Paştele blajinilor

repere-pascale-8Pastele Blajinilor este „Pastele mortilor”, a celor „fericiti”.

Pastele Blajinilor este cea mai insemnata dintre toate zilele in care se pomenesc mortii de obste si li se da de pomana. E singura zi in care se face pomenirea tuturor mortilor la cimitir. E cea mai mare praznuire pe care o fac credinciosii in cinstea celor adormiti. E cel mai frumos obicei al lor.

Pastele Blajinilor se praznuieste a doua zi dupa Duminica Tomii, luni, sau a opta zi dupa Pasti. Dupa luminatul praznic de mare bucurie in cinstea celui ce a inviat din morti, al Invierii Domnului, se apropie si Pastele mortilor, Pastele Blajenilor.

Insusi Domnul Iisus Hristos, inainte de patimile Sale, in cuvantarea de despartire cu ucenicii Sai intristati le-a prezis ca intristarea lor se va preface in bucurie si aceasta bucurie nimeni nu o va lua-o de la ei, bucurie pe care au avut-o ucenicii cand L-au vazut pe Domnul, dupa Inviere (Ioan 16, 20-22; 20, 20).

Aceasta mare bucurie a Invierii lui Hristos, a Pastelui, pe care au trait-o si crestinii in Saptamana Luminata si care aduce aminte de invierea cea de obste, ei vin apoi sa o impartaseasca si celor adormiti in nadejdea fericitei invieri, a carei bucurie a vestit-o Domnul Iisus Hristos, care inainte de invierea Sa s-a pogorat intai sa propoveduiasca biruinta asupra mortii, la cei morti din iad (I Petru 3, 19). Tot asa si urmasii Lui vin in aceasta zi la mormanturile celor adormiti ca sa le vesteasca bucuria biruintei lui Hristos asupra mortii.

Asadar, temelia Pastelui Blajinilor este credinta unita cu nadejdea ca Biruitorul mortii, dupa fagaduinta Sa (Matei 25, 31-46), va invia la strasnicul judet sufletele tuturor credinciosilor adormiti: parinti, neamuri si prieteni, pentru bucuria cea vesnica.

De aceea si pomenirea celor scumpi noua adormiti sa se faca cu bucuria cuvenita crestinismului. In aceasta zi preotii sunt imbracati in vesmintele cele de Pasti, prealuminate, ce amintesc fata acelor vesminte albe stralucitoare in care au fost imbracati ingerii de la mormantul lui Hristos, care au vestit femeilor mironosite ca Hristos a inviat din morti (Luca 24, 4-6; Ioan 20, 11-13).

Pentru aceasta zi se fac din vreme anumite pregatiri si la cimitir si acasa, aceste din urma cer si cheltuieli. Femeile cu copiii vin la cimitir si curata buruienile uscate de pe mormanturi, la cele mai vechi le aduna tarana si le oranduiesc frumos, boiesc crucile sau le varuiesc.

Unii credinciosi rasadesc pe morminte liliac, mai rar stanjenei. Femeile, mai ales, au grija si de cei straini morti sau gasiti morti, despre care stiu ca nu au pe nimeni sa-i pomeneasca; le aduna si lor tarana la mormanturi si le fac si lor sa fie „frumos”. Acasa, pe langa altele, rosesc iarasi oua, pentru „Blajini”.