Greierele şi moneda

greierele 1Un înţelept indian avea un prieten bun care locuia în Milano. Se cunoscuseră în Asia, unde italianul făcuse o călătorie împreună cu familia sa. Indianul era ghid pentru italieni, ducându-i să vadă cele mai frumoase locuri din ţara sa.

Fiindu-i recunoscător pentru aceasta, milanezul nostru l-a invitat pe indian acasă, în Europa. Dorea să-i răsplătească purtarea de grijă şi să-i prezinte oraşul său. Indianul nu era prea încântat să meargă acolo, dar până la urmă cedă insistenţelor prietenului său italian şi, într-o bună zi, ajunse acolo unde trăia acesta. Cei doi s-au plimbat împreună prin centru. La un moment dat, în piaţa mare, indianul se opri dintr-odată şi spuse: Auzi şi tu ce aud eu?

Puţin descumpănit, milanezul îşi ciuli urechea, recunoscând că nu auzea nimic altceva decât zgomotul puternic al traficului din oraş. „Undeva, pe aproape, este un greier care cântă“, continuă, sigur pe sine, indianul.

„Te înşeli, replică milanezul. Eu nu aud nimic în afară decât rumoarea obişnuită a oraşului. Şi apoi, doar nu-ţi închipui că sunt greieri pe aici.“

„Nu mă înşel. Aud cântecul unui greier“, insistă omul şi se apucă hotărât să caute printre frunzele unor arbuşti. După câteva momente, îi arătă prietenului său sceptic un mic greier cântător. „Ai văzut că am avut dreptate?“

„Aşa este, recunoscu italianul. Voi, indienii, aveţi auzul mult mai fin decât noi, europenii.“

„De data asta tu te înşeli“, spuse zâmbind asiaticul. După care indianul scoase din buzunar o monedă şi, prefăcându-se că-i scapă, o lăsă să cadă pe trotuar. Imediat, câteva persoane întoarseră capul. „Ai văzut? spuse indianul. Moneda asta a produs un clinchet mai subţire şi mai slab decât cântecul greierului. Ai observat însă câţi albi au auzit-o?“

Da, oamenii aud lucrurile după care e potrivită urechea lor. Şi viaţa este lucrul către care ne-am întors urechile minţii şi ale inimii. Există elevi care sunt corijenţi la matematică, dar îşi pot aminti orice întâmplare din meciurile echipei de fotbal favorite şi câte pase a dat fiecare jucător. Întâlnim oameni care îţi pot spune orice despre fluctuaţiile bursei de valori din ultimii doi ani, dar dacă îi întrebi ceva despre Evanghelia rostită la biserică duminica trecută, se uită aşa miraţi de parcă le-ai fi cerut luna de pe cer. Viaţa este lucrul pentru care trăim, după care ne-am potrivit urechea fizică şi duhovnicească.

E timpul să ne întrebăm pentru ce anume trăim? Suntem vii pentru lucrurile înalte şi bune ale vieţii? Sau trăim pentru cele mici, adeseori ieftine, nesemnificative şi josnice? Suntem oare vii faţă de cele veşnice? Sau trăim numai pentru cele vremelnice şi trecătoare? (Preluare şi adaptare după volumul Cântecul unui greier. Istorioare pentru suflet, Bruno Ferrero, Editura Galaxia Gutenberg, 2007)