La acest inceput de mileniu, mass-media ramane unul dintre cei mai redutabili formatori de opinie. Mass-media da tonul in ceea ce priveste moda, politica, religia, stiinta, muzica, etc.

Dar care sunt valorile promovate de mass-media?

Sunt valorile lui Dumnezeu, valori prezentate in Biblie, valori eterne, recomandate de Creatorul tuturor celor vazute si nevazute? Sau sunt valorile celui rau, si anume: sex fara restrictii, minciuna, divort, alcoolism, avort, promiscuitate, iubirea de bani, negarea lui Dumnezeu?

Valorile promovate de mass-media sunt valorile celor din spatele emisiunilor TV, programelor radio, articolelor din ziare si on-line, fie ca acestia sunt proprietari, producatori sau realizatori. Se spune ca la inceput erau jurnalisti destepti, care faceau emisiuni pentru oameni destepti. Apoi, jurnalisti destepti care faceau emisiuni pentru oameni prosti, iar acum jurnalisti prosti care produc pentru oameni prosti.

Prin mass-media din lumea intreaga se transmite o anumita “RELIGIE”. Nu este vorba despre ortodoxie, catolicism, islam sau orice alta religie. Ci este mai degraba vorba despre religia sexului, a urii si a violentei. Oamenii se uita la televizor ca si cum ar intra intr-un templu al sexului, crimei si desfraului. Este o indobitocire la scara planetara.

Pentru ca in mod normal omul este inclinat spre sex, crima, sange, ura si minciuna, mass-media se intrece in a-i oferi omului ceea ce ii place. Calea Rastignitului pare anormala pentru lumea in care traim: sa-ti iubesti dusmanii si aproapele, sa-ti infranezi poftele, sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeu si sa te temi de El.

Cine poate sa conduca sau chiar sa manipuleze masele de oameni? Presedintele? Guvernul? Parlamentul? Liderii religiosi? Mass-media? Se spune ca mass-media reprezinta a patra putere in stat. Este oare a patra putere, sau este chiar prima?

Un exemplu pozitiv este demisia presedintelui american Richard Nixon. Cand ziarul Washington Post, prin reporterii sai Bob Woodward si Carl Bernstein, a reusit sa dezvaluie ilegalitatile comise de Nixon, acesta a fost silit sa-si dea demisia. Mass-media a fost mai puternica decat presedintele si decat Casa Alba. In acest caz, mass-media a fost in slujba adevarului si a dreptatii.

In schimb, un exemplu profund negativ este legalizarea avortului in SUA.

Prof. Dr. Bernard Nathanson, fost director al celei mai mari clinici de avorturi din lume, se simte raspunzator pentru 75.000 de avorturi. La o prelegere tinuta la Dublin de catre Prof.Nathanson, cu ocazia modificarii constitutiei Irlandei de Nord, el spunea (citat din cartea “Myriam, de ce plangi? sau trauma avortului” de Pius Stossel, Editura Ariel Timisoara, 1998):

“Am fost unul dintre fondatorii unei organizatii nationale care milita pentru legiferarea avortului, numita NARAL (National Association for Reperal of Abortion Law), [...]. Am fondat aceasta organizatie in 1968 [...]. Pe vremea aceea era un act lipsit de un elementar bun simt sa vorbesti despre abrogarea legii care interzicea avorturile. Daca atunci s-ar fi facut un sondaj de opinie, s-ar fi constatat ca 99% dintre americani sunt impotriva avorturilor. Dar iata ca noi, o mana de 4 (patru !!!) oameni, cu un buget foarte mic, am reusit intr-un timp record de numai 2 ani sa abrogam legea care interzicea de 140 de ani avorturile in statul New York. Drept rezultat, New York-ul a devenit capitala avorturilor in SUA.

Trei ani mai tarziu, am convins Curtea Suprema sa legalizeze avorturile in toate cele 50 de state ale SUA. Cum am procedat? [...] In 1968, gruparea noastra, NARAL, stia ca daca s-ar fi facut un sondaj de opinie cinstit si minutios in randul americanilor, am fi fost invinsi de la bun inceput. Asa ca am procedat in felul urmator: am realizat niste sondaje de opinie in care intrebarile erau confuze, cu dublu inteles, astfel incat sa putem folosi rezultatele dupa bunul nostru plac. Apoi am inaintat mass-mediei rezultatele, din care reiesea ca 50-60% dintre americani sunt pentru legiferarea avorturilor. Am avut succes adoptand o asemenea tactica.

Daca spui publicului ca majoritatea este pentru legalizarea avorturilor si repeti mereu acest lucru, cu timpul fiecare va ajunge sa-si schimbe parerea si sa fie favorabil avortului. In general oamenilor nu le place sa fie in minoritate. Tactica noastra era de a folosi sondaje prelucrate conform intereselor noastre [...] Am facut deci urmatorul pas: am falsificat numarul avorturilor ilegale facute anual in SUA. Stiam ca numarul lor real era de 100.000, dar numarul pe care il raportam mereu era de 1.000.000 [...]. Apoi, desi stiam ca numarul real al femeilor care decedau anual in urma avorturilor ilegale era de 200-250, CIFRA PE CARE O RAPORTAM DESEORI MASS-MEDIEI era de 10.000.

Aceste cifre au inceput sa se impregneze in mintea publicului american, fiind cel mai bun mijloc de a-l convinge de necesitatea abrogarii legii care interzicea avortul. Daca luam in considerare numarul real al avorturilor ilegale inainte de legiferare – de 100.000 pe an – si numarul avorturilor legale dupa aceea – de 1.550.000 pe an – rezulta o crestere a numarului de avorturi de 15 ori !!”

De data aceasta mass-media a fost mai puternica decat legea si decat bunul simt. De data aceasta mass-media a fost in slujba minciunii, a nedreptatii, a neadevarului si a crimei. De data aceasta mass-media a fost in slujba mortii !

Dr. David Noebel afirma, la o conferinta de la Cluj, in anul 1999: “Orice filozofie isi gaseste aplicare in secolul urmator. In secolul XIX au existat 6 personalitati: Charles Darwin, Sigmund Freud, Friedrich Nietzsche, Karl Marx, Julius Belhausen si Wilhelm Wundt. Acesti 6 oameni au influentat 4 adolescenti din vremea aceea: pe Hitler, Mussolini, Stalin si Margaret Sanger. Despre primii 3 adolescenti stie toata lumea ce au facut, insa gandirea celei de-a 4-a, Margaret Sanger – o adolescenta pe vremea aceea – CONTINUA SA INFLUENTEZE SI AZI OMENIREA. Ea este parintele Planning-ului Familial sau al controlului nasterilor.

Daca primii 3 au omorat cateva zeci de milioane de oameni, gandirea Margaretei Sanger sta la baza mortii a peste 273.000.000 de copii nenascuti, numai in secolul XX” spunea Dr. Noebel.

Cat de departe ar fi ajuns ideile acestor oameni daca nu ar fi existat MASS-MEDIA? Sau daca mass-media ar fi actionat in numele adevarului BIBLIEI, in numele Sfantului Dumnezeu revelat in Biblie, in numele dragostei dovedite de Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu, atunci cand murea pe cruce pentru pacatele fiecarui om?

Toti cei care sunt crestini implicati intr-un fel sau altul in mass-media, cred ca ar face bine sa ia aminte la cuvintele Mantuitorului nostru, Domnul Iisus Hristos:

“Inca putina vreme Lumina este cu voi. Umblati cat aveti Lumina ca sa nu va prinda intunericul. Caci cel ce umbla in intuneric nu stie unde merge. Cat aveti Lumina, credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai Luminii.” (Sf.Ev.Ioan 12:35) “Cat este ziua, trebuie sa lucrez lucrarile Celui ce M-a trimis; vine noaptea, cand nimeni nu mai poate sa lucreze. Cat sunt in lume, sunt Lumina lumii”. “Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrarile Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze. Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt.” (Sf.Ev.Ioan 9:4,5)

“Hristos cel dintru voi, nadejdea slavei !”

Ioan Ciobota

sursa: crestinortodox.ro

Marile idealuri comune pot salva Romania

Motto: ”Daca am face toate lucrurile de care suntem capabili ne-am uimi si pe noi insine.” (T.A.Edison)

Discutand cu prieteni, parinti, profesori despre ceea ce se intampla in invatamant, atatea reforme, atatea materii care nu mai sunt utile azi, m-am gandit sa va intreb cum vi s-ar parea daca in gimnaziu s-ar introduce ca disciplina de studiu „Arta succesului personal si social”.

Eu cred ca merita copiii nostri sa fie pregatiti in acest sens adica sa fie pregatiti pentru intrarea in viata la 16 ani. Am lansat o idee pentru a fi dezbatuta pe toate forumurile de socializare. Astept pareri argumentate pro si contra. Am primit mesaje si telefoane de incurajare, am primit critici. Ultima critica primita m-a determinat sa va spun ca nu sunt un Donald Trump ori un autor motivational precum Zig Ziglar, John Maxwell, Anthony Robins, etc.

Eu ma gandisem ca in clasele a VIII-a si a IX-a sa se predea o noua materie, care sa-i pregateasca pe tineri pentru viata si o numisem “Arta succesului personal si social”. Primind multe raspunsuri la aceasta propunere mi-am dat seama ca multi au pus acest nou obiect de studiu “Arta succesului personal si social” in relatie cu propriile expectante. Au fost desigur si mesaje de la persoane care au inteles foarte bine la ce ma refer.

Proiectul Legii Educatiei Nationale, in noua formula prevede: invatamantul obligator va incepe la 6 ani si se va sfarsi la 16 ani, varsta la care tinerii se vor putea angaja, cum se intampla in unele tari UE.

Lucrez cu copii si adolescenti, ii observ zi de zi si, constat ca nu sunt pregatiti pentru intrarea in viata. Societatea, scoala, familia au datoria morala sa-i pregateasca pentru viata; tocmai de aceea eu propun sa se introduca studiul acestui nou obiect de studiu in clasele a VIII-a si a IX-a.

Noi, cei care am crescut in Romania, am fost educati ca suntem egali, ca avem drepturi egale, realitatea, insa, ne arata o alta fateta .Nu suntem egali nici fizic, nici psihic, nici socio-economic. Descurajarea, delasarea, suferinta si revolta celor defavorizati vin tocmai din aceste inegalitati, pe care nu le constientizam, mai ales la 16 ani, insa, le simtim din plin efectele.

Este o datorie morala sa pregatim pentru viata elevii de 14-16 ani? Eu cred ca da. Cunoasterea o dobandim invatand . Nu poti avea o viata buna fara sa inveti , nici fara munca nu se poate. Evident nu toti copiii vor ajunge sa lucreze intr-o multinationala sau intr-o banca. Nu toti copiii vor ajunge inventatori precum Edison, care, desi avea numai trei clase , ne-a lasat becul electric, sistemul telegrafic duplex, etc. Edison, inventatorul autodidact, a introdus in lumea industriei notiunea de productie de serie.

Cred ca si noi putem introduce o noua materie de studiu.

Visele se implinesc actionand

Viata ne poate sfarama visele lovindu-ne de tarmurile stancoase ale realitatii.

Ce putem face? Sa renuntam la visele noastre? Nu, nu cred ca ar fi bine. Sa visam mai departe, sperand ca visele se vor implini de la sine? Nerealist. Visele nu se implinesc visand. Visele se implinesc actionand . Cam asta incerc eu ,aici si acum , incerc sa formez un grup de discutii,care sa ma ajute sa animam in sufletul si mintea romanilor un ideal Sa ne pregatim adolescentii pentru viata.

Dupa ce am avansat ideea introducerii unui nou obiect de studiu Arta succesului personal si social, din raspunsurile primite am inteles ca e necesar sa precizez urmatoarele: succesul are nuante si trepte ca si saracia de altfel. Actionand pentru implinirea unui ideal fiinta se anima, omul incepe sa caute solutii, sa interactioneze.

Lipsa unui ideal conduce la ruina ,iar pentru a constata acest trist adevar va propun doar sa priviti in jur. Idealuri individuale avem fiecare dintre noi, unii ni le atingem, altii nu . Idealuri comune mai avem oare? Vremurile se schimba, oamenii se schimba, iar aceasta schimbare ne-a adus instrainare sau grupare pe mici (F MARI) interese personale.

Poate fi pregatirea adolescentilor pentru viata un ideal mobilizator si colectiv? Putem trezi in fiecare parinte, in fiecare educator, in fiecare politician idealul sa ne pregatim tinerii pentru viata reala, incurajand munca, studiul si creativitatea?

“Ideile mari au nevoie de dezvoltare.” (Scott Thorpe)

Am o potentiala solutie pentru pregatirea adolescentilor pentru intrarea in viata – introducerea ca disciplina de studiu Arta succesului personal si social ,in gimnaziu -si ma confrunt cu cateva mici probleme- solutia mea nu functioneaza si multi cred ca este o prostie. Dar nu-mi fac griji. Marile realizari se obtin rareori din prima incercare. Este limpede ca trebuie sa lucrez mult la ideea mea pana cand va deveni robusta.

La romani spiritul civic este o pasare rara.

Spiritul civic ar trebui declarat bogatie nationala, dar e la indemana oricui asa ca nu e interesant, nici sexi, nici de import de peste ocean.

Am sperat in sprijinul carismaticei Teo Trandafir si inca mai sper precum fratii Wright dupa primul lor zbor reusit. Ideea lor a schimbat lumea in care traiau, dar pana cand cineva a fost interesat de ideea lor au trecut mai multi ani.

Sper de asemeni in sprijinul Altetei Sale Regale- Principele Radu, sper in sprijinul fiecarui parinte si educator din Romania.

Sper in sprijinul Bisericii Ortodoxe Romane si in sprijinul Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, Sper!

“Este mult mai usor sa fii critic decat sa fii corect.” (Benjamin Disraeli)

Noi, oamenii, suntem creatori. Lumea este creatia oamenilor , a tuturor oamenilor. Aceasta lume este aspectul ei fizic . Aspectul moral? S-a pierdut odata cu valorile fundamentale. In marea majoritate, oamenii asteapta sa primeasca, asteapta ca cineva sa le rezolve problemele. Cat timp fiinta romaneasca nu va fi animata de un mare ideal comun, nu se va schimba nimic in bine in aceasta tara. Ne-am obisnuit sa criticam actiunile celorlalti. Dar ce fac oamenii in afara de a critica si a carcoti? Critica constructiva este necesara, dar aceasta nu exista la noi.

Cautam vinovati si mereu ii invinovatim pe altii de ceea ce ni se intampla, este cel mai la indemana. Poate ca ar fi momentul sa ne asumam responsabilitatea pentru lipsa noastra de implicare, pentru tendinta noastra de a lasa in seama altuia sa se ocupe de problemele romanilor si a tarii. Poate ca a venit vremea sa ne asumam lipsa de simt civic si lipsa de educatie . Prin lipsa de educatie nu ma refer la instruire, ci la faptul ca marele merit al educatiei nu este stiinta ci ACTIUNEA.

Educatia este solutia necesara pentru a face fata oricarei situatii de viata. In tara domneste indiferenta cetateanului pentru tot ce nu este bun personal, dar emitem pretentii ca altii sa fie corecti si sa le pese de noi .” Legile oglinzii” functioneaza in aceasta lume si reflecta exact ceea ce punem in fata „ oglinzii”. E necesar sa ne aplecam cu responsabilitate asupra noastra si sa ne schimbam atitudinea.”Omul va lupta mai bine pentru interesele sale decat pentru drepturile sale” – spunea Napoleon Bonaparte.

Putem face din EDUCATIE un interes comun sau cel putin asa cred.

Romani faceti din interesul vostru un mare ideal comun si luptati pentru el impreuna si alaturi de ceilalti daca va doriti o alta Romanie.

Victoria C. Ion

Psiholog clinician, consilier de familie si cuplu.

sursa: crestinortodox.ro

Avva Pimen a zis:

- Daca monahul invinge doua lucruri, se elibereaza de lume.

Fratele a intrebat:

- Care sunt acelea?

El a zis:

- Odihna trupeasca si slava desarta.

Preotul (Поп, трейлер 2010) partea I

Preotul (Поп, трейлер, 2010) partea a II-a on Vimeo.

Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru” este situat în incinta Mănăstirii Durău, într-un peisaj montan magnific de la poalele Ceahlăului. Este locul în care spiritualitatea încununează pitorescul, turistul fiind în acelaşi timp un pelerin.

+++

Participarea într-o tabără este o experienţă pe care trebuie să o trăiască orice copil.

Descoperind natura și valori adevărate, precum prietenia, renunțarea la propriul orgoliu pentru binele celor din jur, aflându-se într-un mediu de siguranţă şi însoțiți de persoane instruite, copiii se descoperă pe ei înşişi şi reuşesc să facă pe parcursul taberei, lucruri pe care de obicei nu reuşesc să le împlinească acasă.

Fiind prea mult timp cu ochii la televizor sau calculator, preocupați de ascultarea melodiilor la modă sau de ce poză să afișeze la avatar, copiii rareori mai întâlnesc pe cineva care să îi asculte cu adevărat și uită că sunt copii. Uită jocul şi îşi uită și vârsta.

Ajutaţi-vă copiii să nu uite cine sunt!

Să descopere jocul, muntele, sportul, rugăciunea împreună cu alţi 60 de copii, să îşi facă prieteni şi să afle câte pot face într-o atmosferă în care primează dragostea și respectul pentru celălalt!

+++

Activităţile taberei

Sunt gândite pentru copii cu vârste cuprinse între 9 și14 ani. Grupele destinate liceenilor din clasele IX-XII au un program adaptat vârstei lor.

• Jocuri și întreceri sportive (Olimpiada de la Durău, badmington, fotbal, volei, șah, rummy), jocuri de grup, de cunoaștere și interactive, etc.;
• drumeţie la Cascada Duruitoarea;
• participarea la patru ședințe de atelier, alegând unul din domeniile: muzică, dans, teatru, literatură, lucru manual, pictură, fotografie, etc. (acestea pot fi diferite de la o serie de tabără la alta);
• excursie de o zi cu autocarul pe ruta: Durău – Plimbare cu vaporașul pe lacul Bicaz – Cetatea Neamțului – Mănăstirea Neamț – masa de prânz la M-rea Neamț – Humulești – Casa Memorială „Ion Creangă” – întoarcere la Durău;
• copiii au posibilitatea să participe la Sfânta Liturghie şi explicarea acesteia, la rugăciunile de dimineaţă şi de seară (acestea din urmă durează între 10 şi 15 min. şi se desfăşoară în capela special amenajată);
• vizionarea şi discutarea unui film;
• seri tematice (de ex.: Cine a fost Ștefan cel Mare?, Prietenia, etc.);
• invitaţi speciali;
• seară de dans;
• foc de tabără.

Cost: 490 lei

Costul include:

• Cazare în camere de două persoane cu baie proprie;
• Masă (trei mese/zi);
• Materiale pentru ateliere;
• Materiale sportive, jocuri;
• Premii (tricou și șapcă cu însemnele taberei, CD cu fotografii din tabără, diplomă de participare);
• Excursie și drumeții;
• Asistenţă medicală;
• Intrare la obiectivele turistice (ex: Cetatea Neamțului, Casa Memorială „Ion Creangă”).

Transportul din localitatea de reşedinţă în tabără şi retur nu este asigurat, dar în eventualitatea formării unui grup dintr-un anumit oraş/regiune, se pot organiza serviciile de transport contra cost.

Părinţii vor fi informaţi din timp asupra acestei posibilităţi.

+++

pentru Tabara din 24-30 iulie 2010 – persoana de contact: Vlad Nedelcu, director serie tabara Durau
0747843281, nedevlad@yahoo.com .

mai multe detalii pe http://www.tabere.mmb.ro/pagina/acasa

Guvernul regional din Catalonia (Spania) ancheteaza in prezent o clinica din Barcelona despre care se banuieste ca ofera tratamente de “vindecare” a homosexualitatii, relateaza presa spaniola, citata de AFP. Policlinica Tibidabo ar oferi pilule si tratamente psihiatrice pentru “a-i converti” pe homosexuali.

Publicatia “El Pais” a scris ca pacientii care merg la tratament la clinica din Barcelona sunt reprezentanti ai unei religii care considera ca homosexualitatea este incompatibila cu credinta lor.

Marina Geli, principalul oficial din domeniul sanatatii din Catalonia, a afirmat ca “nu exista dovezi stiintifice care sa sustina teoria ca homosexualitatea trebuie tratata ca o boala”.

Clinica poate fi amendata daca se confirma faptul ca in institutia medicala aveau loc astfel de tratamente.

Homosexualitatea a fost legalizata in Spania in 1979, la putin timp dupa moartea dictatorului Francisco Franco. In timpul acestuia, homosexualii erau internati in institutii despre care activistii afirmau ca semanau cu lagarele de concentrare.

Guvernul premierului Jose Luis Rodriguez Zapatero a cautat sa promoveze drepturile homosexuale ca parte a agendei sale socialist-liberale.

In 2005, Executivul de la Madrid a votat o lege care permite casatoriile intre persoane de acelasi sex, facand astfel ca Spania sa fie a treia tara din Uniunea Europeana, dupa Belgia si Olanda, care a realizat acest lucru.

sursa: hotnews

Parintele Arsenie Papacioc – Trairea ortodoxa pe video.crestinortodox.ro

Nu ma refer la Ochii Domnului, care se uita prin mine si imi vad inima si gandurile. Ma gandesc la diferiti asa-zisi prieteni, care dau mana cu mine, dar se uita “prin mine”, sau chiar se uita in alta parte. Ma intreaba doar asa, de complezenta: “Ce mai faci ?” dar de fapt… chiar nu-l intereseaza ce mai fac.

Probabil ca sunt mult prea putin important pentru el. Poate ca nu sunt un tip bogat, sau nu poate sa-mi vanda ceva.

Doamne Fii laudat ! Doamne, Iti multumesc ca pe Tine nu Te intereseaza cat de bogat sunt, daca am 4 clase, 10 sau 100 de clase, nu Te intereseaza daca sunt frumos sau destept, inalt sau scund, gras sau slab.

Doamne, pe Tine nu Te intereseaza daca sunt blond sau brunet, daca am “pectorali” sau ma bate vantul, nu Te intereseaza nimic din ceea ce as putea face prin erformantele mele.

Nu Te intereseaza nici macar esecurile sau dezastrele din viata mea. Si nici succesele. Peste toate acestea Tu asterni pacea si linistea, ca o dimineata luminoasa de duminica.

Doamne, pe Tine Te intereseaza doar o inima smerita, pocaita cu adevarat inaintea Ta. Doamne, Iti multumesc din tot sufletul ca am o valoare imensa doar pentru ca sunt copilul Tau.

Si cand Ochii Domnului se uita la mine, se uita cu adevarat prin mine. Domnul imi cerceteaza inima si gandurile si… il intereseaza cu adevarat ce mai fac.

Pe Domnul nu-L intereseaza banii mei, nu ma pune pe o banca mai in fatza in Biserica sau chiar la altar doar pentru ca am bani sau o haina scumpa, pe Domnul nu-L intereseaza absolut nimic din toate acestea, si nici nu se gandeste cum sa faca sa devin clientul Lui sau sa profite ceva de pe urma mea.

Pur si simplu Domnul vrea sa-mi daruiasca ceva… vrea sa-mi daruiasca cerul intreg. Nu bucati de cer, nu a 10-a parte, nici macar jumatate, ci cerul intreg.

Daca azi esti “in cuptor” – indiferent ce inseamna pentru tine “cuptor”, nu dispera !

“Ca niste intristati, dar pururea bucurandu-ne; ca niste saraci, dar pe multi imbogatind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stapanesc. [...] Si toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a impacat cu Sine prin Hristos si Care ne-a dat noua slujirea impacarii.” (2 Corinteni 6:10 si 5:18)

Cu toata dragostea in Mantuitorul Iisus Hristos,

Ioan Ciobota

sursa: crestinortodox.ro

Un staret intra odata in chilia unui calugar care, din cauza ispitelor, a suferit mult post si privegheri, asa ca trupul ii era ca o umbra. Staretul ii vorbi prieteneste calugarului:

- Frate, prin sarguinta ta proprie nu vei putea scapa de ispitele diavolului. Roaga-te Bunului Dumnezeu sa-ti daruiasca binefacatorul Sau har, intareste-ti trupul tau prin mancare, recreeaza-te noaptea prin somn si nu te mai chinui cu lucrul prea strict.

Staretul ii spuse in continuare:

- Trupul nostru este ca si o haina. Daca o ingrijim, putem sa o pastram, vreme indelungata, iar daca nu o ingrijim in scurt timp, va fi rupta, murdara si va trebui sa o aruncam.

Fratele bolnav urma sfatul bun al staretului si isi intari trupul si sufletul.

sursa: crestinortodox.ro

„… soarele să nu apună peste mînia voastră.

Nici nu daţi loc diavolului” (Efeseni 4, 26-27).

Din experienţa mea personală, de duhovnic şi de observator al societăţii, constat că unul dintre păcatele endemice este astăzi mînia. Păcatul acesta poate avea aspecte personale, dar şi aspecte de grup. Pentru că una este mînia individului şi alta este mînia popoarelor, care poate duce la războiae distrugătoare, mai mult sau mai puţin îndelungate, dar purtate cu o cruzime pe care tehnica secolelor trecute nu o putea bănui. Aceste războaie moderne pot schimba geografia şi demografia lumii şi, fără îndoială, harta ei politică, favorizînd instalarea unor regimuri dictatoriale mondiale.

Mînia personală transformă inima omului dintr-o locuinţă a Sfîntului Duh într-o casă demonică, pentru că ea schimbă structura duhovnicească a sufletului, orientîndu-l spre zonele întunecate ale fiinţei umane. Istoria cunoaşte evenimente dezastruoase iscate din mînie, ca şi întîmplări tragice, care creează regrete şi deznădejdi în cel care s-a lăsat cuprins de ele.

Sfînta Scriptură se preocupă foarte intens de problema mîniei, deşi, luînd în considerare posibilitatea relaţiilor din timpurile mai vechi, înţelegem că motivele de mîniere erau mai puţin frecvente decît în vremea noastră, cînd fiinţele umane, prin creşterea densităţii populaţiei şi prin mijloacele de comunicare, restrîng la minimum spaţiul securităţii personale. Dar fără îndoială că apariţia mîniei stă, în cea mai mare măsură, în ispitirea pe care diavolul o încearcă asupra noastră, ştiind că mînia întunecă mintea şi înarmează limba şi mîna cu violenţe care rănesc grav, uneori iremediabil.

În Vechiul Testament, din cauza multelor păcate ale poporului iudeu, Dumnezeu se mînia pe el şi stîrnea năvala neamurilor peste Israel (pe care îl biruiau şi, eventual, îl duceau în robii mai lungi sau mai scurte), pentru ca, după pocăinţă îndelungată şi sub biciul de foc al proorocilor, evreii să se întoarcă la credinţa adevărată şi să fie repuşi de Dumnezeu în starea de dinainte de păcat. Nu vom urmări aceste „mînii ale lui Dumnezeu“; Vechiul Testament este plin de ele. Pe noi ne interesează însă mînia ca păcat omenesc, cu urmările ei în planul personal şi social.

În Facerea, la capitolul 34, este o pricină de mînie a fiilor lui Iacov: Dina, fiica lui Iacov şi a Liei, a fost necinstită de fiul fruntaşului din cetatea Salem. Acest fapt a stîrnit mînia fiilor lui Iacov, care au decis să se răzbune, deşi tînărul cu pricina o ceruse pe Dina de nevastă. Locul unde se aşezase Iacov, nu departe de cetatea Salem, era foarte convenabil pentru familia lui din toate punctele de vedere. Dar fiii săi s-au aprins de mînie şi de dorinţa de răzbunare. Cînd tînărul din Salem a cerut mîna Dinei, fraţii acesteia i-au spus cu viclenie că ar fi o ruşine pentru ei să-şi mărite sora după nişte netăiaţi împrejur şi au cerut ca toţi cei de parte bărbătească din cetate să se taie împrejur, ceea ce mai marele cetăţii a acceptat. După două zile, cînd toţi cei de parte bărbătească din cetate erau suferinzi, fiii lui Iacov au intrat noaptea în cetate, cu servitorii lor, tăind cu sabia pe logodnic, pe tatăl acestuia şi pe toţi bărbaţii. Apoi au jefuit cetatea de toate averile, ducînd în robie pe femei şi pe copii. Astfel, sub impulsul mîniei, ei au folosit legămîntul sacru al lui Avraam cu Dumnezeu (tăierea împrejur) ca o pe viclenie prin care să-şi împlinească răzbunarea. Cînd Iacov a aflat, a spus fiilor săi: “Mare tulburare mi-aţi adus, făcîndu-mă urît în faţa tuturor locuitorilor ţării acesteia, înaintea Canaaneilor şi a Ferezeilor…” (Facerea 34, 30). Şi a trebuit Iacov să plece din locul acela plăcut lui, cu toţi ai săi şi cu toate averile, din cauza mîniei necontrolate a fiilor săi, lăsînd în urmă o cetate jefuită şi însîngerată, urmărit de ura şi de mînia locuitorilor acelui ţinut. Această intervenţie a diavolului în aprinderea mîniei în fiii lui Iacov – şi, ca urmare, în locuitorii ţinutului – era spre împlinirea drumului către pămîntul făgăduit. Sensul acestei istorii este că tot ce se întîmplă este în cadrul voinţei lui Dumnezeu, prin care El ne comunică ceva sau ne mînă spre ceva pe care trebuie să-l îndeplinim, dar aceasta nu înseamnă că păcatul mîniei devine mai puţin grav sau rămîne nepedepsit.

Creştinul însă nu trebuie să se mînie. El ştie că Dumnezeu veghează asupra lui şi că nici un fir din părul său nu cade fără ştirea Domnului. În relaţia cu semenii, el trebuie să-şi tempereze mînia, pentru că Mîntuitorul nu S-a mîniat asupra celor care Îl batjocoreau şi L-au răstignit. Ne vom mînia noi asupra semenului nostru ştiind că el este chipul lui Dumnezeu? Oare vom rosti noi împotriva lui cuvinte de mînie, dacă ne-a făcut ceva, ştiind bine că asemenea am făcut şi noi lui sau altuia, ba încă şi mai rău?

Omul de astăzi trăieşte sub o presiune atît de apăsătoare încît nervii lui sînt întinşi la maximum şi orice pricină ivită, fie ea şi neînsemnată, trezeşte în noi mînia. O pricină de mînie o constituie copilul care nu ne ascultă, sau soţul ori soţia care ne contrazice; pînă şi şoferul care ne taie calea cu maşina lui, sau numai ni se pare nouă că ne-a tăiat-o, ne dă o pricină de aprindere a mîniei! Chiar dacă, printr-o anume stăpînire de sine, mînia noastră nu se exprimă în afară, sau nu este auzită de cel ce ne-a “provocat-o”, ea tot constituie un păcat, pentru că ne strică sufletul şi inima. Este o acţiune împotriva noastră înşine, sub ispitirea diavolului mîniei.

Mîntuitorul ne previne cu asprime în privinţa mîniei, care naşte conflicte verbale şi împinge la folosirea unor cuvinte jignitoare: “Eu însă vă spun vouă că oricine se mînie pe fratele său va fi vrednic de osîndă; şi cine va zice fratelui său: raca, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine-i va zice: nebune, vrednic va fi de gheena focului” (Matei 5, 22). Iată, deci, că nu numai exprimarea în afară este sancţionată de Iisus, ci chiar şi numai mînia gîndită. Pentru că nimeni nu gîndeşte rău fără a-şi strica inima în care Dumnezeu ar trebui să locuiască; cine gîndeşte cu mînie împotriva fratelui său rupe o legătură sacră dintre el şi acela, legătură care se reface greu, fiindcă diavolul mîniei, o dată ce ţi-a pătruns în inimă, născoceşte numeroase argumente în favoarea ta, spre a te opri de la împăcare.

În a sa Epistolă către efeseni, Sf. Apostol Pavel dă o serie de sfaturi locuitorilor cetăţii Efes şi insistă în mod special asupra păcatului mîniei. Ştiind că omul se mînie din multe pricini şi că această mînie are tendinţa de a rămîne în inima omului şi de a se transforma în ură, Apostolul ne sfătuieşte “să nu apună soarele peste mînia noastră” (4, 26). În felul acesta, mînia, care are tendinţa de a dura şi de a se transforma într-o stare permanentă, se risipeşte şi nu mai constituie un păcat capital.

Mă interesează păcatul mîniei ca un păcat zilnic, pe care îl săvîrşim faţă de cei apropiaţi nouă, faţă de casnicii noştri, faţă de prieteni şi de colegi, ca şi faţă de străinul anonim de care ne lovim întîmplător pe stradă. Mînia de o clipă, exprimată prin cuvinte aprinse faţă de soţie sau de soţ, atinge un punct sensibil al relaţiei dintre cei doi. În taina nunţii, mirele este simbolul lui Iisus, iar mireasa este Biserica. Sf. Apostol Pavel, în aceeaşi epistolă (Apostol care se citeşte la slujba cununiei), vorbeşte despre familie ca despre o biserică familială, în care mirele îşi iubeşte mireasa cu dragostea cu care Iisus iubeşte Biserica, iar mireasa îşi iubeşte mirele cu dragostea cu care Biserica iubeşte pe Hristos (cf. 5, 21-33). Dacă soţii ar cugeta, în cursul convieţuirii lor, la căsnicia lor ca la relaţia dintre Hristos şi Biserică, peste mîniile lor nu ar apune niciodată soarele; nu ar mai fi despărţiri/divorţuri şi copiii familiilor nu ar mai fi livraţi instituţiilor de stat sau particulare, ca nişte obiecte uzate, de care cei doi, separaţi prin păcatul mîniei care nu s-a stins la apusul soarelui, nu mai au nevoie, iubirea lor de familie devenind un cuvînt caduc, iar ei – unelte sau jucării demonului. Un cuvînt spus la mînie răneşte tot atît de grav ca şi o lovitură fizică. Dacă cel ce a rănit nu repară paguba duhovnicească, încet-încet o prăpastie se sapă între cei doi, o răceală mortală omoară sentimentul iubirii şi al respectului datorat de soţi unul altuia; timpul.adînceşte şi lărgeşte prăpastia, astfel că, mai tîrziu, foarte greu se vor putea arunca punţi peste ea.

Am văzut familii care s-au despărţit după ani lungi şi destul de buni de convieţuire, spre durerea copiilor lor (care, la rîndul lor, erau poate deja căsătoriţi); am văzut şi familii fericite care s-au despărţit la scurtă vreme, tot din cauza mîniei de durată, lăsînd copiii mici să le crească în frustrare şi confuzie, neînţelegând cine este tatăl sau cine este mama, iar mai tîrziu, pe baza exemplului părintesc, nemaiconsiderînd căsătoria ca pe o legătură eternă, asemenea celei dintre Hristos şi Biserică.

Am văzut fraţi care în ţară s-au iubit şi, ajungînd în America, sub presiunea înstrăinării, sau a dificultăţilor de adaptare, s-au despărţit, rămînînd duşmani de moarte, pentru că mînia lor a izbucnit înverşunată în cuvinte tari şi pentru că au lăsat să apună soarele peste ea.

Un proverb arab spune că, atunci cînd te superi, să numeri pînă la zece, iar dacă te mînii, să numeri pînă la o sută. Nu ştiu cît de eficace este soluţia aceasta, pentru că nu are în ea nici un element mistic, ci face apel numai la raţiune (pentru moderarea exprimării în afară a mîniei), dar eu sfătuiesc pe penitenţii mei ca, înainte de a-şi exprima mînia prin vorbe sau gesturi, să rostească de trei sau de cinci ori: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/păcătoasa. Şi chiar dacă, sub apăsarea mîniei, rostesc rugăciunea repede şi fără atenţia cuvenită, să se concentreze cu smerenie asupra cuvîntului păcătos/păcătoasă şi atunci mînia lor se va potoli. Mulţi dintre ei au reuşit s-o facă, iar viaţa lor de relaţie cu familia, cu semenii şi chiar numai cu ei înşişi s-a schimbat foarte mult în bine.

Toate conflictele din lumea aceasta îşi au originea în mînia nepotolită. Unul este mînios şi răneşte pe celălalt, care adeseori răspunde cu şi mai multă violenţă. Acest lanţ început nu mai poate fi oprit decît prin apelul la rugăciune, dar la rugăciunea adevărată, “în adevăr şi în Duh”. Schimbaţi termenii ecuaţiei acesteia şi, în loc de indivizi, puneţi grupuri sau popoare, iar atunci veţi realiza dimensiunea imensă a dezastrului provocat de mînie.

Puneţi stavilă fermă în faţa demonului mîniei! Puneţi-vă strajă gîndului şi gurii în ceasul mîniei voastre! Binecuvîntarea Domnului va lucra atunci în inima voastră, limba nu va mai fi atît de ascuţită şi rugăciunea lui Iisus, rostită la răstimpurile necesare, vă va face să înţelegeţi că sînteţi păcătoşi, oprindu-vă măcar de la exteriorizarea mîniei sau de la păstrarea ei în minte şi în inimă. Numele lui Iisus este dulce la rostit, izgoneşte demonii şi aduce înapoi îngerii cei buni, în inimă, în minte, în cuvînt şi în faptă, dăruindu-ne blîndeţea care ne face fericiţi şi vrednici de a moşteni pămîntul (Matei 5, 5).

sursa: Răzvan Codrescu

Conservatorii spanioli au dat in judecata Guvernul pentru a impiedica intrarea in vigoare a noii legi a avortului. Avortul in Spania a fost interzis pana in 1985, fiind legalizat doar in caz de viol sau pericol pentru sanatatea sau viata mamei. Anul acesta socialistii spanioli au adoptat o lege noua care a liberalizat foarte mult avortul. Acesta e permis pentru orice motiv pana la 12 saptamani, iar minorele pot avorta fara acordul sau instiintarea parintilor. Avortul e cauza principala a mortii in Spania, cu peste 120.000 de avorturi anual. In Romania, cu o populatie mult mai mica, rata uciderii este de 200.000 pe an. Ironic, Spania se considera printre cele mai catolice tari din lume, iar Romania printre cele mai ortodoxe.

sursa: Război întru cuvânt

România (Nivelul 2)

România este ţară de origine, tranzit si destinaţie pentru bărbaţii, femeile şi copiii traficaţi în special în scopul muncii forţate, precum şi pentru femeile şi copii traficaţi în scopul exploatării sexuale. Barbaţi, femei şi copii din România sunt traficaţi către Spania, Italia, Republica Cehă, Grecia, Finlanda, Germania, Marea Britanie, Cipru, Australia, Franţa şi Statele Unite ale Americii în scopuri de muncă forţată, inclusiv cerşetorie forţată. Femei şi copii din Romania sunt traficaţi catre Italia, Spania, Olanda, Marea Britanie, Grecia, Germania, Cipru, Austria şi Franţa, în scopuri de exploatare sexuala. Barbaţi, femei şi copii din România sunt traficaţi pe teritoriul ţării în scopuri de exploatare sexuală şi muncă forţată, inclusiv cerşetorie forţată şi furturi mărunte. Majoritatea victimelor identificate în 2009 au fost traficate în scopuri de muncă forţată. România este ţară de destinaţie pentru un număr mic de femei din Moldova, Columbia şi Franta, traficate în scopuri de prostituţie forţată. Majoritatea victimelor de origine română identificate sunt traficate în scopuri de muncă forţata, inclusiv cerşetorie forţată.

Guvernul României nu îndeplineşte întru totul standardele minime în vederea eliminării traficului de fiinţe umane; totuşi, guvernul depune eforturi semnificative în acest sens. Deşi peste jumătate dintre victimele identificate în 2009 au fost traficate în scopuri de muncă forţată, guvernul nu a reuşit nici acum să raporteze luarea unor măsuri ample în această direcţie; mai exact, guvernul nu a elaborat statistici separate ale cazurilor de trafic în scopuri de muncă forţată şi ale cazurilor de trafic în scopuri de exploatare sexuală, nereuşind astfel să stabilească numărul de anchete, puneri sub urmărire şi condamnări pentru trafic în scopuri de muncă forţată, ori numărul de victime asistate de către guvern în perioada de referinţă. În martie 2009, guvernul a reorganizat principala agenţie de luptă împotriva traficului de persoane, Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane (ANITP). Astfel, această agenţie naţională independentă ce are sarcina de a administra fondurile dedicate proiectelor de luptă împotriva traficului de persoane, a trecut în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române, din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Experţii au semnalat că reorganizarea ANITP a avut un impact negativ asupra asistenţei acordate victimelor. Mai exact, guvernul a colaborat mult mai puţin cu ONG-urile ce luptă împotriva traficului de persoane şi nu a alocat fonduri ONG-urilor pentru asistenţa victimelor şi pentru programe de prevenire a traficului de persoane. Drept urmare, circa 30 de ONG-uri ce luptă împotriva traficului de persoane şi-au oprit activitatea ori şi-au îndreptat eforturile spre alte domenii decât lupta împotriva traficului de persoane, pentru a putea beneficia în continuare de fonduri de la buget. Unele dintre aceste ONG-uri ofereau asistenţă esenţială victimelor, inclusiv adăpost, consiliere, educaţie vocaţională şi alte programe de reabilitare. Numărul victimelor care au beneficiat de asistenţă plătită de stat a scăzut semnificativ pentru al doilea an la rând, iar guvernul a identificat un număr mult mai mic de victime comparativ cu perioada anterioară de raportare. ONG-urile şi organizaţiile internaţionale au semnalat faptul că în urma reorganizării ANITP, România nu mai are o adevărată agenţie naţională care să direcţioneze eforturile altor ministere ce au responsabilităţi în domeniul luptei împotriva traficului de fiinţe umane.

Recomandări pentru România: creşterea fondurilor dedicate programelor de asistenţă a victimelor traficului de persoane, inclusiv alocarea unor fonduri pentru ONG-urile care oferă diferite servicii victimelor; îmbunătăţirea eforturilor de strângere a informaţiilor referitoare la infracţiunile de trafic de fiinţe umane pedepsite prin Legea nr. 678/2001 şi alte legi, prin elaborarea de statistici diferite pentru traficul de fiinţe umane în scopuri de exploatare sexuală şi pentru traficul de fiinţe umane în scopuri de muncă forţată; luarea de măsuri în vederea anchetării şi pedepsirii actelor de traficare în scopuri de muncă forţată şi oferirea de asistenţă victimelor traficului în scopuri de muncă forţată; îmbunătăţirea eforturilor de identificare a potenţialelor victime în rândul categoriilor vulnerabile de populaţie, precum imigranţii fără documente de identitate; continuarea organizării de pregătire pentru judecători pe tema sensibilităţii victimelor; creşterea numărului de victime trimise către ONG-uri de către oficialii guvernamentali; îmbunătăţirea comunicării interministeriale şi a coordonării activităţilor de luptă împotriva traficului de fiinţe umane; sporirea capacităţii autorităţilor locale de a oferi asistenţă victimelor prin: organizarea de cursuri de pregătire pentru autorităţile locale, îmbunătăţirea comunicării şi a conducerii ANITP şi alocarea de fonduri de la buget pentru ca autorităţile locale să-şi poată îndeplini responsabilităţile în domeniul luptei împotriva traficului de persoane; continuarea eforturilor de stabilire şi consolidare a parteneriatelor cu guvernele din regiune în scopul creşterii conştientizării de către public a riscurilor traficului de persoane şi a scăderii cererii.

Începerea urmăririi penale

În perioada care face obiectul acestui raport, România a depus eforturi susţinute pentru aplicarea legii. Cu toate acestea, nu a prezentat numărul de anchete, puneri sub urmărire penală şi condamnări ale traficanţilor de persoane obţinute în intervalul de referinţă. România interzice orice formă de trafic de fiinţe umane prin Legea nr. 678/2001, care prevede pedepse cu închisoarea între 3 şi 15 ani. Aceste pedepse sunt suficient de severe şi proporţionale cu pedepsele prevăzute pentru alte infracţiuni grave, cum este violul. În 2009, autorităţile au anchetat 759 de cazuri de trafic de fiinţe umane, inclusiv unele demarate în 2008, în comparaţie cu 494 de cazuri anchetate în 2008. În 2009, guvernul a trimis spre acuzare 303 persoane pentru trafic de fiinţe umane, în comparaţie cu 329 de persoane puse sub acuzare în 2008. În perioada de referinţă, România a înregistrat 183 de condamnări pentru infracţiuni implicând traficul de persoane, număr în creştere în comparaţie cu 125 de persoane condamnate în 2008. În perioada de referinţă, doar 39% (72 din cele 183) de persoane condamnate pentru trafic de persoane au executat pedepse cu închisoarea; o persoană a fost condamnată la închisoare pe o perioadă de până la 6 luni, 54 de persoane au fost condamnate la închisoare pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 10 ani, 6 pesoane au fost condamnate la închisoare pe o perioadă cuprinsă între 10 şi 15 ani, iar un infractor minor a fost condamnat la închisoare pe o perioadă nespecificată public. Restul de 111 persoane găsite vinovate de trafic de persoane nu au primit pedepse cu închisoarea. În 2009, autorităţile române au încheiat parteneriate cu instituţii omologe din cinci ţări, în urma cărora au fost arestate cel puţin 16 persoane implicate în traficul de persoane şi au fost identificate cel puţin 107 victime. Nu au fost raportate cazuri de implicare a unor oficiali guvernamentali în activităţi de trafic de persoane în perioada analizată în acest raport.

Protecţia victimelor traficului de fiinţe umane

În perioada care face obiectul acestui raport, Guvernul român şi-a redus semnificativ eforturile de protejare şi acordare de asistenţă victimelor traficului de fiinţe umane. Spre deosebire de anul 2008, când a acordat 270.000 de dolari unui număr de patru ONG-uri, în 2009, guvernul nu a alocat fonduri ONG-urilor care luptă împotriva traficului de fiinţe umane şi oferă asistenţă victimelor. Lipsa fondurilor de la buget a cauzat o scădere semnificativă a numărului de victime care au beneficiat de asistenţă din partea agenţiilor guvernamentale şi a ONG-urilor. În 2009, guvernul a identificat 780 de victime (inclusiv cel puţin 416 victime ale traficului în scopuri de muncă forţată şi cel puţin 320 de victime ale traficului în scopuri de exploatare sexuală), număr semnificativ mai mic comparativ cu numărul de 1.240 de victime identificate în 2008. 176 dintre victimele identificate în 2009 au fost copii, traficaţi atât în scopuri de muncă forţată, cât şi pentru prostituţie. Guvernul nu a luat măsuri active de identificare a posibilelor victime în rândul categoriilor vulnerabile de populaţie, inclusiv în centrele de detenţie a imigranţilor ilegali. Nici guvernul, nici ONG-urile nu au identificat victime de altă naţionalitate în 2009. Deşi guvernul a continuat să administreze nouă adăposturi pentru victimele traficului de fiinţe umane, calitatea condiţiilor din aceste adăposturi a variat şi multe dintre victime au preferat adăposturile administrate de ONG-uri. Autorităţile locale au primit sarcina de a oferi victimelor acces la diferite tipuri de asistenţă. Cu toate acestea, guvernul naţional nu a oferit autorităţilor locale fonduri, programe de pregătire sau îndrumare, astfel încât autorităţile locale au fost practic incapabile de a aborda problema traficului de fiinţe umane. Conform informaţiilor prezentate de Guvern, aproximativ 365 de victime au beneficiat de forme de asistenţă plătită de stat, în comparaţie cu 306 victime care au beneficiat de asistenţă plătită de stat în 2008. Alte 32 de victime au beneficiat de asistenţă prin intermediul unor programe plătite de organizaţii non-guvernamentale, în comparaţie cu cele 234 de victime care au beneficiat de asistenţă oferită de ONG-uri în 2008.

Autorităţile guvernamentale au trimis toate cele 780 de victime identificate pentru a li se oferi asistenţă, comparativ cu cele 540 de victime trimise pentru a li se oferi asistenţă în 2008. Victimele au fost încurajate să participe la anchetele şi procesele deschise împotriva traficanţilor de fiinţe umane implicaţi în propriile cazuri. 158 de victime au depus mărturie în 2009, număr în scădere semnificativă faţă de cele 1.053 de victime care au susţinut eforturile de aplicare a legii în 2008. Conform legii, victimele de altă naţionalitate primesc o perioadă de reflecţie de 90 de zile pentru a hotărî dacă doresc să coopereze într-un demers penal. Cu toate acestea, în practică, niciuna dintre victimele de altă naţionalitate nu a folosit această perioadă de reflecţie. Legea permite victimelor de altă naţionalitate să solicite un permis de şedere temporară şi să rămână în ţară până la încheierea anchetei şi a procesului. În 2009, niciuna dintre victime nu a solicitat şi primit permis de şedere temporară. Deşi, în general, drepturile victimelor au fost respectate, iar victimele identificate nu au fost pedepsite pentru actele ilegale comise în timp ce erau traficate, unii judecători au demonstrat lipsă de respect faţă de femeile căzute victime ale traficului în scop de exploatare sexuală, ceea ce le-a descurajat pe victime să participe la anchete şi procese.

Prevenirea traficului de fiinţe umane

În perioada la care face referire prezentul raport, România şi-a menţinut eforturile de informare asupra traficului de fiinţe umane şi de prevenire a acestuia. Guvernul a desfăşurat o campanie de conştientizare a pericolului reprezentat de traficul de persoane în scop de exploatare sexuală, numită „Omul cu două feţe”. Conform estimărilor, campania desfăşurată pe o perioadă de trei luni şi constând în difuzarea de spoturi TV şi radio, precum şi plasarea de afişe în mijloacele de transport public, a avut o audienţă de 620.000 de persoane. Guvernul a desfăşurat de asemenea o campanie de informare şi conştientizare, al cărei public ţintă a fost reprezentat de 30.000 de şcolari şi 530 de profesori. În iunie 2009, guvernul şi-a încheiat campania de reducere a cererii cu ţintă explicită pe clienţii potenţialelor victime ale prostituţiei şi muncii forţate.

sursa

Spitalul ca instituţie este o începătorie creştină. Fondatorii spitalului sînt Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur, episcopi sfinţi care au organizat în eparhiile lor lăcaşuri de îngrijire a bolnavilor. Această îngrijire se făcea, desigur, în mod dezinteresat şi gratuit.

Despre sensul şi temeiul creştin al spitalului, care se bazează pe deplin pe mila şi dragostea creştină, veţi găsi mai multe în cursul marelui Doctor Nicolae Paulescu, denumit chiar aşa “Spitalul”. Doctorul Paulescu se pronunţa împotriva practicii de a lua bani pentru tratamentul medical, o practica pe care el o considera străină de duhul iniţial al spitalului, care era un duh evanghelic. Cu siguranţă, tocmai din acest motiv, cel mai mare doctor pe care l-au avut românii, descoperitorul insulinei şi al altor remedii folosite pe plan mondial, este azi necunoscut în România.

În apus creştinii catolici au fondat crucea roşie, organizaţie de voluntari care îngrijea gratuit bolnavii, în special pe fronturi. Crucea roşie a ajuns să fie simbol al medicinei fiind prezentă pe toate ambulanţele. Crucea roşie nu a fost scoasă nici de pe ambulanţele din URSS, un stat ateist.

De vreo cîţiva ani însă am constatat că ambulanţele nu mai sînt însemnate cu cruce roşie. Pe ele a apărut un simbol ciudat pe care am încercat să-l tălmăcesc în fel şi chip, iar înţelesurile la care am ajuns nu au nici o legătură cu medicina. Cu medicina aceea evanghelică, reprezentată prin crucea roşie.

Poate că aşa se explică răceala şi împietrirea tot mai multor medici, medici care ucid copii la naştere sau lasă femeile gravide să moară pe targă dacă nu scot şpaga. Medici care propovăduiesc avortul şi fac operaţii de “înfrumuseţare” şi schimbări de sex, operaţii care în orice caz duc la îmbolnăvire şi moarte prematură. Medici care au transformat industria de medicamente într-un ghişeft mai mare decît afacerile cu droguri şi arme. Medici care fabrică viruşi în laborator. În fine, medici care se simt mai bine reprezentaţi de şarpe decît de Cruce.

Cînd, de cine şi pentru ce a fost înlocuită Crucea Roşie de pe ambulanţe cu aceste noi simboluri străine nouă şi medicinei filantropice? Poate că o petiţie adresată Ministerului Sănătăţii şi Guvernului ar putea afla un răspuns.

sursa: savatie.wordpress.com

Trei batrani s-au dus la Avva Pafnutie, numit Kefala, ca sa-i ceara un cuvant.

Batranul le-a zis:

- Ce vreti sa va spun, un cuvant trupesc sau unul duhovnicesc?

Ei au zis:

- Unul duhovnicesc.

Batranul zise:

- Mergeti si iubiti chinul mai mult decat odihna, dispretul mai mult decat lauda si daruiti mai mult decat luati.