El obispo de Sigüenza-Guadalajara, monseñor José Sánchez, alerta del “riesgo” de que la fiesta de Halloween, un “rito importado” de Estados Unidos y de “origen pagano”, “desplace costumbres cristianas, arraigadas y beneficiosas” para la sociedad, en alusión a la festividad de Todos los Santos y el recuerdo a los difuntos.

“Si todo quedara en un juego de niños, con sus regalos y travesuras… Pero también podemos correr el riesgo de que, a impulsos del comercio, del consumo y de la moda, costumbres como ésta, paganas, importadas, prevalezcan y hasta desplacen costumbres cristianas”, señala el obispo de Guadalajara en su misiva semanal a los fieles de su diócesis a la que ha tenido acceso Europa Press.

Sánchez califica, en cambio, de “arraigadas y beneficiosas” las costumbres cristianas que tienen que ver con “la devoción a los santos y el recuerdo y la oración por los difuntos”.

Más información

—————————————————————————————————————————————————-

Ierarhia Bisericii catolice spaniole a avertizat  în legătură cu popularitatea crescândă a festivalului “păgân” şi “necreştin” Halloween, în Spania, care celebrează moartea în locul vieţii.

Directorul Comisiei liturgice a Conferinţei Episcopilor spanioli, părintele Joan Maria Canals, i-a criticat pe părinţii care îşi împing copiii către folosirea costumelor de Halloween, susţinând că aceştia ar trebui să îi încurajeze să celebreze Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor şi Ziua Tuturor Sufletelor, din perioada imediat următoare.

“Copiii se deghizează cu rochii de vrăjitoare, în vampiri, fantome, cu măşti reprezentând cadavre, în schelete. Părinţii lor îi încurajează spre acest tip de celebrare, care înseamnă o joacă folosind semnele morţii. Însă, paradoxal, atunci când o rudă le moare, tot părinţii lor îi împiedică să vadă că aceasta a murit”, a remarcat acesta, fiind citat de ediţia online a ziarului El Mundo.

“De cealaltă parte, serbarea din aceeaşi perioadă a Zilei Tuturor Sfinţilor şi a Tuturor sufletelor, zi în care familiile spaniole în mod tradiţional merg la mormintele rudelor decedate”, reprezintă un festival care glorifică viaţă şi nicidecum moartea”, a mai spus el .

“Pietatea creştină recomandă vizita la cimitir în vederea rugăciunii pentru familiile care au suferit pierderi în rândul membrilor lor”, a precizat preotul. “Din motive pedagogice, este esenţial ca toţi copiii să descopere valoarea vieţii, a bunătăţii şi nu să încurajeze moartea”, a mai adăugat acesta.

Episcopul de Siguenza-Guadalajara, Jose Sanchez, merge chiar mai departe în acuza adusă Halloween-ului susţinând că “nu este o petrecere nevinovată”, ci se bazează pe “ocultism, fiind şi anti-creştină”.

El a avertizat asupra riscului tot mai mare al păgânismului “importat” în Spania, din motive comerciale, care “înlocuieşte tradiţiile creştine, cum ar fi devotamentul faţă de sfinţi şi rugăciune pentru cei morţi”.

Desi nu este foarte mediatizat, targul e ca si facut. Suntem pe cale de a vedea cum toate medicamentele naturiste vor disparea, iar medicilor le va fi interzis sa le mai prescrie.

Big Pharma, organizatia din care fac parte cele mai mari companii farmaceutice, este aproape de finalul bataliei impotriva medicamentelor naturiste. Astfel ca, din 1 Aprilie 2011 toate medicamentele bazate pe plante ar putea fi interzise in Uniunea Europeana, informeaza site-ul gaia-health.com citat de 9am.ro. Si in Statele Unite, abordarea este putin diferinta, insa cu aceleasi efecte devastatoare.

Potrivit site-ului, Big Pharma si Agribusiness au ajus aproape de finalul planului de a detine monopolul pe intreagul domeniu al sanatatii, de la ceea ce mancam, pana la felul in care ne tratam cand suntem bolnavi. “Sa nu aveti dubii, aceasta preluare ne va fura si putina sanatate care ne-a mai ramas”, scriu jurnalistii gaia-health.

Mai exact, Directiva Europeana privind Medicamentele Traditionale din Plante (THMPD) a stabilit cateva reguli privind modul de folosire a produselor din plante, care pana acum au fost comercializate in mod liber.

Nu va conta ca o planta a fost folosita cu succes si in siguranta de sute de ani, potrivit noii legi, aceasta va fi tratata ca si cum ar fi un drog, fiindca este folosita in forma naturala si nu este purificata – ceea ce ar schimba complet natura plantei si efectele pe care acesta le-ar avea.

sursa: Financiarul

Ne-am invatat doar sa ne laudam: avem un numar insemnat de facultati de teologie si mii de studenti. Prin cele cateva cuvinte pe care le voi prezenta, nu doresc sa invatam sa ne vaitam, ci doar sa ne luminam.

Foarte putini din cei care finalizeaza cursurile Facultatii de Teologie ajung preoti. In acest caz, cred ca ar fi bine sa existe un modul optional de practica preotesca pentru cei care aspira la aceasta slujire. Sunt studenti care patimesc mult din cauza ca nu pot reda o cantare cum se cuvine.

Altii nu ajung cercetatori. Cred ca nu e cazul sa invete pentru fiecare tema, un numar de lucrari si autori, sau mai bine zis tot ce e trecut la “Bibliografie”.

Imi pare ca accentul in aceste facultati e pus mai mult pe “a sti” si nu pe “a fi”. “A fi”, in intelesul de unit cu Dumnezeu. Adeseori se vorbeste intr-un chip exterior despre Liturghie, Sfintii Parinti, Scriptura, etc. Predomina o raportare exclusiv rationala. As indrazni sa spun ca mai bine nu citim decat sa citim prost si mai bine nu scriem si nu predam, decat sa le facem prost pe amandoua.

E dureros sa stii ca sunt studenti care participa la Sfanta Liturghie doar pentru a beneficia de prezentele necesare sustinerii unui examen. Iata cat de mult am saracit.

Tinand seama ca multi absolventi isi gasesc de lucru in diverse domenii, nu-i un castig sa aiba cunostinte despre un Dumnezeu pe care nu-L traiesc. Aceste informatii le pot obtine si ceilalti prin deschiderea unei carti cu un cuprins teologic. Minunat e sa le descopere acestora importanta intalnirii cu Dumnezeu. Dar acest lucru nu se poate face stand in afara relatiei cu El.

Lipsesc discipline precum “Spiritualitate filocalica”, “Imnografia”, “Aghiologia”, etc care l-ar ajuta pe absolvent sa nu declare la sfarsitul studiilor ca perioada petrecuta in facultate a fost un regres spiritual.

Sa ne fie clar, nu avem profesori care nu stiu de aceste lucruri, dar ele inca nu se petrec cum se cuvine. Avem profesori care spun tot ce se poate spune pentru a avea un invatamnat teologic viu. Imi aduc aminte de cuvintele lect. Ionel Ungureanu: “Relatiile interpersonale sunt false, nu se simte deloc un duh bisericesc real… Ierarhii nostri ar trebui sa inteleaga ca este vremea relatiilor efectiv sobornicesti in Biserica, ca ierarhul este chemat a fi primul in slujire, nu in putere si distanta fata de ceilalti. S-ar realiza ca sunt prea multe scoli teologice, ca cele ce se predau si se desfasoara in acestea sunt departe si de duhul bisericesc si de competenta didactica, ca practic asa cum se intampla lucrurile acum aduc mai mult rau decat bine Bisericii”.

Cred ca e cazul sa luam in calcul ca numarul mare de studenti, prezenta locurilor cu plata si a invatamantului de la distanta, a adus si o pierdere a calitatii. Se intampla ca persoane nepregatite sa ajunga sa slujeasca. Nu-mi arog drepturi de judecator despre cine ar trebui sa fie preot si cine nu. Insa, nu pot sta cu mainile in san atunci cand vad ca preotul incurajeaza superstitiile de la diverse taine si ierurgii (Nunta, Botez, Inmormantare, etc) “Cred ca teologia va trebui sa studieze viata Bisericii in toate manifestarile ei si sa redescopere suportul teologic al actelor si practicilor care constituie viata crestinului, pentru a evita alunecarea spre intemeiere superficiala, simplista sau chiar spre formalism si superstitii. Imi aduc aminte cata balbaiala a fost si din partea autoritatii bisericesti si a profesorilor de teologie cand a fost nevoie de o expertiza teologica serioasa in cazul Tanacu”.

Nadajduiesc ca intr-o zi cat mai apropiata vom avea un invatamant teologic care sa ofere nu simple notiuni despre Dumnezeu, ci importanta aflarii si trairii lui Dumnezeu.

Adrian Cocosila

sursa: crestinortodox.ro

Foarte des aflam cum trebuie sa fie crestinul: smerit, rabdator, ascultator, iubitor, milostiv, bland etc.

Dar cine este crestinul? Cine este el, in adancul fiintei lui? Este parvenitul filantrop crestinul? Sau crestinul este blandul staret? In aceasta lume in care totul pare cu susul in jos, cine este crestinul? Unde il gasim?

Crestinul s-a nascut martir. Martirajul este sacrificiu, jertfa. Intru jertfa a intemeiat Hristos Biserica Sa. A intemeiat-o in balegarul din grajdul in care S-a nascut, in sudorile amestecate cu sange, in patimile si rastignirea Sa. Prin mahnirea Sa ne-a bucurat pe noi.

Asadar, nu exista Biserica fara jertfa, nu exista neam crestinesc fara jertfa … “neam sfant, preotie imparateasca” … Nu este crestin cel ce nu se jerfeste pe sine lui Hristos prin oameni.

In lupta aceasta a mantuirii sale, crestinul nu tine seama de nimic – de conveniente sociale, obligatii, sminteli – el este totdeauna constient de prezenta lui Hristos si pe Acela Il doreste, uitand cele ale lumii. Se arunca in arena precum gladiatorul, cu fiecare lupta devenind mai puternic. Spre deosebire insa de gladiator, el fuge de aplauze, pentru ca si aplauzele ii sunt inamic.

Crestinul uraste lumea. Adica o iubeste, precum si Hristos, cu inima sfaramata; dar ii uraste caile, metodele, meschinariile, fatarnicia. O uraste, pentru ca el iubeste viata vesnica, in timp ce ea iubeste viata cotidiana.

Crestinul doreste moartea lumii: intai a lumii din el, si apoi a lumii exterioare. Pe ambele le voieste innoite, invesnicite. El doreste moartea ca pas obligatoriu spre innoirea vietii, in Inviere … „intru moartea Lui ne-am botezat”…

Crestinul iubeste. Crestinul iubeste. Crestinul iubeste.

Crestinul nu doar iubeste, ci iubeste cu dragostea intreita a lui Hristos. El se roaga: „Doamne, da-mi sa iubesc cu iubirea Ta”. Ce-i va folosi crestinului de va iubi firesc, de va implini posibilul? Crestinul tinteste imposibilul, iubirea paradoxala a lui Hristos.

Intru aceasta, crestinul esueaza total, caci doar esuand, ca om, este gata sa primeasca victoria indumnezeirii lui Hristos. Abia cand reuseste deplina golire de sine, crestinul se umple de plinatatea smereniei lui Hristos.

Murind ca om, el este inviat de Hristos ca dumnezeu prin har.

Oare noi suntem crestini?

Asadar, totul incepe si se sfarseste in jertfa. Doar intru aceasta este crestinul crestin, asa cum arata si numele lui.

Daca vom uita aceasta, daca vom uita ca parintii nostri duhovnicesti sunt cei care mureau in Colosseum, cei care mureau inghetati in Sevastia, cei care mureau arsi, decapitati, trasi pe roata sau crucificati sau, mai recent, de vom uita jerfele parintilor nostri, de vom uita altarele de la Aiud, Gherla, Pitesti, Jilava, Canal etc., de vom uita bisericile in care s-au transformat adevaratii nostri parinti intru Hristos, nu ne meritam numele de crestini.

Ce fel de crestin este acela care in loc sa-si laude martirii se lauda pe el insusi? Cel care in loc sa faca procesiuni cu moastele acestora, face parada de „virtutile” sale? Cand este acela crestin, cel care in loc sa caute sa ajunga la cununile acestora, el uita de ei si cauta sa devina campion universitar?

Cand isi va aduce acest crestin aminte de acesti martiri ai credintei? Peste 100 de ani, cand le va veni randul la canonizare? Canonizarea sfintilor incepe cu evlavia credinciosilor. Daca altii pot, noi nu putem uita, precum nici Hristos nu uita jertfa lor si ii marturiseste in vesnicie, asa cum a promis.

Asadar, sa nu pregetam a lua modelul si crucea acestor fratiori ai lui Hristos, care au patimit pentru El sub ochii nostri si ai parintilor nostri. Haideti dar ca acelora care au savarsit arderea de tot a lor pentru Hristos, sa le cantam dupa vrednicie:

„Sfintilor mucenici, care bine v-ati nevoit si v-ati incununat, rugati-va Domnului sa se mantuiasca sufletele noastre!”

Paul Cocei

sursa: crestinortodox.ro

Sa ne facem un obicei bun, in fiecare seara sa numaram minciunile pe care le spunem in fiecare zi. Le numaram pe degete ca in scoala: cate la mama si la tata, cate la seful, cate la profesor, cate prietenilor si inca cate si cate partenerului de viata? Acum sa adaugam si minciunile prin omisiune si minciunile pe care ni le spunem singuri. Cate s-au adunat? Si unde se mai gaseste sufletul nostru, in toata aceasta aritmetica?

Vedem de multe ori minciunile, capacitatea de a ne ascunde de adevar, ca pe o abilitate care ne salveaza de multe situatii ne placute. Vrem sa aratam lumii o alta fata a noastra, mai buna decat este de fapt, si atunci mintim. Nu vrem sa ne recunoastem greselile, si atunci mintim. Vrem sa obtinem cat mai mult, si atunci mintim.

Uitam insa ca ceea ce castigam prin minciuna pierdem prin amputarea unei parti a sinelui. In minciuni ne pierdem pe noi, iar “comorile castigate cu o limba mincinoasa sunt o desertaciune care fuge, si ele duc la moarte.” (Proverbele 21:6)

Minciuna nu este spusa fata de altii sau fata de Dumnezeu, ci este minciuna pe care ne-o spunem singuri: aceea ca suntem destul de buni incat sa fim primiti cu bratele deschise oriunde am merge, caci peste tot vom fi primiti cu bratele deschise oriunde mergem. Pentru ca intr-adevar, un om care nu vorbeste adevarul, care infrumuseteaza, care impodobeste povestea cat sa placa tuturor nu va deranja niciodata pe nimeni. Cea mai mare nenorocire care se poate intampla unui mincinos este sa fie prins cu minciuna.

Consecintele neadevarului nu aduc numai nefericirea aduca celor dragi si pierderea credibilitatii, ne aduc si intuneric in suflet. “Dumnezeu este lumina si in El nu este intuneric” (1 Ioan 1,5). De aceea, cum poate cineva spera sa cunoasca viata vesnica si fericirea prin minciuna?

In psalmi aflam ca “sase lucruri uraste Domnul, si chiar sapte Ii sunt urate: ochii trufasi, limba mincinoasa, mainile care varsa sange nevinovat, inima care urzeste planuri nelegiuite, picioarele care alearga repede la rau, martorul mincinos, care spune minciuni, si cel ce starneste certuri intre frati”. (Proverbele 6:16-19) Tot psalmii ne arata ca minciuna nu are loc in viata celor care au credinta: “Cel ce se deda la inselaciune nu va locui in casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta inaintea mea”.(Psalmii 101:7)

Sa nu ne mintim niciodata singuri: la fel cum gura ne spune minciuni, la fel sufletul ne este innegrit si confuz, si nu poate razbi la lumina. Iar lumina este cea care ne aduce si oamenii iubiti langa noi, ci nu intunericul. “Daca umblam in lumina, dupa cum El Insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curateste de orice nelegiuire” (1 Ioan 1,7).

“Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi” (Ioan 8,32).

Livia Popescu

sursa: crestinortodox.ro

Traian Basescu spune ca Legea pentru accelerarea soluctionarii proceselor este importanta pentru reforma justitiei.

“Astazi am promulgat o lege extrem de importanta in mica reforma in justitie, legea privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor. Legea va face ca procesele sa se judece mai repede si mai bine”, a spus Basescu.

Presedintele a spus ca legea prevede infiintarea institutiei judecatorului delegat pentru judecarea recursurilor, care intocmeste un raport care se prezinta completului de judecata, in care judecatorul delegat propune si solutiile. De asemenea, legea prevede interzicerea evacuarilor din imobile in perioada de iarna, intre 1 decembrie si 1 martie. Aceste proceduri vor trebui amanate pana in 1 martie.

Potrivit presedintelui, legea “statueaza introducerea divortului pe cale administrativa, la notar. Notarul poate valida divortul. Aceasta prevedere intra in vigoare la 60 de zile după publicarea in Monitorul Oficial”. La Inalta Curte de Casatie si Justitie se va desfiinta completul de 9 judecatori si se infiinteaza, la fiecare sectie, civila si penala, cate doua complete.

sursa: Ştiri de Cluj

Societatea
este astfel:

Săracul munceşte.
Bogatul îl exploatează.
Soldatul îi apără pe amîndoi.
Contribuabilul plăteşte pentru toţi trei.
Vagabondul se odihneşte pentru toţi patru.
Beţivul bea pentru toţi cinci.
Bancherul îi speculează pe toţi şase.
Avocatul îi înşeală pe toţi şapte.
Medicul îi omoară pe toţi opt.
Cioclul îi îngroapă pe toţi nouă.
Politicianul trăieşte de pe urma celor zece.

sursa: Răzvan Codrescu

Pe măsură ce înaintez în vârstă, îmi plac din ce în ce mai mult dimineţile de sâmbătă. Poate că din cauza liniştii pe care o simt atunci când mă trezesc primul, sau poate că este doar bucuria neascunsă că nu trebuie să fiu la serviciu. Oricum ar fi, primele ore ale dimineţilor de sâmbătă sunt cât se poate de plăcute.

Acum câteva săptămâni, savurând liniştit prima cafea a unei astfel de dimineţi de sâmbătă, am pornit radioul. Ceea ce a urmat a devenit una din acele lecţii pe care viaţa ţi le dă din când în când. Iată despre ce e vorba:

La radio rula o emisiune matinală interactivă, cu păreri exprimate telefonic de ascultători pe tema emisiunii, punctate din când în când de anunţuri ale crainicului prin care îi asigura pe aceştia că le stă la dispoziţie în fiecare zi a săptămânii, inclusiv în dimineţile de sâmbătă până la prânz.

La un moment dat a intrat în direct un ascultător care dorea să povestească, oricui dorea să asculte, povestea celor 1000 de bile, ceea ce mi-a captat atenţia. Avea o voce gravă, fermă, dar deosebit de calmă.

Şi iată povestea lui, spusă crainicului radio:

Se pare că eşti tare ocupat cu acest serviciu la postul de radio: să ai o emisiune zilnic, inclusiv sâmbăta dimineaţa, nu e un lucru uşor. Sunt convins că te plătesc bine dar cred că e o ruşine că te ţin departe de familie atât de mult timp. E foarte dureros că în aceste sâmbete în care ai lucrat ai pierdut primul concurs de dans al fiicei tale, primul meci de fotbal al fiului tău, şi câte altele…

Dă-mi voie să-ţi spun ceva ce pe mine m-a ajutat să-mi stabilesc şi să-mi urmăresc priorităţile. Este povestea celor 1000 de bile.

Vezi tu, într-o dimineaţă de sâmbătă ca şi aceasta, m-am aşezat la masă şi am făcut puţină aritmetică:

-un om trăieşte în medie 75 de ani. Ştiu că unii trăiesc mai mult iar alţii mai puţin, dar media este asta -75 de ani;

-am înmulţit 75 cu 52 şi am obţinut 3900, adică numărul de zile de sâmbătă pe care le trăieşte în medie un om;

- deoarece la acel moment aveam deja 55 de ani, am socotit câte zile de sâmbătă trăisem deja, adică 55×52, adică aproape 2900 de sâmbete;

-am socotit apoi că dacă voi trăi 75 de ani, mi-au mai rămas aproximativ 1000 de sâmbete.

După ce am terminat cu aritmetica, am trecut prin 3 magazine de jucării şi am cumpărat 1000 de bile de sticlă, din acelea cu inserţii colorate, cu care se joacă copiii. Şi am trecut prin 3 magazine pentru că nici unul nu avea 1000 de bile. Oricum, până la urmă le-am cumpărat, le-am dus acasă şi le-am pus într-un vas mare şi transparent.

De atunci, în fiecare sâmbătă dimineaţă, am scos câte o bilă şi am aruncat-o. Am realizat că observând cum se micşorează numărul bilelor din vas am devenit tot mai concentrat pe lucrurile care contează cu adevărat în viaţă. Nimic nu te motivează şi nu te ajută mai mult în a-ţi stabili priorităţile în viaţă decât simpla imagine a timpului tău scurgându-se.

Şi acum, dă-mi voie să-ţi mai spun un singur lucru înainte de a închide şi a merge să-mi trezesc familia pentru a lua împreună micul dejun: în această dimineaţă am scos din vas ultima bilă. Mă gândesc că dacă apuc sâmbăta următoare, sau şi pe cealaltă…pur şi simplu mi s-a dat puţin timp în plus. Şi singurul lucru pe care orice om îl va accepta, este puţin timp în plus.

Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine şi sincer, îţi doresc să ai parte de mai mult timp cu familia ta. Iar mie îmi doresc să mai fiu pe-aici şi să ne mai întâlnim pe acest post de radio.

Bună dimineaţa şi … la revedere!

În liniştea care a urmat ai fi putut auzi până şi căderea unui ac pe podea. Aşa cum v-am spus, această poveste a fost una dintre acele lecţii pe care ţi le dă viaţa atunci când te aştepţi mai puţin. Şi e o lecţie pe care eu am învăţat-o.

sursa: Cristian Stavriu

La amiază, la teatru, cortina se dă în lături – şi actorii, în ceaţă, îşi fac intrarea, având măşti pe faţă. Ei recită o povestire veche, arătând prin vorbe, desfăşurarea întâmplărilor.

Unul se înfăţişează ca filozof şi nu-i filozof; altul rege, fără să fie, ci numai îmbrăcat ca un rege, căci aşa cere piesa; altul face pe doctorul, fără să fi îngrijit nici măcar un lemn, ci numai îmbrăcat ca doctor; altul face pe sclavul, cu toate că-i slobod; celălalt pe profesorul, fără să aibă ştiinţă de profesor.

Ei nu par ceea ce sunt, ci par ce nu sunt: doctor, filozof din pricina părului care-i împodobeşte masca, soldat, din pricina uniformei, etc.

Prin înfăţişarea ei, masca ne dă o închipuire, dar nu face mincinoasă firea, ci numai îi ascunde adevărul. Atâta vreme cât privitorii stau şi se uită, măştile nu se mişcă de pe feţe; dar când s-a lăsat seara, când spectacolul s-a isprăvit şi privitorii au plecat, măştile au fost aruncate. Cel care făcea pe regele la teatru, odată plecat, devine iarăşi fierarul de toate zilele; cel care, pe scenă era slobod, afară de scenă, e rob iarăşi…

Aşa-i şi cu viaţa şi cu moartea.

Lumea e teatrul; stările omeneşti: bogăţia, sărăcia, puterea, supunerea, şi altele, sunt măştile actoriceşti. Când ziua aceasta se va risipi – şi veni-va noaptea cea de spaimă, căreia mai degrabă i-am zice ziuă, (noapte pentru păcătoşi, ziuă pentru cei drepţi), când reprezentaţia sfârşi-se-va şi măştile fi-vor aruncate, când va fi cercetat fiecare pentru faptele lui, nu fiecare pentru bogăţia lui, nu fiecare pentru rangul lui, nu fiecare pentru puterea lui, ci fiecare pentru faptele lui: judecător, rege, femeie sau bărbat; când ni se va cere o viaţă şi nişte fapte virtuoase, fără să fie luate în seamă nici rangurile strălucire, nici neînsemnătatea sărăciei, nici tirania dispreţului; când ni se va zice:

„Infăţişaţi-mi fapte, de eşti rob, mai nobile decât acele ale unui slobod, de eşti femeie mai vajnice de cât acele ale unui bărbat; o, atunci, cu măştile căzute, arăta-se-vor adevăratul bogat şi adevăratul sărac…”

Sf.Ioan Gura de Aur

sursa: Cristian Stavriu

Se intampla adesea, ca cei doi sfinti cu numele Dimitrie sa fie confundati. Sunt persoane care stiu ca la Catedrala Patriarhala din Bucuresti, sunt prezente moastele Sfantului Dimitrie. Daca intrebi ale carui Dimitrie, nu putine sunt cazurile cand se raspunde gresit. Acest lucru vine pe de o parte din coincidenta de nume, dar si din faptul ca unul este sarbatorit pe data de 26 octombrie, iar celalalat pe data de 27 octombrie. Pentru a nu-i mai confunda, precizam ca Sfantul Mare Mucenic Dimitrie este o persoana distincta de Cuviosul Dimitrie Basarabov.

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie – este cinstit pe data de 26 octombrie. A trait in timpul domniei imparatilor Maximian si Diocletian. Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic. Datorita calitatilor sale, este numit dupa moartea tatalui sau, guvernator al Tesalonicului. Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat. In vremea aceea, crestinii erau trimisi ca pedeapsa, sa lupte cu gladiatorii. In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Potrivit traditiei, Nestor – un tanar crestin, cere binecuvantarea de la Sfantul Dimitrie sa-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al imparatului, pentru a pune capat luptelor sangeroase. Dimitrie il va insemna cu semnul sfintei cruci pe frunte si ii va spune: “Du-te si pe Lie il vei birui, iar pe Hristos Il vei marturisi”. Prin rugaciunele Sfantului Dimitrie, Nestor reuseste sa-l strapunga cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, imparatul Maximian porunceste ca lui Nestor sa i se taie capul, iar Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.

Conform cercetarilor, Sfantul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, in Serbia), iar moastele sale au fost aduse in Tesalonic, pe 26 octombrie 413. Biserica actuala in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformata in moschee in anul 1493 si redata cultului crestin in 1912.

Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov – este sarbatorit pe 27 octombrie. S-a nascut in satul Basarabi, la sud de Dunare (in Bulgaria). A trait in secolul al XIII-lea, in timpul “imperiului” vlaho-bulgar de la Tarnovo, intemeiat de fratii Petru si Asan. Iubind viata ascetica, se va retrage intr-o pestera. Nu stim cat timp s-a nevoit in aceasta pestera si nici cand a trecut la cele vesnice. Traditia spune ca inainte de a muri, s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului. Moastele sale au ramas multa vreme sub ape, pana cand o copila care patimea de duh necurat a avut o revelatie: i s-a aratat Sfantul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: “Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi tamadui”. Parintii vor merge la locul indicat in vis, langa raul Lom, si vor gasi trupul neputrezit al sfantului intre doua pietre.

Moastele Cuviosului Dimitrie vor fi duse si asezate in biserica din Basarabi. Au stat in aceasta biserica pana in timpul razboiului ruso-turc (1768-1774). Generalul rus Petru Salticov, trecand prin satul Basarabov, a luat moastele cu intentia de a le trimite in Rusia, insa, la rugamintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromana, precum si a mitropolitului Grigorie II al Tarii Romanesti, le-a daruit poporului roman. Moastele au fost asezate cu cinste, in iunie 1774, in actuala catedrala patriarhala din Bucuresti.

Mentionam ca racla cu moastele Cuviosului Dimitrie a fost scoasa in procesiune pe strazile Bucurestiului de mai multe ori. Astfel, in 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capat epidemiei de ciuma, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, in speranta opririi epidemiei de holera si in 1827, in timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie. Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotarata in sedintele Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, dintre anii 1950-1955.

Adrian Cocosila

sursa: crestinortodox.ro

Avva Pimen a zis:

- Daca monahul invinge doua lucruri, se elibereaza de lume.

Fratele a intrebat:

- Care sunt acelea?

El a zis:

- Odihna trupeasca si slava desarta.

Referitor la necesitatea respingerii propunerii legislative privind exercitarea activităţilor cu caracter sexual autorizate, iniţiator dep. Vasile-Silviu Prigoană (PDL), înregistrată la Senat sub nr. b528/2010

Prostituţia constituie în întreaga lume un factor de imoralitate care conduce la degradarea fiinţei umane, la eşecul civilizaţiei. Întreaga propagandă mediatică realizată în favoarea legalizării prostituţiei se sprijină pe argumente false. Motivele invocate ascund, de fapt, importante interese de ordin financiar sau de altă natură (trafic de influenţă, corupţie, etc.) ale structurilor de tip mafiot.

Legiferarea instituţiei bordelului constituie una dintre cele mai perfide şi eficace strategii pentru a submina existenţa unui stat, a intereselor sale fundamentale pe care v-aţi angajat în faţa cetăţenilor să le apăraţi. Votarea unei asemenea legi nu poate fi văzută decât ca mărturie a degradării morale sau ca un act de înaltă iresponsabilitate politică, de corupţie sau de trădare a intereselor unei naţiuni.

Din cercetările realizate în statele lumii în care prostituţia a fost legalizată, aşa cum înşivă puteţi constata din documentele anexate, rezultă următoarele realităţi zguduitoare:

1. Legalizarea bordelurilor va conduce la proliferarea bolilor cu transmitere sexuală (în special SIDA) şi nu la reducerea lor. O publicitate mincinoasă se face bordelului legalizat şi prin promovarea de către stat a ideii că astfel se elimină riscul contaminării cu boli sexuale, în special SIDA. O eroare ucigaşă, căci prostituatele nu pot fi depistate medical ca bolnave în timpul perioadei de incubaţie a virusului, perioada în care ele pot transmite virusul HIV.

2. Bordelul constituie în întreaga lume un adevărat focar de infecţie pentru organismul social. În zona amplasării sale, infracţionalitatea creşte până la 1000%.

3. Legalizarea prostituţiei reprezintă cea mai persuasivă şi perspicace propagandă care se poate face acestui fenomen, deoarece astfel prostituţia este adusă în sfera normalităţii, prin recunoaşterea de către stat a “profesiunii” de prostituată.

4. Legalizarea prostituţiei nu numai că nu limitează prostituţia ilegală, ci duce la dezvoltarea fenomenului, oferindu-i acoperire legală. Bordelurile vor deveni, asa cum s-a întâmplat deja în ţările occidentale, principalele locuri pentru traficul de droguri, pentru spălarea banilor, pentru traficul cu femei – o uriaşă afacere coordonată de lumea interlopă în corelatie cu politicienii corupţi.

5. Legalizarea bordelurilor nu elimină violenţa, ci doar legitimează abuzul la care sunt supuse femeile.

6. Traficul de femei nu va fi stopat, ci cu siguranţă mărit. Prin faptul că România este una dintre cele mai sărace ţări din Europa, existând aşadar un număr crescut de fete care pot ajunge să-şi vândă trupul pe sume de nimic, se va dezvolta în România un important turism sexual, ţara noastră devenind astfel o Thailandă a Europei.

7. Prostituţia nu este o meserie care să poată asigura o viaţă normală unei femei. Pentru femeile implicate în prostituţie, în general fete sărace, fără educaţie si fără prea multe mijloace de existenţă, bordelul reprezintă o groapă comună.

8. Experimentele sexuale la care sunt supuse fetele care se prostituează le afectează iremediabil sănătatea psihică şi somatică, le desocializează şi, prin stigmatul societăţii, le fac incapabile de a intra într-o viaţă normală, o viaţă de familie pe care şi-o doreşte orice om.

9. Prin legiferarea prostituţiei ca profesiune, se generează ideea că femeia reprezintă un instrument de satisfacere a plăcerii bărbatului. Se contribuie la crearea unei mentalităţi masculine dominate de ideea de posesiune, de valorizare a raporturilor cu femeia numai prin prisma sexului.

10. Legalizarea prostituţiei nu vine în sprijinul familiei, ci, dimpotrivă, este cel mai grav atentat la adresa unităţii acesteia, fapt confirmat de situaţia din ţările occidentale, în care rata divorţurilor a ajuns la 70%. Însăşi instituţia bordelului se află în conflict de interese sau în opoziţie cu familia.

Prin campania de publicitate, făcută de anumiţi oameni politici şi de organele mediatice, ponderea bărbaţilor din societate care apelează la serviciile prostituţiei va creşte, cu toate riscurile pe care le presupune acest lucru. Statul român este pe punctul de a recunoaşte o ”profesiune” care conduce la destrămarea familiei, la contaminarea populaţiei cu o boală mortală (SIDA), precum şi la omorârea celor contaminaţi.

Pentru aceste motive, vă solicităm cu fermitate să respingeţi propunerea legislativă privind exercitarea activităţilor cu caracter sexual autorizate, iniţiată de dl. dep. Vasile-Silviu Prigoană.

Semnatari:

Alianţa Familiilor din România

Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului

Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”

Asociaţia „Caritas” Bucureşti

Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România *

Forul Ortodox Român **

Asociaţia „Darul Vieţii”

Asociaţia Provita Media

Asociaţia pentru Cultură şi Educaţie „Sf. Daniil Sihastrul”

Fundaţia „Sf. Martiri Brâncoveni” (Suceava)

Asociaţia „Teodoros”

* Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România a luat fiinţă în 2006 pentru conjugarea eforturilor tuturor organizaţiilor din România care recunosc învăţătura de credinţă ortodoxă cu privire la venirea pe lume a persoanei umane şi la vocaţia parentală şi este compusă din: Asociaţia “Pro-Vita pentru născuţi şi nenăscuţi”, filialele Bucureşti, Craiova, Târgu Jiu; Asociaţia “Pro-Vita” Sibiu; Asociaţia Filantropică Medical Creştină “Christiana”, filiala Cluj; Asociaţia “Filantropia Ortodoxă Alba Iulia”; Asociaţia “Filantropia Ortodoxă, filiala Tg. Mureş”; Fundaţia “Sf. Martiri Brâncoveni”, Constanţa; Fundaţia Creştin Ortodoxă “Pro Filiis” Piteşti

** Forul Ortodox Român, structură federativă fără personalitate juridică, a fost fondat în 2008, prin consensul reprezentanţilor a 60 de organizaţii civice cu caracter cultural şi social, care au participat la Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român. Forul Ortodox Român este coordonat de liderii organizaţiilor: Asociaţia „Rost”, Asociaţia „Christiana”, Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, A.R.T.R.I., şi Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”.

Anexe – studii şi rapoarte:

“Faţa ascunsă a prostituţiei legalizate”, studiu realizat de Grupul de iniţiativă pentru apărarea familiei;

“Împotriva legalizării prostituţiei”, raport al Asociaţiei pentru Promovarea Femeii din România;

Textul Convenţiei ONU pentru suprimarea traficului de persoane şi a exploatării prostituirii semenilor, adoptată la data de 2 decembrie 1949 prin Rezoluţia 317 (IV);

Decizile Curtii Constituţionale nr. 74/1996 şi nr. 21/2002, privind constituţionalitatea dispoziţiilor art. 328 şi 329 Cod penal (incriminarea prostituţiei);

“Why Legalized Prostitution Would Harm Romania” (De ce prostituţia legalizată ar face rău României). Raport realizat de Family Research Council (SUA), la cererea Alianţei Familiilor din România (în limba engleză);

“The Legalisation of Prostitution: A failed social experiment” (Legalizarea prostituţiei: un experiment social eşuat). Studiu de Sheila Jeffreys pentru Coalition Against Trafficking in Women Australia (Coaliţia împotriva traficului de femei Australia) (în limba engleză);

“10 Reasons for Not Legalizing Prostitution” (Zece motive pentru a nu legaliza prostituţia), de Janice G. Raymond pentru Coalition Against Trafficking in Women International (Coaliţia internaţională împotriva traficului de femei) (în limba engleză);

“A Critical Examination of Responses to Prostitution in Four Countries: Victoria, Australia; Ireland; the Netherlands; and Sweden” (O examinare critică a răspunsurilor la prostituţie în patru ţări: Victoria, Australia; Irlanda; Olanda şi Suedia). Studiu realizat de Julie Bindel şi Liz Kelly, Child and Woman Abuse Studies Unit – London Metropolitan University (Grupul pentru studierea abuzurilor asupra femeii şi copilului – Universitatea Metropolitană din Londra), la comanda Parlamentului Scoţiei (în limba engleză).

Persoane de contact:

Bogdan Stanciu, 0728 673 673, provitabucuresti@yahoo.com

Bogdan Mateciuc, 0745 783 125, contact@alianta-familiilor.ro