Cata inselare il poate cuprinde pe acela care se crede liber de viclenia vrajmasului. “Eu fac doar ce simt. Nu pot sa fac ceva ce nu simt.” – zic unii, crezand ca asta e tare bine. Omul cel dintai avea inima simtitoare, deci putea asculta de ea, insa noi am ajuns sa avem o inima impietrita, deci nesimtitoare la prezenta harului lui Dumnezeu si la purtarea Lui de grija.

Un ghid evreu a fost intrebat de catre unul dintre pelerini de ce nu se convertesc evreii, vazand in fiecare an, cu ochii lor, cum se pogoara Sfanta Lumina in Mormantul Domnului. Drept raspuns, evreul a zis aceluia: “Aceasta nu este singura minune care se petrece pe aceste locuri.”, apoi si-a vazut in continuare de ale lui.

Nu mai avem inima simtitoare, spre a ne lua dupa ea. Ne-a dat Domnul minte, iar mintea trebuie sa fie supusa vointei. Daca inima nu simte un lucru, aceasta se datoreaza lipsei de har. Tot asa si mintea se poate intuneca, din lipsa de har, insa mult mai usor se poate pune inceput duhovnicesc cu mintea, decat cu inima.

Cand mintea nu face ce trebuie, cum sa simta inima cele dorite ?!

Intai pricepem un lucru, iar mai apoi ne bucuram de el. Cum am putea sa simtim ceva ce nu am intelege mai inainte ?! Este adevarat ca, de multe ori, inima simte fara ca mintea sa inteleaga, insa aceasta este o alta masura duhovniceasca. La inceput insa, mai intai lucreaza mintea, iar mai apoi simte inima. Rugaciunea neincetata se incepe in minte, iar mai apoi, din mila lui Dumnezeu, ea poate cobora in inima.

Dupa lucrarea mintii vine si simtirea inimii. Lucrand cu mintea cele pe care ar trebui sa le lucram cu inima, ajungem sa simtim in inima noastra binele si raul din faptele noastre. Astfel ajungem sa simtim apropierea si indepartarea noastra de Dumnezeu.

Oare cine suntem noi sa simtim toate ?! Oare ne credem curati si purtatori de duh, spre a discerne toate, spre a intelege toate, ba inca si spre a rasplati fiecaruia dupa cela ale lui ?!

Sfantul Efrem Sirul spuna ca “cei nepovatuiti cad precum frunzele”. Drept aceea, noi, cei nesporiti duhovniceste trebuie sa ascultam si sa facem toate cele bune, lucrand mai mult cu mintea, urmand toate sfaturile parintilor celor duhovnicesti, chiar daca la inceput nu le simtim si cu inima.

Daca nu-L putem iubi pe om, macar sa ne comportam frumos cu el, lucrand cu mintea cele pe care ar trebui sa le lucram cu inima. Daca ne luam dupa miscarile inimii, s-ar putea sa ajungem sa nu mai suportam pe nici un om si sa fim vesnic nemultumiti, caci in inima isi au salasul toate poftele si patimile, pe cand daca ne luam dupa minte, ne putem feri de multe dintre acestea.

Sa ne hranim mintea cu Sfanta Scriptura si cu scrierile Sfintilor Parinti, spre a o curati si a o face intelegatoare. Apoi sa ne apropiem cat mai des de Biserica, la sfintele slujbe, spre a altoi cunoasterea dobandita din carti pe o viata practica. Apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, mintea va pricepe ce avem de lucrat in viata de zi cu zi.

Cat despre inima, va veni vremea sa inteleaga si ea ca mintea ii vrea binele.

Teodor Danalache

sursa: crestinortodox.ro

S-a incetatenit in popor credinta ca iti poti afla viitorul prin “deschiderea cartii”. Daca vei intreba unde se “deschide cartea” si cine face acest lucru, raspunsul e simplu: doar in biserica si doar de catre preot. Iata cum preotul devine persoana care iti spune “tot ce va fi”. Nu stii de ce nu te poti casatori? Nu ai raspuns la necazurile care vin asupra ta? Nu cunosti ce vor ajunge copiii? etc, mergi la un preot care “deschide cartea” si nu vei mai avea astfel de intrebari. E o cale comoda, nu cere efort: rugaciune, post, metanii. Acesta este raspunsul unor oameni care cred in cele in care ar trebui sa se se arate necredinciosi. Insa, nu asa se fac pasi siguri in viata.

De unde obiceiul de a deschide cartea?

La Taina Sfantului Maslu exista o prevedere tipiconala care indica citirea unei rugaciuni cu Sfanta Evanghelie deschisa peste capetele bolnavilor. (Dupa ultima rugaciune si ungere, preotul care conduce soborul de preoti prezenti la Maslu, ia Sfanta Evanghelie si o da bolnavului sa o sarute si sa o deschida. Ceilalti preoti slujitori o tin deschisa deasupra capului celui bolnav, iar cel ce conduce soborul rosteste rugaciunea a opta, dupa care se face ungerea cu ulei sfintit). Unii preoti ies din cadrul liturgic si ajung sa faca din deschiderea Evangheliei un mijloc de asa zisa descoperire a celor ce vor fi. Asa se face ca pagina unde Evanghelia a fost deschisa, simbolizeaza ceva, cuprinsul ei capata prin deschidere o alta interpretare, culoarea inseamna realizare (daca vorbim de rosu) si neimplinire (daca e negru), etc. Si iata cum ajungem sa vorbim de preoti ghicitori, de persoane care “vad” lucruri care nu pot fi vazute decat cu ochii inchisi.

Aceasta practica este necanonica, pentru ca nu o gasim in cartile de cult. A folosi Evanghelia pentru astfel de cazuri, inseamna a nu cunoaste rolul si semnificatia ei.

De ce exista credinta ca preotul poate prezice?

In primul rand, marturisesc cei care apeleaza la astfel de practici, preotul nu te trage de maneca pe strada ca sa-ti ghiceasca, ceea ce denota ca din moment ce tu il cauti si nu el pe tine, e semn ca nu exista falsitate in aceasta “deschidere a cartii”. Pe de alta parte, el este persoana care are o legatura cu o putere dincolo de natura – cu Dumnezeu.

Dar se pierde din vedere ca Dumnezeu opreste cu severitate ghicirea viitorului. Inainte ca poporul evreu sa intre in Tara Fagaduintei, El ii descopera lui Moise regulile de purtare pe pamantul in care va ajunge: “Cand vei intra in pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da, sa nu te deprinzi sa savarsesti grozaviile acelor popoare. Sa nu se dovedeasca la tine vreunul care arde in foc pe fiul sau pe fiica sa, nici superstitios, nici talcuitor de semne, nici prezicator, nici fermecator, nici vrajitor, nici descantator, nici mag, nici din cei ce intreaba mortii. Caci este grozavie inaintea Domnului cel ce savarseste acestea si din pricina acestei uraciuni, Domnul Dumnezeu il va goni din fata Sa. Tu fii fara prihana inaintea Domnului Dumnezeului tau. Fiindca popoarele acestea pe care le vei alunga, asculta de talcuitorii de semne si de vrajitori, iar pe tine te opreste Domnul Dumnezeul tau” (Deuter. XVIII, 9-14).

Stim, s-a ajuns sa fie mai cautati cei care citesc gandurile, care vad de la distanta si interpreteaza orice vis. Dar atat cei care recurg la aceste practici, cat si cei care le savarsesc, sunt pe drumul care nu duce la intalnirea si unirea cu Dumnezeu.

Adrian Cocosila

sursa: crestinortodox.ro

Lumea a inceput din nou sa citeasca. Zilnic privesc zecile de carti si ziare care acapareaza atentia si mintea celor pe care ii intalnesc pe cale si, de fiecare data, imi vine in minte un cuvant auzit recent, care zice: “E mare lucru sa ai o biblioteca, dar si mai mare lucru e sa stii sa te folosesti de ea.”

Renasterea pasiunii pentru lectura, la prima vedere, ma bucura, insa privind mai atent titlurile cu care se hranesc cititorii si roadele vietii lor, mai mult ma ingrijoreaza. Uneori gandesc la faptul ca mai bine nu citeste omul nimic, decat sa citeasca ceva netrebnic si daunator lui insusi, cat si celor de langa el.

A fost o vreme cand mai toate cartile ii erau omului de folos, o vreme in care cartile erau putine si nu oricine avea indrazneala de a scrie o carte. Astazi insa, oricine poate scrie despre orice, iar omul nostru de rand ajunge dependent de lucruri ieftine si lipsite de viata. Ba mai mult, dupa ce ca nici ele nu au viata, ele ii mai iau si cititorului viata.

Pasiunea pentru “science fiction” ma sperie. Titlurile cartilor semnate de autori precum F.M.Dostoievsky abia daca mai incap in “cultura generala” a omului de rand, daramite pe rafturile bibliotecilor personale.

Ba mai mult, daca nu esti la curent cu toate noile “deseuri” din librarii, “nu stii nimic despre carti”. Ba inca mai si auzi replici de genul: “Cum, nu ai citit Paulo Coelho ?! Nici Dan Brown ?!” spuse de oameni care in viata lor nu au mai citit altceva.

Parintele Nicolae Steinhardt, unul dintre marii oameni duhovnicesti si de cultura ai tarii, spune: “La inceputul vietii e bine, gandesc, sa citim de toate, de-a valma, cu nesat si nediscriminatoriu. Apoi selectiunea, totusi, se impune. N-avem incotro: ni se impune o rigoare, o disciplina. (…) Lectura, ca toate cele din lumea aceasta, e buna daca e cu masura. Ea nu trebuie sa devina obsesie, grija ori dependenta.”

Citeste mult, dar nu multe !

“Citeste mult, nu multe!”, zice Pliniu cel Tanar, iar Seneca adauga si el, zicand: “Voiesti ca cititul sa-ti lase impresii trainice? Margineste-te la un mic numar de autori, insufletiti de multa intelepciune, si hraneste-te cu nesat din cuvintele lor! Multimea cartilor imprastie puterile spiritului.”

Cartile rele si daunatoare vietii omului, atat celei de aici, cat si celei vesnice, trebuiesc aratate cu degetul, spre a se feri de ele tot omul, chiar si cel lipsit de propria trezvie. “Cartile rele sunt o otrava morala, care raspandesc raul. Autorii rai, chiar dupa ce-au fost asezati in mormant, continua sa omoare inimile urmasilor, din generatie in generatie. Cartea buna este o comoara pentru viata, iar cea rea este un duh chinuitor.”

Petrarca vorbeste atat de frumos despre carti si despre valoarea lor in viata omului, incat nu pot sa nu aplic aceste cuvinte ale sale Sfintei Scripturi si tuturor scrierilor Sfintilor Parinti, care ne sunt leacuri, profesori, mangaiere si odihna. Inchei citandu-l pe Petrarca:

“Ziceti ca eu n-am prieteni? Am prieteni a caror societate e foarte placuta, prieteni din toate tarile si din toate timpurile. Ei totdeauna sunt imprejurul meu. Cand ii chem, vin; cand ii intreb, imi raspund. Unii din ei imi povestesc ce s-a intamplat in timpurile trecute; altii, ce se intampla in timpul de fata. Unii ma invata sa traiesc bine, altii sa mor bine. Altii, prin veselia lor, imi risipesc grijile si necazurile. Unii imi otelesc inima in suferinte, altii ma invata sa dispretuiesc dorintele inimii. Unii ma poarta de mana pe drumul stiintelor, altii ma povatuiesc pe cararea virtutilor. Ca rasplata pentru atatea binefaceri ei nu cer altceva decat o camera modesta, unde sa fie feriti de pulbere. Cand ies pe afara, ii iau cu mine pe cararile pe unde umblu. Linistea campurilor si umbra copacilor le place mult mai bine decat zgomotul oraselor, stiti voi cine sunt acesti prieteni? Sunt cartile ce le citesc!”

Teodor Danalache

sursa: crestinortodox.ro

La acest inceput de mileniu, mass-media ramane unul dintre cei mai redutabili formatori de opinie. Mass-media da tonul in ceea ce priveste moda, politica, religia, stiinta, muzica, etc.

Dar care sunt valorile promovate de mass-media?

Sunt valorile lui Dumnezeu, valori prezentate in Biblie, valori eterne, recomandate de Creatorul tuturor celor vazute si nevazute? Sau sunt valorile celui rau, si anume: sex fara restrictii, minciuna, divort, alcoolism, avort, promiscuitate, iubirea de bani, negarea lui Dumnezeu?

Valorile promovate de mass-media sunt valorile celor din spatele emisiunilor TV, programelor radio, articolelor din ziare si on-line, fie ca acestia sunt proprietari, producatori sau realizatori. Se spune ca la inceput erau jurnalisti destepti, care faceau emisiuni pentru oameni destepti. Apoi, jurnalisti destepti care faceau emisiuni pentru oameni prosti, iar acum jurnalisti prosti care produc pentru oameni prosti.

Prin mass-media din lumea intreaga se transmite o anumita “RELIGIE”. Nu este vorba despre ortodoxie, catolicism, islam sau orice alta religie. Ci este mai degraba vorba despre religia sexului, a urii si a violentei. Oamenii se uita la televizor ca si cum ar intra intr-un templu al sexului, crimei si desfraului. Este o indobitocire la scara planetara.

Pentru ca in mod normal omul este inclinat spre sex, crima, sange, ura si minciuna, mass-media se intrece in a-i oferi omului ceea ce ii place. Calea Rastignitului pare anormala pentru lumea in care traim: sa-ti iubesti dusmanii si aproapele, sa-ti infranezi poftele, sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeu si sa te temi de El.

Cine poate sa conduca sau chiar sa manipuleze masele de oameni? Presedintele? Guvernul? Parlamentul? Liderii religiosi? Mass-media? Se spune ca mass-media reprezinta a patra putere in stat. Este oare a patra putere, sau este chiar prima?

Un exemplu pozitiv este demisia presedintelui american Richard Nixon. Cand ziarul Washington Post, prin reporterii sai Bob Woodward si Carl Bernstein, a reusit sa dezvaluie ilegalitatile comise de Nixon, acesta a fost silit sa-si dea demisia. Mass-media a fost mai puternica decat presedintele si decat Casa Alba. In acest caz, mass-media a fost in slujba adevarului si a dreptatii.

In schimb, un exemplu profund negativ este legalizarea avortului in SUA.

Prof. Dr. Bernard Nathanson, fost director al celei mai mari clinici de avorturi din lume, se simte raspunzator pentru 75.000 de avorturi. La o prelegere tinuta la Dublin de catre Prof.Nathanson, cu ocazia modificarii constitutiei Irlandei de Nord, el spunea (citat din cartea “Myriam, de ce plangi? sau trauma avortului” de Pius Stossel, Editura Ariel Timisoara, 1998):

“Am fost unul dintre fondatorii unei organizatii nationale care milita pentru legiferarea avortului, numita NARAL (National Association for Reperal of Abortion Law), [...]. Am fondat aceasta organizatie in 1968 [...]. Pe vremea aceea era un act lipsit de un elementar bun simt sa vorbesti despre abrogarea legii care interzicea avorturile. Daca atunci s-ar fi facut un sondaj de opinie, s-ar fi constatat ca 99% dintre americani sunt impotriva avorturilor. Dar iata ca noi, o mana de 4 (patru !!!) oameni, cu un buget foarte mic, am reusit intr-un timp record de numai 2 ani sa abrogam legea care interzicea de 140 de ani avorturile in statul New York. Drept rezultat, New York-ul a devenit capitala avorturilor in SUA.

Trei ani mai tarziu, am convins Curtea Suprema sa legalizeze avorturile in toate cele 50 de state ale SUA. Cum am procedat? [...] In 1968, gruparea noastra, NARAL, stia ca daca s-ar fi facut un sondaj de opinie cinstit si minutios in randul americanilor, am fi fost invinsi de la bun inceput. Asa ca am procedat in felul urmator: am realizat niste sondaje de opinie in care intrebarile erau confuze, cu dublu inteles, astfel incat sa putem folosi rezultatele dupa bunul nostru plac. Apoi am inaintat mass-mediei rezultatele, din care reiesea ca 50-60% dintre americani sunt pentru legiferarea avorturilor. Am avut succes adoptand o asemenea tactica.

Daca spui publicului ca majoritatea este pentru legalizarea avorturilor si repeti mereu acest lucru, cu timpul fiecare va ajunge sa-si schimbe parerea si sa fie favorabil avortului. In general oamenilor nu le place sa fie in minoritate. Tactica noastra era de a folosi sondaje prelucrate conform intereselor noastre [...] Am facut deci urmatorul pas: am falsificat numarul avorturilor ilegale facute anual in SUA. Stiam ca numarul lor real era de 100.000, dar numarul pe care il raportam mereu era de 1.000.000 [...]. Apoi, desi stiam ca numarul real al femeilor care decedau anual in urma avorturilor ilegale era de 200-250, CIFRA PE CARE O RAPORTAM DESEORI MASS-MEDIEI era de 10.000.

Aceste cifre au inceput sa se impregneze in mintea publicului american, fiind cel mai bun mijloc de a-l convinge de necesitatea abrogarii legii care interzicea avortul. Daca luam in considerare numarul real al avorturilor ilegale inainte de legiferare – de 100.000 pe an – si numarul avorturilor legale dupa aceea – de 1.550.000 pe an – rezulta o crestere a numarului de avorturi de 15 ori !!”

De data aceasta mass-media a fost mai puternica decat legea si decat bunul simt. De data aceasta mass-media a fost in slujba minciunii, a nedreptatii, a neadevarului si a crimei. De data aceasta mass-media a fost in slujba mortii !

Dr. David Noebel afirma, la o conferinta de la Cluj, in anul 1999: “Orice filozofie isi gaseste aplicare in secolul urmator. In secolul XIX au existat 6 personalitati: Charles Darwin, Sigmund Freud, Friedrich Nietzsche, Karl Marx, Julius Belhausen si Wilhelm Wundt. Acesti 6 oameni au influentat 4 adolescenti din vremea aceea: pe Hitler, Mussolini, Stalin si Margaret Sanger. Despre primii 3 adolescenti stie toata lumea ce au facut, insa gandirea celei de-a 4-a, Margaret Sanger – o adolescenta pe vremea aceea – CONTINUA SA INFLUENTEZE SI AZI OMENIREA. Ea este parintele Planning-ului Familial sau al controlului nasterilor.

Daca primii 3 au omorat cateva zeci de milioane de oameni, gandirea Margaretei Sanger sta la baza mortii a peste 273.000.000 de copii nenascuti, numai in secolul XX” spunea Dr. Noebel.

Cat de departe ar fi ajuns ideile acestor oameni daca nu ar fi existat MASS-MEDIA? Sau daca mass-media ar fi actionat in numele adevarului BIBLIEI, in numele Sfantului Dumnezeu revelat in Biblie, in numele dragostei dovedite de Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu, atunci cand murea pe cruce pentru pacatele fiecarui om?

Toti cei care sunt crestini implicati intr-un fel sau altul in mass-media, cred ca ar face bine sa ia aminte la cuvintele Mantuitorului nostru, Domnul Iisus Hristos:

“Inca putina vreme Lumina este cu voi. Umblati cat aveti Lumina ca sa nu va prinda intunericul. Caci cel ce umbla in intuneric nu stie unde merge. Cat aveti Lumina, credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai Luminii.” (Sf.Ev.Ioan 12:35) “Cat este ziua, trebuie sa lucrez lucrarile Celui ce M-a trimis; vine noaptea, cand nimeni nu mai poate sa lucreze. Cat sunt in lume, sunt Lumina lumii”. “Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrarile Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze. Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt.” (Sf.Ev.Ioan 9:4,5)

“Hristos cel dintru voi, nadejdea slavei !”

Ioan Ciobota

sursa: crestinortodox.ro

Marile idealuri comune pot salva Romania

Motto: ”Daca am face toate lucrurile de care suntem capabili ne-am uimi si pe noi insine.” (T.A.Edison)

Discutand cu prieteni, parinti, profesori despre ceea ce se intampla in invatamant, atatea reforme, atatea materii care nu mai sunt utile azi, m-am gandit sa va intreb cum vi s-ar parea daca in gimnaziu s-ar introduce ca disciplina de studiu „Arta succesului personal si social”.

Eu cred ca merita copiii nostri sa fie pregatiti in acest sens adica sa fie pregatiti pentru intrarea in viata la 16 ani. Am lansat o idee pentru a fi dezbatuta pe toate forumurile de socializare. Astept pareri argumentate pro si contra. Am primit mesaje si telefoane de incurajare, am primit critici. Ultima critica primita m-a determinat sa va spun ca nu sunt un Donald Trump ori un autor motivational precum Zig Ziglar, John Maxwell, Anthony Robins, etc.

Eu ma gandisem ca in clasele a VIII-a si a IX-a sa se predea o noua materie, care sa-i pregateasca pe tineri pentru viata si o numisem “Arta succesului personal si social”. Primind multe raspunsuri la aceasta propunere mi-am dat seama ca multi au pus acest nou obiect de studiu “Arta succesului personal si social” in relatie cu propriile expectante. Au fost desigur si mesaje de la persoane care au inteles foarte bine la ce ma refer.

Proiectul Legii Educatiei Nationale, in noua formula prevede: invatamantul obligator va incepe la 6 ani si se va sfarsi la 16 ani, varsta la care tinerii se vor putea angaja, cum se intampla in unele tari UE.

Lucrez cu copii si adolescenti, ii observ zi de zi si, constat ca nu sunt pregatiti pentru intrarea in viata. Societatea, scoala, familia au datoria morala sa-i pregateasca pentru viata; tocmai de aceea eu propun sa se introduca studiul acestui nou obiect de studiu in clasele a VIII-a si a IX-a.

Noi, cei care am crescut in Romania, am fost educati ca suntem egali, ca avem drepturi egale, realitatea, insa, ne arata o alta fateta .Nu suntem egali nici fizic, nici psihic, nici socio-economic. Descurajarea, delasarea, suferinta si revolta celor defavorizati vin tocmai din aceste inegalitati, pe care nu le constientizam, mai ales la 16 ani, insa, le simtim din plin efectele.

Este o datorie morala sa pregatim pentru viata elevii de 14-16 ani? Eu cred ca da. Cunoasterea o dobandim invatand . Nu poti avea o viata buna fara sa inveti , nici fara munca nu se poate. Evident nu toti copiii vor ajunge sa lucreze intr-o multinationala sau intr-o banca. Nu toti copiii vor ajunge inventatori precum Edison, care, desi avea numai trei clase , ne-a lasat becul electric, sistemul telegrafic duplex, etc. Edison, inventatorul autodidact, a introdus in lumea industriei notiunea de productie de serie.

Cred ca si noi putem introduce o noua materie de studiu.

Visele se implinesc actionand

Viata ne poate sfarama visele lovindu-ne de tarmurile stancoase ale realitatii.

Ce putem face? Sa renuntam la visele noastre? Nu, nu cred ca ar fi bine. Sa visam mai departe, sperand ca visele se vor implini de la sine? Nerealist. Visele nu se implinesc visand. Visele se implinesc actionand . Cam asta incerc eu ,aici si acum , incerc sa formez un grup de discutii,care sa ma ajute sa animam in sufletul si mintea romanilor un ideal Sa ne pregatim adolescentii pentru viata.

Dupa ce am avansat ideea introducerii unui nou obiect de studiu Arta succesului personal si social, din raspunsurile primite am inteles ca e necesar sa precizez urmatoarele: succesul are nuante si trepte ca si saracia de altfel. Actionand pentru implinirea unui ideal fiinta se anima, omul incepe sa caute solutii, sa interactioneze.

Lipsa unui ideal conduce la ruina ,iar pentru a constata acest trist adevar va propun doar sa priviti in jur. Idealuri individuale avem fiecare dintre noi, unii ni le atingem, altii nu . Idealuri comune mai avem oare? Vremurile se schimba, oamenii se schimba, iar aceasta schimbare ne-a adus instrainare sau grupare pe mici (F MARI) interese personale.

Poate fi pregatirea adolescentilor pentru viata un ideal mobilizator si colectiv? Putem trezi in fiecare parinte, in fiecare educator, in fiecare politician idealul sa ne pregatim tinerii pentru viata reala, incurajand munca, studiul si creativitatea?

“Ideile mari au nevoie de dezvoltare.” (Scott Thorpe)

Am o potentiala solutie pentru pregatirea adolescentilor pentru intrarea in viata – introducerea ca disciplina de studiu Arta succesului personal si social ,in gimnaziu -si ma confrunt cu cateva mici probleme- solutia mea nu functioneaza si multi cred ca este o prostie. Dar nu-mi fac griji. Marile realizari se obtin rareori din prima incercare. Este limpede ca trebuie sa lucrez mult la ideea mea pana cand va deveni robusta.

La romani spiritul civic este o pasare rara.

Spiritul civic ar trebui declarat bogatie nationala, dar e la indemana oricui asa ca nu e interesant, nici sexi, nici de import de peste ocean.

Am sperat in sprijinul carismaticei Teo Trandafir si inca mai sper precum fratii Wright dupa primul lor zbor reusit. Ideea lor a schimbat lumea in care traiau, dar pana cand cineva a fost interesat de ideea lor au trecut mai multi ani.

Sper de asemeni in sprijinul Altetei Sale Regale- Principele Radu, sper in sprijinul fiecarui parinte si educator din Romania.

Sper in sprijinul Bisericii Ortodoxe Romane si in sprijinul Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, Sper!

“Este mult mai usor sa fii critic decat sa fii corect.” (Benjamin Disraeli)

Noi, oamenii, suntem creatori. Lumea este creatia oamenilor , a tuturor oamenilor. Aceasta lume este aspectul ei fizic . Aspectul moral? S-a pierdut odata cu valorile fundamentale. In marea majoritate, oamenii asteapta sa primeasca, asteapta ca cineva sa le rezolve problemele. Cat timp fiinta romaneasca nu va fi animata de un mare ideal comun, nu se va schimba nimic in bine in aceasta tara. Ne-am obisnuit sa criticam actiunile celorlalti. Dar ce fac oamenii in afara de a critica si a carcoti? Critica constructiva este necesara, dar aceasta nu exista la noi.

Cautam vinovati si mereu ii invinovatim pe altii de ceea ce ni se intampla, este cel mai la indemana. Poate ca ar fi momentul sa ne asumam responsabilitatea pentru lipsa noastra de implicare, pentru tendinta noastra de a lasa in seama altuia sa se ocupe de problemele romanilor si a tarii. Poate ca a venit vremea sa ne asumam lipsa de simt civic si lipsa de educatie . Prin lipsa de educatie nu ma refer la instruire, ci la faptul ca marele merit al educatiei nu este stiinta ci ACTIUNEA.

Educatia este solutia necesara pentru a face fata oricarei situatii de viata. In tara domneste indiferenta cetateanului pentru tot ce nu este bun personal, dar emitem pretentii ca altii sa fie corecti si sa le pese de noi .” Legile oglinzii” functioneaza in aceasta lume si reflecta exact ceea ce punem in fata „ oglinzii”. E necesar sa ne aplecam cu responsabilitate asupra noastra si sa ne schimbam atitudinea.”Omul va lupta mai bine pentru interesele sale decat pentru drepturile sale” – spunea Napoleon Bonaparte.

Putem face din EDUCATIE un interes comun sau cel putin asa cred.

Romani faceti din interesul vostru un mare ideal comun si luptati pentru el impreuna si alaturi de ceilalti daca va doriti o alta Romanie.

Victoria C. Ion

Psiholog clinician, consilier de familie si cuplu.

sursa: crestinortodox.ro

Avva Pimen a zis:

- Daca monahul invinge doua lucruri, se elibereaza de lume.

Fratele a intrebat:

- Care sunt acelea?

El a zis:

- Odihna trupeasca si slava desarta.

Preotul (Поп, трейлер 2010) partea I

Preotul (Поп, трейлер, 2010) partea a II-a on Vimeo.