Prietenia

In copilarie, imi erau prieteni toti copiii. Plecam de acasa cu o jucarie si ma intorceam cu alta. Nu tineam seama ca cea pe care am daruit-o era mai scumpa sau mai noua. Si nu-mi era data pentru o anumita perioada de timp. Dimpotriva, in urmatoarea zi o puteam darui altuia fara rezerve. Eram incantat sa vad ca ni se alatura si alti copii jocului. Nu eram deranjat de un al treilea sau al patrulea copil. E adevarat, conditia ca noul-venit sa ne devina prieten, era sa se joace.

Pe masura ce inaintam in varsta, observam ca nu orice persoana pe care o intalneam imi devenea prieten. Dar constatam ca indiferent de varsta si de loc, puteam sa intalnesc persoane care sa-mi devina pentru totdeauna prieteni. Spun “totdeauna”, pentru ca iti faci prieteni cu gandul ca niciodata nu te vei desparti de ei.

Iar din momentul in care ai legat prietenii, incepi sa-i porti cu tine si ei sa te poarte cu ei. Tainic, prietenii mei cand se intalnesc cu mine, se intalnesc si cu ei, cu cei din sufletul meu. Foarte graitor spunea cineva ca daca se intampla ca din trei prieteni (A,B,C), A ar muri, B l-ar pierde nu numai pe A, ci si “partea A din C”, iar C il pierde nu doar pe A, ci si “partea A din B”.

Exista o vorba potrivit careia fratii ne sunt dati de Dumnezeu, pe cand prietenii ii alegem singuri. Eu sunt de parere ca prietenia este si un dar de la Dumnezeu. Prietenia se naste in momentul in care gasesti persoane care au ceva in comun cu tine. Domnul Costion Nicolescu spune ca “Nu poti fi prieten cu oricine, prietenia nu este un concurs pe baza de grila, pe care daca ai completat-o corect, treci examenul si ai intrat.” Dar poti deveni prietenul cuiva fara sa stii sau sa te intereseze daca persoana respectiva este casatorita, care este statutul ei social, profesia, etc. Important este sa existe o cautare sau o viziune comuna.

Atunci cand un cerc de prieteni ajunge sa-i desconsidere, sa-i ironizeze, sa-i umileasca si sa le faca rau celor care sunt straini de interesele lor, consider ca nu mai putem vorbi de prietenie, ci de cardasie. Nu impartasesc ideea ca pe oamenii buni, prietenia ii face mai buni, iar pe cei rai mai rai, pentru ca in ochii mei prietenia nu poate fi decat intru bine. Parintele Teofil Paraian spunea ca prietenia este ceva din realitatea raiului: “daca vrei sa stii in ce relatii sunt locuitorii cerului, in ce relatii sunt cei care sunt in rai, ma gandesc ca sunt in relatii de prietenie”.

In Epistola catre Filimon, Sfantul Apostol Pavel il intalneste in inchisoare pe Onisim, un sclav care plecase si furase pe ascuns din casa lui Filimon. Il converteste si il trimite catre acesta cu o scrisoare. Printre cele scrise, Sfantul Apostol Pavel ii spune: “Ti-l trimit pe el, chiar inima mea. Primeste-l pe el cum m-ai primi pe mine.” La aceasta stare trebuie sa ajungem prin prietenie: inima altora.

Adrian Cocosila

sursa: crestinortodox.ro