Uneori Dumnezeu ingaduie sa se intample ceva unui om, incat sa fim nevoiti sa-l ajutam si astfel sa scapam noi de ceva rau

Asadar, sa facem rabdare in boli si incercari, pentru a primi o “pensie”, fie ea cat de mica. Pentru ca nimic din cele ce se intampla nu le ingaduie Dumnezeu, daca nu iese din ele ceva bun. Uneori Dumnezeu ingaduie sa se intample ceva unui om, incat sa fim nevoiti sa-l ajutam si astfel sa scapam noi de ceva rau.

Cand eram la Stomio, am coborat odata in Konita si ma intorceam la manastire incarcat cu multa greutate. Mergeam pe o carare abrupta si stramta si ma grabeam sa ajung repede, deoarece soarele incepuse sa apuna si nu voiam sa-mi neglijez indatoririle mele duhovnicesti. Pe la mijlocul drumului, insa, vad inaintea mea pe cineva cu doi catari incarcati cu lemne. Unul cazuse de o parte, a cararii, celalalt de calalalta parte. Deja omul se afla in primejdie. Era firesc sa-l ajut. Asadar, l-am ajutat si i-am carat si lemnele o bucata de drum. Omul s-a bucurat. Mi-a spus multumesc de o mie de ori, insa si eu m-am bucurat ca l-am ajutat. Am intarziat cam vreo douazeci de minute. Am luat-o din nou la picior. “M-ai salvat, m-ai salvat!” imi striga acela de departe. Dar cand am ajuns in varf, ce sa vad? La o distanta de douazeci de minute de mers, avusese loc o avalansa. Se desprinsesera niste stanci si o luasera la vale ca aruncate din prastie, tarand dupa ele copaci si tot ce intalneau in cale.

Atunci am inteles ca daca nu m-as fi oprit, as fi fost pierdut. Dumnezeu a iconomisit ca aceluia sa-i cada catarii, ca sa ma izbavesc eu. Si pe deasupra imi mai si multumea.

Atunci m-am intors inspre locul de unde venisem si am strigat: “M-ai izbavit! Multumesc!”

– V-a auzit, Parinte?

– Nu, dar eu mi-am facut datoria.

fragment din: PARINTELE PAISIE MI-A SPUS…

Ed. “EVANGHELISMOS”, Buc.2006

sursa: Ortodoxia prin ochii mei