ale „femeilor muncitoare“, incepand cu o greva a tesatoarelor new-yorkeze din 1857.

Insa, diac. prof. dr. Andrei Kuraev pornind de la originea evreica a Clarei Zetkin, sustine ca aceasta a propus ziua de 8 martie pentru ca s-a gandit la sarbatoarea Purim care rememoreaza anual un cumplit masacru (dupa traditie, 75.000 de morti – barbati, femei si copii) intreprins asupra poporului persan de iudeii aflati in exil. Personajul-cheie al evenimentului este tocmai o femeie, Estera, devenita intruchipare biblica a “eroismului“ feminin evreiesc. El sustine ca Esterei ii este inchinata cea mai vesela sarbatoare a evreilor – Sarbatoarea Purim. Aceasta sarbatoare nu are o data fixa si e posibil ca in anul in care a luat fiinta “ziua internationala a femeii”, Purimul sa fi coincis cu 8 Martie. Astfel, in viziunea sa, ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slavi Femeia-Lider – pe Estera, adica a serba Purimul.

8 Martie – o sarbatoare necrestina

Ortodoxia nu a asumat ziua de 8 martie ca zi inchinata femeii. Daca ar fi sa vorbim de o zi pe care Ortodoxia o inchina femeilor, acesta este Duminica Femeilor Mironosite, a treia duminica dupa Invierea Domnului. Femeile Mironiste sunt cele care au urmat, au slujit lui Hristos atat inainte cat si dupa moartea Sa si au vestit pentru prima data ca El a inviat din morti. Potrivit Sfintei Scripturi, ele au plecat de la mormant “cu frica si cu bucurie mare ca sa vesteasca ucenicilor Lui“ (Matei 28, 18). “Dar cand mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, iata Iisus le-a intampinat zicand: Bucurati-va!“ (Matei 28, 9). Cu aceste cuvinte intampina Biserica femeia.

Sursa: CrestinOrtodox.ro