Ce este pacatul?

Cuvantul grecesc pentru pacat este „amartia“, si are sensul de ratacire, de mers intr-o directie gresita si anume, pe calea mortii si nu a vietii. Pacatul nu consta in incalcarea unor norme etice, ci in instrainarea de viata cea adevarata. Prin pacat, omul demisioneaza intr-un mod liber din posibilitatea partasiei la viata dumnezeiasca. Astfel, pacatul este un esec existential, un esec al persoanelor neinstare sa-si atinga tinta, dupa cum sustine Christos Yannaras.

Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca pacatul este un mod de existenta «impotriva» existentei, contra naturii, deoarece fragmenteaza si corupe natura.

Atunci cand vorbim de pacat, trebuie sa avem in vedere atat pacatul protoparintilor, numit si pacat stramosesc, transmis prin nastere tuturor urmasilor lui Adam, cat si pacatul personal pe care il savarseste fiecare om prin vointa proprie. Referitor la pacatul stramosesc, trebuie sa afirmam ca Adam si Eva prin pacatul lor au imbolnavit natura umana. Iar noi venind din aceasta natura, mostenim pacatul stramosesc.

Adeseori ne spunem, de ce trebuie sa ne nastem din aceasta natura? De ce nu primim de la Dumnezeu o existenta curata? La aceste intrebari putem raspunde: daca am accepta sa venim la existenta intr-un mod separat, ar fi insemnat ca Dumnezeu sa nu-i mai fi lasat lui Adam posibilitatea de a avea copii. Astfel, planul creatiei ar fi fost anulat. Iar a aduce pe fiecare om la existenta, detasat de comunitate, ar fi insemnat sa creeze o fiinta lipsita de spiritualitate.

Insa, nu trebuie sa-i invinuim pe stramosi pentru pacatul pe care il savarsim, caci noi cadem in pacate de buna voie. Amintim ca pacatul stramosesc ne este sters prin Botez.

Pacatul este o lucrare contra firii. Sfantul Antonie cel Mare spune: „Nu cele ce se fac dupa fire sunt pacate, ci cele rele dupa alegerea cu voia. Nu e pacat a manca, ci a manca nemultumind, fara cuviinta si fara infranare. Caci esti dator sa-ti tii trupul in viata, insa fara nici un gand rau. Nu e pacat a privi curat, ci a privi cu pizma, cu mandrie si cu pofta… Si asa fiecare din madularele noastre pacatuieste, cand din sloboda alegere lucreaza cele rele in loc de cele bune, impotriva voii lui Dumnezeu”.

Pacatul nu este o fatalitate. Omul are putere sa lupte impotriva lui. El trebuie sa se fereasca de insotirea cu gandul pacatos, ca acesta sa nu zaboveasca in el. Sa ne fie clar, nu trebuie sa ne temem de pacate si nici de recunoasterea lor. Dimpotriva, trebuie sa ne temem de nerecunoasterea si repetarea lor.

Adrian Cocosila

sursa: crestinortodox.ro