În România, dreptatea umblă cu capul spart…

Probabil nu există persoană care să nu se fi săturat de povestea interminabilă a cîinilor fără stăpîn. După ani de lamentări, mitinguri pro și contra, legi și contra-legi, a trebuit să se întîmple o nenorocire ca să se ia măsuri radicale pentru protejarea vieții oamenilor.
Mai exact, a unora dintre ei. Ceilalți, care au ghinionul să nu se fi născut încă, valorează în continuare mai puțin decît un cîine. Zilnic, undeva între 400 și 500 de copii nenăscuți pier sub chiuretă sau aspirator, fără să stîrnească atîtea pasiuni, leșinuri și discursuri televizate. Avortul a ajuns o banalitate.
Deunăzi, după ce președintele a promulgat legea care permite eutanasierea, premierul a anunțat că a adoptat un maidanez. „Nu o să fiu mîndru să trăiesc într-o țară care își măcelărește cîinii”, ne-a spus el. Aproape să ne dea lacrimile de emoție. Dar să trăiți într-o țară care își măcelărește viitorul, este un motiv de mîndrie, domnule Ponta? Și dvs., la fel ca mai toți colegii parlamentari, ați votat împotriva propunerii legislative (detalii) care instituia o măsură minimă de protecție, oferind femeilor în situație de criză legată de sarcină un sprijin și relaxarea tensiunii pe care anturajul, de multe ori familia însăşi, o exercită asupra lor.
Așa că vă propunem, domnule prim-ministru, dragi parlamentari, să vă îngrijiți de toți cîinii fără stăpîn: cu siguranță vor putea asigura dezvoltarea țării, plata pensiilor, sănătatea pentru cei vîrstnici sau construcția morganaticelor autostrăzi pe care toți liderii de după 1989 ni le promit. Cine știe, poate vor învăța cîinii să toarne fundații – pentru că oameni în România nu prea se mai nasc.
Numărul avorturilor în România depășește numărul populației în viață. Statistica o găsiți aici. Sîntem probabil un unicat în lume. La ce fel de viitor poate spera o națiune care se autodistruge cu bună știință? Un viitor de câine, desigur.
PRO VITA
BUCUREŞTI