Poveste cu talc

In Bagdad traia odata un calif evlavios. El avea obiceiul sa se roage in fiecare dimineata, la un ceas anumit. Se trezea si se ruga regulat la ceasul obisnuit. Intr-o dimineata il apuca somnul si adormi adanc. Era in primejdie sa-si piarda ceasul rugaciunii.

Un strain intra in odaia lui de dormit si-l trezi, graindu-i :

– Maria Ta, scoala-te, ca intarzii de la ceasul de rugaciune !

– Si cine esti tu, cela ce ai venit sa ma trezesti ? intreba califul speriat.

– Sunt un om bun si am venit sa fac o fapta buna.

– Nu-mi vine a crede… Tu esti un om cu ganduri ascunse… Si infatisarea ta te arata ca esti un om rau. Nu cumva tu esti diavolul ?

– Ba da, Maria Ta, eu sunt diavolul, si iata am venit sa te trezesc la rugaciune. Prin asta vreau sa arat ca si diavolul poate face ceva bun. Nu suntem noi, diavolii, asa de negri si de rai cum ne cred oamenii. Noi am fost odinioara ingeri buni si, iata, a mai ramas si in noi ceva bun.

– Mai diavole ! Mie nu-mi vine a crede spusele tale. Tu esti un ispititor; ispitirea e meseria ta. Trebuie sa fi venit aici cu ceva gand de inselaciune. Pe numele viului Allah (Dumnezeu), te jur sa-mi spui cu ce ganduri si planuri ai venit sa ma trezesti ?

– Fiindca m-ai jurat, iata sunt silit sa-ti spun. Apoi eu am venit aici cu un gand de inselaciune. De douazeci de ani, tu te rogi regulat in fiecare dimineata, la un ceas anumit. Dar noi, diavolii, nu ne prea temem de aceasta rugaciune. Rugaciunea ti s-a facut o datina goala. Te rogi regulat si pacatuiesti regulat. Din rugaciunea ta lipsesc duhul(sentimentul) , cainta(contemplarea ), caldura(glasul inimii) si lacrimile(emotia) . Din rugaciunea ta lipseste puterea(trairea) .

Acum, caci ai adormit, noi, diavolii, ne-am zis: „Omul acesta va intarzia de la ceasul rugaciunii. Cand se va trezi, ii va parea rau. De douazeci de ani nu i s-a intamplat asa ceva. In inima lui se va aprinde o mare parere de rau… Va incepe sa se roage cu duh(sentiment) , cu caldura(glasul inimii) si cu lacrimi(emotii) fierbinti de cainta(contemplare) , iar noi, diavolii, de o astfel de rugaciune ne temem. Astfel judecandu-ne – incheie diavolul – iadul ma trimise pe mine, in fuga mare, sa te trezesc la rugaciunea-ti obisnuita, ca nu cumva sa te apuci a te ruga cu putere(traire) .

Acestea zicand, diavolul se facu nevazut…. iar califul abia acum se trezise la rugaciunea cea vie (lucratoare).