Scrisoare către un tânăr corporatist, Claudia Țuclea

Dragul meu,

Mă gândesc adesea la tine şi mă încearcă emoţii contradictorii. Uneori mă înduioşez când îţi văd tinereţea şi întrezăresc o urmă de inocenţă, din ce în ce mai palidă. Alteori mă întristez şi sufletul meu lăcrimează când văd că ţi-o iroseşti fără să îi dai valoare. Crezi că va ţine veşnic, nu-i aşa? Ştiu, tu nu gândeşti ca mine. Cei 20 de ani ce stau între noi ne fac să vedem lucrurile diferit. De aceea am încercat să gândesc eu ca tine. Te rog, citeşte, să vedem dacă am reuşit.

Ştiu că limba engleză îţi este mai dragă decât limba română. Cine mai vorbeşte în lumea asta limba română în afară de români? Pe când engleza… Îţi este de folos şi dacă pleci din ţară, şi dacă rămâi aici şi reuşeşti să intri într-o multinaţională. E unul din cele mai frumoase vise ale tale. Este ca şi cum ai pleca. Este ţelul tău profesional. Ştii că munceşti dar o faci pe bani adevăraţi, nu glumă. Şi câte nu îţi vin pe urmă! Te poţi îmbrăca elegant la muncă, iar în restul timpului poţi purta haine casual sau sport cu etichete scumpe. Mai ales în cluburile de fiţe (da, ai dreptate, fitze, cum scrii pe facebook sau mess). Eşti tânăr şi tinereţea este sinonimă cu distracţia. Dar distracţia are şi ea constrângerile ei. Doar nu o să joci tabinet cu colegii, cum făceam pe vremea mea! Sunt nişte cluburi cool azi. Muzică tare, tare, dj la curent cu toate noutăţile, dans fără inhibiţii, băuturi scumpe şi rafinate, ţoale de firmă (iartă-mă că nu mai scriu cu tz, îmi este peste mână). O mai fi şi altceva? Spune-mi tu, că imaginaţia mea nu cuprinde tot. (Uite, îţi fac o mărturisire secretă: toată studenţia mea nu am fost la nici un chef, sau bairam, sau cum îi mai zice azi… Te întrebi cu ce îmi omoram timpul? Păi, am citit. Cam straniu, nu?) A, uite că m-am prins: la club trebuie să mergi cu o maşină tare. De preferat să fie a ta. Şi să ai un super telefon. Adică un i-phone 4. Asta te face mai atractiv.

Şi dacă ai ajuns acolo e musai să spargi bani. Mulţi, că ai. Multinaţionala te răsplăteşte pentru devotament. Cum s-ar zice, eşti bogat. Eşti altfel decât mulţi care nu au avut şansa ta.

Ştiu, tu meriţi. Ai multe calităţi. De exemplu, eşti bun orator. Multinaţionala te-a învăţat la training să vorbeşti cu clienţii. Îi faci din vorbe că sunt cam … proşti. Dar mai înainte te-a pregătit organizaţia studenţească (sau de tineret) internaţională din care ai făcut parte. Ce vremuri! Team-buldinguri, proiecte reuşite. Acolo ţi-ai căpătat încrederea în tine. Ţie îţi reuşeşte totul, tu poţi orice. Forţa e în tine. Viaţa ta este şi va fi o sumă de proiecte reuşite. Negociezi, vinzi, trăieşti între deadline-uri. Eşti cineva. Iar pentru asta de mare ajutor ţi-a fost şi îţi este faptul că ştii să vorbeşti. Ai deprins tehnicile oratoriei (adică ale comunicării eficiente, ai dreptate). Iar un discurs presărat cu englezisme îţi dă un brand şi te ajută să atingi targetul mai uşor.

Aşa este, nu doar oratoria te ajută, ci faptul că eşti inteligent. Ai dovedit-o de fiecare dată când ai fost project manager. Toată răspunderea pe umerii tăi! E normal că ai ajuns un tânăr de succes. Ai un job super în multinaţională, eşti important pentru ei, nici nu simţi când trec cele 14 ore pe care le stai, în medie, la birou. Ai atâtea meetinguri zilnic! Dar sâmbătă noaptea! Ehei, atunci e distracţia! Cluburile cele mai scumpe te tratează ca pe un rege. E normal la câţi bani laşi pe acolo. Uneori te ajunge oboseala, dar nu te laşi. Duminica e singura zi în care te scoli când vrei tu. Pe la prânz e destul de devreme.

Ei, dragul meu, ştiu că ai descifrat modelul de succes despre care ţi-am scris. Este modelul vieţii tale. Cred că exerciţiul a fost simplu pentru tine. E un acronim, în limba engleză, desigur. Ce e acela un acronim? Hai că ştii, e ca atunci când denumeşti proiectele cu iniţialele unor cuvinte. Ai văzut? YARVIS, nu? (Y –young, A – attractive, R – reach, V-verbal, I – intelligent, S- successful).

Cum de unde mi-a venit ideea? Nu e ideea mea. E de la americani, of course! Cică ăsta ar fi modelul de viaţă al tinerilor de azi. L-au exportat în toată lumea (trăim într-o lume globală, remember?). Mulţi tineri gândesc aşa despre ei. Eşti un pic dezamagit că sunt mulţi ca tine? Mă doare să îţi spun că în brandul YARVIS nu reuşesc să te deosebesc de ceilalţi. Ştiu, ţi s-a spus că nu mai este nimeni ca tine, aşa ai învăţat la cursurile de gândire pozitivă. Îmi pare rău să afli că tuturor li se spune la fel. Te rog să nu deznădăjduieşti. Mai este o şansă. Ştiu eu pe Cineva pentru care contezi cu adevărat, pentru care nu eşti un anonim. Chiar şi-a dat viaţa pentru tine. Şi vei conta şi când vei fi bătrân şi, poate, bolnav şi singur, neavând pe nimeni care să vrea să te asculte cum comunici eficient. Poate vei fi chiar sărac. Vrei să ştii cum Îl cheamă? Ascultă! Te strigă pe nume, nu după brand. Pentru el eşti unic.

Claudia Elena Țuclea

sursa: Laurenţiu Dumitru