Viaţa fiecăruia este suma alegerilor făcute de-a lungul ei

1488253_490570404394103_531517848_nViaţa este 90% cum ţi se dă şi 10% cum ţi-o faci, afirma autorul cărţii „Scrisori Caterinei“, preotul ortodox american Charlie Shadd. Nu ştiu dacă e chiar adevărat calculul, însă procentajul e deznădăjduitor. Şi totuşi, acel 10% care depinde exclusiv de noi este teribil de important. Pentru că alegerile pe care le facem ne vor marca incredibil de mult. Singura problemă a omului e că nu cunoaşte dinainte ce îl aşteaptă la capătul deciziilor luate. Dacă ar fi primit acest dar, poate existenţa ar fi fost mai uşoară. Viaţa fiecăruia dintre noi este suma alegerilor făcute de-a lungul ei.

Povestea de astăzi, aţi intuit, ne vorbeşte despre acest lucru. Se spune că erau trei prieteni care îşi doreau să urce un munte pentru că în vârful lui trăia un bătrân plin de înţelepciune pe care îşi doreau să-l cunoască. La un moment dat au ajuns la o răscruce, şi fiecare a continuat să-şi aleagă drumul după cum îl îndemna sufletul. Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole, dorea să ajungă la bătrânul din vârful muntelui cât mai repede. A doua cale nu era chiar atât de abruptă, dar străbătea un canion îngust şi accidentat, bătut de vânturi puternice. Al treilea a ales o cărare mai lungă, care ocolea muntele şerpuind în pante line.

După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf extenuat, plin de răni sângerânde. Plin de nerăbdare s-a aşezat să-şi aştepte prietenii. După 7 săptămâni, ameţit de vânturile puternice care i se împotriviseră, ajunse şi al doilea. Se aşeză în tăcere lângă cel dintâi, aşteptând. După 7 luni sosi şi cel de-al treilea, cu faţa strălucindu-i de fericire, semn al unei profunde stări de linişte şi mulţumire interioară. Ceilalţi doi erau furioşi pentru că drumul lor a fost greu şi au avut mult de aşteptat, în timp ce drumul celui de-al treilea a fost o adevărată plăcere. Aşa că l-au întrebat pe bătrânul înţelept care a ales cel mai bine.

– Ce ai învăţat tu? îl întrebă pe primul.

– Că viaţa este grea şi plină de pericole şi greutăţi; că este plină de suferinţă şi adeseori ceea ce întâlnesc în cale îmi poate provoca răni; că pentru fiecare pas înainte trebuie să duc o luptă încrâncenată care mă sleieşte de puteri. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

– Da! Ai ales bine… Şi tu ce ai învăţat? îl întrebă pe al doilea.

– Că în viaţă multe lucruri mă pot abate din cale; că uneori pot să pierd drumul, ajungând cu totul altundeva decât doresc… dar dacă nu îmi pierd încrederea, reuşesc până la urmă. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

– Da! Ai ales bine… Şi tu ce ai învăţat? îl întrebă pe ultimul.

– Că mă pot bucura de fiecare pas pe care îl fac dacă aleg să am răbdare; că dacă privesc cu înţelegere, viaţa nu este o povară grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie să iau parte; că iubirea care mă înconjoară din toate părţile îmi poate lumina sufletul dacă îi dau voie să pătrundă acolo. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

– Da! Ai ales bine…

(Adaptare de Augustin Păunoiu, după o pildă aflată pe site-ul: http://povestiri-cu-talc.blogspot.ro/2007/05/alegerile-tale.html)