Să ne pregătim inima de a fi blândă și smerită spre unirea cu Hristos în toată fapta bună. Dumnezeu să ne facă pricepuţi şi atenţi la tot ce este bun şi necesar pentru creşterea noastră spirituală, iar Noul An să ne facă mai înţelepţi şi mai doritori de Dumnezeu.
“Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor.” 1 Petru 4, 11
Dorim tuturor credincioşilor comunităţii noastre, ajutătorilor şi binefăcătorilor, un An nou binecuvântat, cu sănătate şi linişte sufletească! Sus să avem inimile!
Vă aducem la cunoştinţă, şi pe această cale, că în noaptea de Anul nou 2012, sâmbătă, 31 decembrie, spre duminică, 1 ianuarie 2012, Sfânta Liturghie va fi săvârşită în biserica “Sf. Nectarie Taumaturgul” din Coslada la miezul nopţii, după cum urmează:
Sâmbătă, 31 decembrie 2011:
Orele 23.00 – Utrenia;
Duminică, 1 ianuarie 2012:
Orele 00.30 – Liturghia Sf. Vasile cel Mare;
Orele 02.00 – Te-Deum la începutul Anului nou;
Orele 02.30 – Agapă cu credincioşii prezenţi.
Sfantul Vasile cel Mare nu a alcatuit molitfele care ii poarta numele (exorcisme) ca sa fie citite de ziua lui, ci ca sa ajute mult celor demonizati, biruiti de diavol. Traditia de a citi Molitfele Sfantului Vasile cel Mare in ziua de 1 ianuarie nu este una generala in Biserica Ortodoxa, ci numai una locala, fara justificare istorica si liturgica.
In privinta citirii Molitfelor Sfantului Vasile cel Mare in noaptea dintre ani sau imediat dupa Sfanta Liturghie din prima zi a anului, Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane, in urma unei dezbateri sinodale din data de 17 februarie 2011, a hotarat: “Episcopii chiriarhi vor adresa clerului indrumarea pastorala si duhovniceasca de a respecta randuiala citirii Molitfelor Sfantului Vasile cel Mare in zile de post, in cazuri individuale si, dupa caz, in legatura cu Taina Sfantului Maslu, atunci cand bolnavul solicita, aceasta randuiala trebuind sa fie insotita de post si spovedanie, atat din partea clericilor, cat si a credinciosilor. Citirea Molitfelor Sfantului Vasile cel Mare in noaptea trecerii dintre ani este o practica regionala, intalnita mai ales in sudul tarii, neaprobata de Sfantul Sinod, inexistenta in alte zone ale tarii si, mai ales, in practica altor Biserici Ortodoxe surori.”
Precum bine se stie, aceste rugaciuni intocmite de Sfantul Vasile cel Mare sunt o serie de blesteme adresate diavolului care poseda un suflet si il chinuie in mod vizibil. Pentru aceasta, aceaste rugaciuni se cade a fi rostite de preot numai persoanelor demonizate, cel mult in prezenta rudelor si a prietenilor impreuna-rugatori.
Mai mult, pregatirea pentru aceste rugaciuni trebuie sa fie una serioasa, atat din partea preotului rugator, precum si din partea celor de fata (demonizatul, daca este cu putinta, si insotitorii acestuia). Astfel, pentru a lua parte la aceste molitfe, fiecare este dator sa posteasca aspru macar o zi (post negru, daca este cu putinta), sa se spovedeasca si sa se impartaseasca.
In aceasta zi a anului, cand calendarul Bisericii Ortodoxe ne spune ca nu se posteste, este oarecum greu ca toti participantii la aceste rugaciuni sa se pregateasca dupa cuviinta. Deoarece intre 25 decembrie si 5 ianuarie nu se posteste si nu se fac metanii, fiind o perioada de mare bucurie, aceste zile nu sunt potrivite pentru savarsirea molitfelor. Desi se poate posti, cu binecuvantarea duhovnicului, se cade insa a nu iesi de sub ascultarea ierarhului zonei, care este cel mai in masura sa se pronunte in asemenea cazuri speciale.
Pentru ca multi preoti citesc fara de randuiala aceste molitfe, adica fara pregatirea necesara si fara binecuvantare din partea duhovnicului lor, asupra lor si a familiilor lor se rasfrang multe efecte negative ale acestei practici, fara a intelege de multe ori cauza.
Daca luam aminte la continutul rugaciunilor Sfantului Vasile cel Mare, precum si la ale Sfantului Ioan Gura de Aur (molitfele), vom observa cu usurinta atacarea directa a diavolului, prin blesteme si juraminte. In aceste rugaciuni nu se fac cereri de izbavire de patimi precum mandria, desfranarea, mania si altele asemenea.
A citi aceste rugaciuni credinciosilor de rand, care nu sunt demonizati, pare a fi un lucru de neinteles. Trebuie stiut faptul ca, a fi stapanit de o patima, nu este totuna cu a fi demonizat (indracit), drept pentru care, a porunci diavolului sa iasa din niste oameni in care el nu este salasluit, nu este mai de folos decat rugaciunea, postirea si spovedirea deasa a celor in cauza. Astfel, oricate patimi ar avea cei ce alearga dupa aceste molitfe, ei trebuie sa stie ca nu sunt demonizati, atata timp cat au mintea intreaga si nu simt in ei prezenta fizica a diavolului.
Pentru cele de mai sus, consider ca Molitfele Sfantului Vasile cel Mare trebuie citite numai in cazuri individuale de indracire, iar nu pentru tot poporul. Pregatirea speciala a preotului si a celor ce participa la aceste rugaciuni este marturisita de multi dintre marii parinti ai Bisericii Ortodoxe, iar rostirea lor fara aceasta pregatire o vad a fi periculoasa, atat pentru preot, cat si pentru cei prezenti.
Este de mare trebuinta pentru credinciosi sa inteleaga faptul ca postul, rugaciunea, Spovedania deasa, participarea activa la Sfanta Liturghie si impartasirea cu Sfintele Taine sunt cele mai puternice arme impotriva diavolului, iar nu citirea nepotrivita a Molitfelor Sfantului Vasile cel Mare. Astfel, aceste molitfe trebuie citite numai persoanelor demonizate, ele nefiind nici atunci formule magice, eficiente fara o autentica traire crestineasca din partea celui demonizat sau a rudelor sale.
Avem mai jos ceea ce spune Pravila Bisericească despre curvie si sodomie, subiecte care astazi starnesc multe polemici si discutii printre oamenii educați „corect politic” sau a acelora care stau bine cu „diplomația”. E bine totuși să facem cunoscut și cum vede Biserica acest „gen de activitate” și cum o canonisește spre îndreptare și nicidecum spre pierzare.
Curvia – sodomie este păcatul pe are îl face bărbat cu bărbat sau bărbat cu femeie (homosexualitate) când nu vor să aibă copii. El este păcat strigător la cer. “Strigătul ( dreptății dumnezeiești) împotriva Sodomei și Gomorei s-a mărit foarte și, păcatul lor este foarte greu” (Fac. 18, 20).
Dacă cineva se va culca cu un bărbat așa cum se culcă cu o femeie, amândoi au făcut o mare urâciune, de aceea ei trebuie pedepsiți cu moartea, iar sângele lor să cadă asupra capului lor” (Lev.20, 13; Deut. 23, 17; Rom. 1, 26, 32). „Sodomiții și Gomoriții, adică cei ce fac spurcăciuni în gură, împărăția lui Dumnezeu nu o vor vedea” (I Cor. 5, 9-10).
Cel ce va umbla cu femeia peste fire, cinci ani și preot să nu se facă. – Molitfelnic.
Așa să canonisești și pe femeie de va fi fost cu voia ei, iar de va fi fost cu sila, mai ușor s-o canonisești, însă cum vei pricepe tu sila ei. Molitfelnic
Cine curvește cu muierea pe unde nu e treaba, ce se cheamă pe șezut, 4 ani, 150 metanii pe zi. Iar, de se va face cu muieri mai multe aceasta și mai multă învățătură să i se dea; așijderea tot păcatul să se numere și să se socotească câte este și cum este, că una este o muiere, iar alta sunt două muieri, iar alta sunt trei muieri și altele multe. Așijderea muierii unul este păcatul cu un bărbat și altul cu doi bărbați și altul trei bărbați și alți bărbați -PBG,84.
Sodomiții (homosexualii)(lesbiencile), curvarii cu animale, ucigașii, fermecătorii, prearcurvarii, idolatrii, vrăjitorii, toți sunt vrednici de aceeași pedeapsă; drept aceea, aplică la toți aceștia același tratament (15 ani). Să nu te îndoiești a primi pe cei ce au făcut pocăință timp de treizeci de ani pentru că ei au curvit din neștiință. Neștiința, mărturisirea de bună voie și lungimea timpului, îi arată a fi iertați de Dumnezeu, fiindcă aproape un veac de om au stat sub stăpânirea satanei ca să se învețe a nu mai face păcate. Iată dar, că în acest caz, trebuie să poruncești duhovnicilor, pentru a-i mai primi cât mai curând, mai ales că ei se mărturisesc cu lacrimi înduioșătoare și duc o viață vrednică de milă -Sf. Vasile 7.
Cel ce a făcut sodomie cu parte bărbătească, se va canonisi ca cei ce fac preacurvie, adică cincisprezece ani – Sf. Vasile 62.
Canonul al patrulea al lui Grigore, de Nisa exclude de la împărtașire 18 ani pe cel ce face sodomie, iar canonul al 62-lea al lui Vasile cel Mare, 15 ani. Însă noi socotim că trei ani să se excludă de la împărtășire, dacă unul ca acesta plânge și postește zilnic și seara mănâncă mâncăruri uscate și face două sute de metanii. Iar, dacă se dedă mai mult lenevirii, să împlinească 15 ani”. -I. Post. 29.
Dacă cineva face sodomie cu doi frați , deasemenea se canonisește patru ani, dacă mănâncă uscat după ceasul al noulea din zi și face zilnic câte trei sute de metanii. -1. Post. 51.
Dacă cineva face sodomie cu ginerele său, se canonisește patru ani, dacă mănâncă hrană uscată după al noualea ceas din zi și face câte doua sute de metanii. -I. Post. 52.
Dacă cineva face sodomie cu fratele sau, se canonisește opt ani, dacă mănâncă hrană uscată dupa ora a noua din zi și face în fiecare zi câte patru sute de metanii. -Sf. Ioan Post. 53.
Dacă vreun frate mai mic, ar suferi sodomie de la altul mai mare, fără să facă și el sodomie, se canonisește trei ani, dacă mănânncă hrană uscată dupa ora a noua din zi, făcând câte o sută de metanii. -I. Post. 54.
Dacă cineva face sodomie cu soția sa, se canonisește opt ani, dacă mănâncă hrană uscată după ora a noua din zi și să facă în fiecare zi câte doua sute de metanii. I. Post. 65.
Cel ce face sodomie cu soția lui, acela preot să nu se facă ci numai să se despartă de tot de dânsa și dacă se va despărți atunci, să se canonisească cinsprezece ani și să nu se împărtășească “. -ILT, 231
Păcatul sodomiei se osândește cu două judecați: biserica îi afurisește, iar judecata lumeasca îi osândește la moarte și trupul i se arde în foc. -ILT, 333.
Sodomitenii se consideră mai rău decât ucigașii, fiindcă e cu mult mai bine de a muri, decât a trăi în halul acesta. Ucigașii despart sufletul de trup, dar aceștia, împreună cu trupul ucid și sufletul. Orice fel de păcat nu se poate compara cu această grozavă nelegiuire și dacă, cei ce pătimesc de aceasta boală ar simți grozavia acestei pofte păcătoase, ar prefera că mai bine să moară de o mie de ori, decât să facă aceste păcate… Unul ca acesta este vrednic de bătut cu pietre și de femei și de bărbați, căci a nedreptațit și a defăimat ambele sexe. Sf. Ioan Hrisostom
PRAVILA BISERICEASCĂ – Ieromonah Nicodim Sachelarie
Omul s-a obișnuit doar să ceară și să tot ceară și mai nimic să ofere. Când e vorba de a da, se întâmplă o minunăție, se împietrește, se întristează, se mânie și devine foarte iritat. Sfântul Teofan Zăvorâtul plecând de la cuvântul evanghelic care spune că nu toți cei ce vor spune „Doamne, Doamne!” vor intra în împărăția lui Dumnezeu, ne înfățișează câteva gânduri și fapte la care să luăm aminte. Dacă un cerșetor ar proceda așa cum noi, așa cum noi facem cu Domnul, foarte repede l-am trimite la plimbare.
„Pentru ce Mă chemați: Doamne! Doamne! și nu faceți ce vă spun?”
Pentru ce Îl numesc oamenii pe Hristos Domn, dacă nu fac voia Domnului, adică de ce nu recunosc prin fapte stăpânirea Lui? Pentru ce-L numesc Domn doar cu limba, nu și cu inima. Dacă ar rosti „Doamne, Tu ești Domnul meu”, ar fi gata deplin să se supună Celui pe care-L mărturisește Domn; dar întrucât nu se întâmplă așa, faptele se împotrivesc vorbelor, căci ele sunt întotdeauna pe măsura inimii. Dar cum, nu trebuie să strigăm: „Doamne! Doamne!”? Nu, nu-i vorba de asta. Trebuie să adaugi la cuvântul din afară și cuvântul lăuntric – simțirea și starea inimii.
Șezi și cugetă la Domnul și la tine însuți: cine e Domnul și cine ești tu; ce a făcut și ce face Domnul pentru tine, pentru ce trăiești și unde vei ajunge după moarte…
Vei ajunge îndată la încredințarea că n-ai altceva de făcut decât să împlinești voia Domnului în întregime, neabătut; pentru noi altă cale nu-i. Această încredințare te va face să fii gata a împlini cu fapta ceea ce rostești cu cuvântul. Astfel vei ajunge să simți nevoia ajutorului de sus, iar de aici ia naștere rugăciunea: „Doamne, Doamne! Ajută-mă și dăruiește-mi puterea de a umbla întru voia ta”. Și strigarea ta către Domnul va fi plăcută înaintea Lui.
Sfântul Teofan Zăvorâtul – Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Colecția Părinți Ruși
“Revelion” este un termen care vine din limba franceza, réveillon, un derivat de la réveil. La inceput, acest cuvant era folosit pentru masa care avea loc in noaptea de Craciun. Cu timpul, cuvantul “revelion” a ajuns sa fie folosit pentru orice masa luata noaptea tarziu. In dictionarul de neologisme al paharnicului Const. Stamati, aparut la Iasi, in 1851, prin “revelion” se intelegea “cina dupa bal, mai ales la anul nou”, deci nu numai la sfarsitul anului civil. Astazi, cuvantul “revelion” desemneaza petrecerea care are loc in noaptea de 31 decembrie.
Revelionul – Ingropatul Anului Vechi
Profesorul universitar Ion Ghinoiu sustine ca Revelionul nu este altceva decat un ceremonial funerar al antichitatii geto-dace ocazionat de moartea si renasterea simbolica a primului zeu al omenirii, Anul. Astfel, stingerea luminilor in noaptea de Revelion ar semnifica intunericul si haosul desavarsit provocat de moartea divinitatii, iar aprinderea luminilor ar simboliza nasterea divinitatii. Incepand cu 1 ianuarie am ajunge sa vorbim de un an intinerit. Ion Ghoniu sustine ca ideea innoirii timpului supravietuieste si in Calendarul popular unde Dragobete, Sangiorz, sunt tineri si sarbatoriti in prima parte a anului, in vreme ce la finele anului sunt sarbatoriti batranii: Mos Nicolae, Mos Ajun, Mos Craciun.
Te Deum la cumpana anilor
De cativa ani a devenit o traditie ca la trecerea dintre ani, in bisericile ortodoxe sa se oficieze o slujba de multumire adresata lui Dumnezeu, slujba ce poarta denumirea de “Te Deum”. Aceasta denumire vine de la imnul “Te Deum Laudamus…”, care inseamna “Pe Tine, Dumnezeule, Te laudam…”. In cadrul acestei slujbe se rostesc rugaciuni de multumire pentru anul care a trecut, dar si de cerere pentru anul care urmeaza.
31 decembrie in trecut
Tinand seama de faptul ca in trecut oamenii plecau in dimineata zilei de 1 ianuarie spre biserica, pentru a praznui Taierea imprejur cea dupa trup a Domnului si a-l sarbatori pe Sfantul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, nu putem vorbi de o petrecere de toata noaptea.
Noaptea zilei de 31 decembrie era vreme de colindat, era seara Sfantului Vasile cand se rosteau urari de genul:
“Asta seara-i seara mare
Seara Sfantului Vasile…
Seara Sfantului Vasile
Sa va fie el cu bine
Si noua si Dumneavoastra…
Seara Sfantului Vasile
Sa va fie tot spre bine
La multi ani cu sanatate
S-aiba si plugarii parte…
Sfant Vasile cel frumos
Sa va fie de folos…
Seara Sfantului Vasile
Fie-va, gazde, cu bine
La multi ani cu sanatate
Si spor mare la bucate…
Sfant Vasile intr-ajutor
La multi afli cu sanatate…”
In aceasta noapte nu va indemn sa mancati si sa beti pe saturate, caci “Anul iti va merge bine, nu cand tu vei zace beat in ziua cea dintai a lui, ci cand atat in ziua cea dintai, cat si in cea de pe urma, si in fiecare zi tu vei face fapte placute lui Dumnezeu” (Sfantul Ioan Gura de Aur).
Hristos Se naşte în lume în fiecare decembrie, umplând inimile multora de bucurie sfântă. Însufleţiţi de entuziasmul păstorilor, la acest ceas de sărbătoare, am încercat să trăim departe de ţară, dar aproape de Hristos, bucuria sfântă a comuniunii, în rugăciune, în melodii de colinde şi, în general, în toate cele ce dau frumuseţe şi măreţie acestor zile.
Ziua aceasta, a Naşterii Domnului, este o zi de bucurie pentru toată lumea creştinească. Toţi se bucură astăzi: şi copiii, şi tinerii, şi cei în vârstă, ca şi cei bătrâni. Şi ca bucuria să fie deplină, în toate zilele premergătoare Naşterii Domnului a fost săvârşită Sfânta Liturghie în biserica parohială şi au fost susţinute o serie de activităţi misionare în cadrul şcolilor parohiale.
Sâmbătă, 24 decembrie, a avut loc, după slujba de seară, un concert de colinde şi recital de poezie religioasă prezentate de copiii şi tinerii din parohie, sub titlul: Noi în seara de Crăciun. Cu acest prilej au fost expuse, sub genericul Poveste de Crăciun, desenele tematice ale copiilor, dar şi lucrările de broderie pe motive populare realizate în cadrul atelierului susţinut în cadrul şcolii parohiale, sub îndrumarea doamnei Elena Şerb, meşter popular. Activităţile au fost coordonate de către doamna preoteasă, Gina Cimpoca.
Duminică, 25 decembrie, în cadrul Sfintei Liturghii, copiii s-au cuminecat şi au primit darurile special pregătite de parohie, după care a urmat o agapă la care au participat toţi cei ce au dorit aceasta.
În cuvântul de învăţătură, părintele paroh a spus: Dumnezeu, în fiecare an, de Crăciun, ne aminteşte că ne iubeşte. Şi nu e o glumă, nu e un basm. E o realitate. Dacă nu ne-ar fi iubit, nu ar fi existat Crăciunul şi, mai ales, noi nu am fi existat să trăim sărbătoarea de Crăciun. Aşa că, noi suntem creaţi pentru Crăciun şi Crăciunul este pentru noi. De Crăciun sărbătorim naşterea lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu. Prin El, Dumnezeu-Tatăl a trimis mântuirea pentru fiecare în parte, cel mai mare dar. De aceea şi noi dăruim, oferim. Vrei să fii fericit? Oferă fericire! Vrei să fii iubit sau iubită? Oferă iubire! Vrei înţelegere cu cei din jur? Oferă iertare! Dacă nu ai oferit nimic de Crăciun, nu aştepta nimic. Rămâi cu plictiseala ta, dar te vei simţi singur şi dezamăgit. Ori, Crăciunul este sărbătoarea bucuriei. Nu alege să fii singur. Singurătatea ucide! Lasă-L pe Dumnezeu să facă parte din planurile tale şi vei vedea cum împlinirea lor se va transforma în bucurie. Este exact ceea ce-ţi doreşti tu de Crăciun. Nu există Crăciun fără Dumnezeu, fără pruncul Iisus. Unde este Dumnezeu, acolo este siguranţă şi prin urmare, bucurie, linişte sufletească, liniştea zilei de mâine…
Sâmbătă, 24 decembrie, va avea loc, dupa slujba de seară, un concert de colinde şi recital de poezie religioasă prezentate de copiii şi tinerii din parohie, sub titlul: Noi în seara de Crăciun. Cu acest prilej vor fi expuse, sub genericul Poveste de Crăciun, desenele tematice ale copiilor, dar şi lucrările de broderie pe motive populare realizate în cadrul atelierului susţinut în cadrul şcolii parohiale, sub îndrumarea doamnei Elena Şerb, meşter popular. Activităţile sunt coordonate de către doamna preoteasă, Gina Cimpoca.
Din program:
Catavasiile Naşterii Domnului (interpretare psaltică): Hristos Se naşte! Fiului Celui născut…! Tinerii in buna credinţă fiind crescuţi…! Taină străină văd!
Moş Crăciun – Radu Gyr (poezie)
Colinde: O ce veste minunată! Noi în seara de Crăciun! Veniţi cu toţii!
O brad frumos – Radu Gyr (poezie)
Colinde: Oaspeţi cu azur în gene La poartă la Ştefan Vodă Trei crai de la răsărit
Întrupare – Zorica Laţcu (poezie)
Colinde: Colind bizantin; Toată obştea creştinească. Sus la vârful muntelui.
Aşteptare – Zorica Laţcu(poezie)
Metanie – Radu Gyr (poezie)
Cer nou – Zorica Laţcu (poezie)
Focul – Zorica Laţcu (poezie)
Colinde şi imne liturgice:
Asta-i casa cea frumoasă Colo sus pe lângă lună Sedelnele utreniei Naşterii Domnului; Slava… glasul al V-lea, la Litie
Un tanar l-a intrebat pe un batran: – Avva, ar trebui sa renunt de tot la lume?
Sfantul Vasile cel Mare nu a alcatuit molitfele care ii poarta numele (exorcisme) ca sa fie citite de ziua lui, ci ca sa ajute mult celor demonizati, biruiti de diavol. Traditia de a citi Molitfele Sfantului Vasile cel Mare in ziua de 1 ianuarie nu este una generala in Biserica Ortodoxa, ci numai una locala, fara justificare istorica si liturgica.
Avem mai jos ceea ce spune Pravila Bisericească despre curvie si sodomie, subiecte care astazi starnesc multe polemici si discutii printre oamenii educați „corect politic” sau a acelora care stau bine cu „diplomația”. E bine totuși să facem cunoscut și cum vede Biserica acest „gen de activitate” și cum o canonisește spre îndreptare și nicidecum spre pierzare.
Omul s-a obișnuit doar să ceară și să tot ceară și mai nimic să ofere. Când e vorba de a da, se întâmplă o minunăție, se împietrește, se întristează, se mânie și devine foarte iritat. Sfântul Teofan Zăvorâtul plecând de la cuvântul evanghelic care spune că nu toți cei ce vor spune „Doamne, Doamne!” vor intra în împărăția lui Dumnezeu, ne înfățișează câteva gânduri și fapte la care să luăm aminte. Dacă un cerșetor ar proceda așa cum noi, așa cum noi facem cu Domnul, foarte repede l-am trimite la plimbare.
“Revelion” este un termen care vine din limba franceza, réveillon, un derivat de la réveil. La inceput, acest cuvant era folosit pentru masa care avea loc in noaptea de Craciun. Cu timpul, cuvantul “revelion” a ajuns sa fie folosit pentru orice masa luata noaptea tarziu. In dictionarul de neologisme al paharnicului Const. Stamati, aparut la Iasi, in 1851, prin “revelion” se intelegea “cina dupa bal, mai ales la anul nou”, deci nu numai la sfarsitul anului civil. Astazi, cuvantul “revelion” desemneaza petrecerea care are loc in noaptea de 31 decembrie.
Grupul Psaltic Nectarie Protopsaltul - Paraclisul Sfântului Nectarie
