De ce vopsim şi încondeiem ouă de Învierea Domnului?

– Activităţi în cadrul şcolii parohiale pentru copii în Parohia “Sf. Nectarie” – Coslada

Frumoase şi cu profunde semnificaţii, ouăle vopsite fac parte din tradiţia noastră religioasă şi culinară. Este o adevărată plăcere şi bucurie să pregătim ouăle de Paşte. Apoi să le vedem cum strălucesc pe masa încărcată de cozonaci, pască şi friptură de miel şi să încercăm emoţia împărţirii lor, pentru pomenirea celor care nu mai sunt printre noi.

Citim peste tot cum, în diverse locuri, se organizează activităţi tematice privind “tradiţiile” de Paşte, între care, la loc de cinste stă încondeierea ouălor. Nu e rău! E bine că se cultivă tradiţia. Dar, se vor explica, oare, şi autenticele motive şi sentimente care îl mână pe creştin să purceadă la un astfel de gest?

Sâmbătă, 9 aprilie a.c., elevii Şcolii Parohiale “Sf. Martiri Brâncoveni” din Coslada, ajutaţi de dna preoteasă, Gina Cimpoca, şi de dra profesoară Florentina Craiu, au pătruns în lumea tainică şi minunată a tradiţiilor pascale, învăţând, după pricepere şi îndemânare, atât tehnica tradiţională a încondeierii, cât şi semnificaţiile autentic religioase ale acestei îndeletniciri.

Vopsitul ouălor şi ciocnirea lor de Paşte este legată de minunea care s-a petrecut la Învierea Domnului: trecerea Mântuitorului prin piatra aşezată pe uşa mormântului. De aici, s-a statornicit obiceiul de a ciocni ouă roşii. Culoarea roşie înseamnă sângele curs (jertfa) peste acest simbol al vieţii – oul –, iar spargerea cojii dă mărturie despre pătrunderea Mântuitorului cu trupul prin lespedea de piatră. Este biruinţa puterii dumnezeieşti asupra materiei. Biruinţa vieţii asupra morţii. Este de fapt o mărturisire de credinţă. Mărturisim Învierea lui Hristos.

Ciocnitul ouălor se face după reguli precise: una dintre persoane ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mână de partener, în timp ce rosteşte cunoscuta formulă-exclamaţie: “Hristos a înviat!”, la care se răspunde “Adevărat a înviat!”.

Eram copii şi am văzut la bunicii noştri obiceiul ca, în dimineaţa din Duminica Paştelui, să-şi spele faţa cu apă nouă sau apă neîncepută în care pune un ou roşu, având credinţa că astfel vor fi tot anul frumoşi şi sănătoşi. După consumarea ouălor, cojile roşii erau păstrate pentru a fi puse în brazde, la arat, crezându-se astfel că pământul va da rod bun.

Prezbitera Gina Cimpoca

Fotografii se pot vizualiza în Viaţa parohiei II