Caz şocant în Italia. Un copil de sex masculin a trăit două zile după ce a fost avortat. În momentul avortului, femeia era însărcinată în 22 de săptămâni. Medicii au hotărât să întrerupă sarcina, după ce au observat că bebeluşul urma să se nască cu dizabilităţi, informează publicaţia Telegraph.

La 20 de ore de la avort, tatăl copilului a descoperit că acesta era încă în viaţă. Corpul copilului, al cărui cordon ombilical nu fusese înlăturat, respira şi se mişca, povesteşte Antonio Martello.

În urma intervenţiei chirurgicale, copilul a supravieţuit două zile. Acesta 

fost internat la secţia de terapie intensivă a spitalului din localitatea italiană Rossano, unde a fost lăsat să moară.

Autorităţile italiene au iniţiat o anchetă în acest caz. Potrivit legii din Peninsulă, doctorii au obligaţia de a ţine în viaţă un copil care supravieţuieşte unui avort.

Eugenia Roccella, reprezentantă a Ministerului Sănătăţii din Italia, a declarat că medicii de la spitalul din Rossano vor fi anchetaţi. “Vrem să aflăm ce s-a întâmplat cu adevărat la acest spital şi dacă legea 194, care interzice avortul în cazul în care fătul este suficient de dezvoltat încât să trăiască separat de mamă, a fost respectată”.

“De asemenea, vom stabili dacă avortul era necesar în acest caz şi dacă viaţa mamei era în pericol în situaţia în care sarcina era lăsată să avanseze. (…) Trebuie să ne amintim că, odată născut, copilul este un cetăţean cu drepturi egale cu ale celorlalţi italieni”, a adăugat Roccella.

Un caz similar a avut loc în 2005, în Marea Britanie. Un copil din Manchester a supravieţuit, după trei tentative de a fi avortat. Acum, băieţelul are cinci ani, se duce la grădiniţă şi este sănătos.

sursa: antena3.ro

Binecuvântarea ce iese din inimă este binecuvântare dumnezeaiască!

Să vă dau și eu acum un „blestem”!

Dumnezeu să vă umple inima de bunătate, și de multa Sa dragoste până ce o să ,,înebuniți”, astfel ca să vă plece mintea de pe pământ și să vă aflați de pe acum lângă El, în cer.

Să înnebuniți cu nebunia cea dumnezeiască a dragostei lui Dumnezeu!

Să vă aprindă Dumnezeu inimile voastre cu dragostea Sa!

Să nu mă mai siliți altă dată să vă mai dau și un al doilea, pentru că ,,blestemul” meu (cel bun) prinde, fiindcă iese din inima mea. Și atunci când eram în Sanatoriu mi-a fost milă de voi. Unele așteptau de opt ani, spunând: ,,Vom face mânăstire”, dar mănăstire nu s-a făcut. Proiectul se veștejea. Atunci am spus:,,Cum voi ieși din spital, mănăstirea va răsări ca o ciupercă. Într-un an veți fi în mănstire!” Și într-adevăr, într-un an s-a făcut mănstirea. Am spus aceasta cu toată inima mea. Ați avut dispoziție bună, de aceea nu v-a lăsat Dumnezeu. Altfel nu se explică.

Când te doare de un om care are smerenie și cu toată inima sa îți cere să te rogi, de pildă, pentru o patimă ce îl chinuie și-i spui: ,,Nu te teme, te vei face mai bun”, îi dai o astfel de binecuvântare, care este o binecuvântare dumnezeiască. Ea are multă dragoste și durere, de aceea prinde. Este plăcut lucrul acesta lui Dumnezeu și Dumnezeu împlinește binecuvântarea. Adică și numai durerea ce o simte cineva pentru altul este ca o binecuvântare.

Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Cuv.Paisie Aghioritul (Editura Schitul Lacu)

sursa: Cristian Stavriu

Astăzi au venit vreo două-trei studente și mi-au spus: ,,Părinte, faceți rugăciune să trecem la examene”. Iar eu le-am spus:,,Mă voi ruga să treceți la examenele curăției”. „Ăsta este lucrul de bază. Toate celelalte se rânduiesc după aceea”.

Nu le-am spus bine? Da, astăzi e mare lucru să vezi pe fețele tinerilor modestia, curăția! Lucru foarte mare!

Vin unele tinere, sărmanele, cu inimile rănite. Trăiesc în neorânduială cu diferiți tineri și nu înțeleg că scopul acelora nu e curat și se consumă: ,,Ce să fac, Părinte?” – mă întreabă.,,Cârciumarul e prieten cu bețivul, dar nu-l ia de ginere pentru fata lui”.

,,Să rupeți legăturile. Dacă vă iubesc cu adevărat, vor prețui asta. Dacă vă uită, înseamnă că nu vă iubesc cu adevărat, iar voi veți răscumpăra vremea.”

Vicleanul exploatează vârsta tânără, care are pe deasupra răzmerița trupească, și încearcă să-i distrugă pe tineri în această perioadă dificilă prin care trec. Mintea nu este coaptă, există o mare lipsă de experiență, iar depuneri duhovnicești deloc.

De aceea tânărul trebuie să simtă mereu nevoia sfaturilor celor mari, la această  vârstă critică, ca să nu alunece pe panta dulce a povârnișului lumesc, care după aceea va umple sufletul de neliniște și-l depărtează veșnic de Dumnezeu.

Înțeleg că pentru un copil normal nu este ușor să se afle încă din tânăra vărstă într-o astfel de stare duhovnicească încât să nu facă distincția: ,,NU MAI ESTE PARTE BĂRBĂTEASCĂ ȘI FEMEIASCĂ” (Gal.3, 28). De aceea Părinții duhovnicești recomandă să nu petreacă băieții cu fetele, oricât de duhovnicești ar fi, pentru că vârsta este aceea care nu ajută și diavolul explotează tinerețea. De aceea mai de folos este ca tânărul să fie considerat chiar și prost de fete (sau fata de băieți) pentru înțelepciunea și curăția lui duhovnicească, și pentru a putea duce această cruce grea. Așadar în această cruce se ascunde toată  puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu și atunci tânărul va fi mai puternic decât Samson (Împ.3, 9-12).

Este adevărat că lumea, din păcate s-a stricat, căci ori pe unde ar trece un suflet care vrea să se păstreze curat se va murdări. Cu diferența că Dumnezeu nu va cere același lucruri ce le-a cerut în vremea veche de la un creștin ce voia să se păstreze curat. E nevoie de sânge rece și tânărul să facă tot ce poate: să se nevoiască spre a evita pricinile păcatului  și Hristos va ajuta de acum înainte. Dragostea dumnezeiască, dacă se va sălășui în sufletul lui, este atât de fierbinte încât are putere să ardă orice dorință și imagine necurată.

Un tânăr mi-a spus că a mers la Patmos să se închine și diavolul i-a întins o cursă. Cum mergea el o turistă s-a repezit la el și l-a îmbrățișat. Acela a îmbrâncit-o și a spus: ,,Hristoase al meu, eu am venit să mă închin; n-am venit să fac dragoste!” – și a fugit. Seara, la hotel, în vremea rugăciunii sale, L-a văzut pe Hristos în lumină. Ați văzut de ce s-a învrednicit pentru o îmbrâncitură?

Altul se nevoiește ani întregi și face nevoință, și dacă se învrednicește de așa ceva.

Și acesta a văzut pe Hristos, numai pentru că s-a împotrivit ispitei. Firește, lucrul acesta l-a întărit foarte mult duhovnicește. După aceea a văzut pe Sfânta Marcela, pe Sfântul Rafail, pe Sfântul Gheorghe de două-trei ori.

Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Cuv.Paisie Aghioritul (Editura Schitul Lacu)

sursa: Cristian Stavriu