Vrei să ți-o dau pe mama mea?

Să fi văzut o fetiță din Australia câtă noblețe avea! Eram în Camberra. Văzusem pe ultimii oameni care veniseră acolo și peste puțin trebuia să plecăm. Deodată văd că se oprește o mașină și din ea coboară o pereche cu fetița lor. ,,Părinte, bine că v-am prins!, îmi spun aceia. ,,Da, peste puțin timp voi pleca”. Părinte, îmi spune soțul, pe mine puteți să nu mă primiți, ci doar puțin pe soția mea, să se ușureze, deoarece este sensibilă. Am mers puțin mai deoparte cu acea femeie, ca să-mi spună ce dorea. Fetița a venit și ea în urma mamei ei. ,,Stai acolo, i-am spus, ca să vină mama ta.” ,,Tu ai mamă?” Mă întreabă fetița. ,,Nu am”, îi răspund. Și văd cum ochii ei se umplu de lacrimi. ,,Vrei să ți-o dau pe mama mea?” Mă întreabă din nou. Atunci o întreb și eu: ,,Dar tu ai bunic?. ,,Nu” îmi răspunde. ,,Vrei un bunic?”. Vreau. Dar cum dorești? Să stai tu acasă la noi, sau să venim noi acasă la tine?” mă întreabă. Câtă noblețe! Copil mic și s-o jertfească pe mama ei! Și să vedeți cum i-a copiat pe părinții ei. Și tatăl ei avea multă noblețe. L-am îmbrățișat, l-am sărutat și l-am felicitat. Câte binecuvântări nu i-am dat.

Astfel de oameni mișcă și pe omul cel mai împietrit la inimă, cu cât mai mult pe Dumnezeu.

Viața de Familie – Paisie Aghioritul

sursa: Cristian Stavriu