Iubiţii mei, pământul nu este unica noastră locuinţă, ci a fost hotărât de Dumnezeu ca locuinţă temporară a noastră. Patria veşnică şi unica noastră locuinţă sunt cerurile. Pentru pământul acesta, care atât de mult ne ţine alipiţi cu plăcerile şi cu distracţiile lui, cu comorile şi cu desfătările lui, va veni o zi în care…

Dominarea, de câteva veacuri, a raţionalismului a produs o cultură centrată pe raportarea cerebrală, exterioară, seacă, uscată, lipsită de conţinut, şi la Dumnezeu, ca şi la omul de lângă noi, precum şi la omenirea întreagă. Femeile cad mai greu victime acestui risc. Rămân mai sufletiste, mai vii, se raportează la Dumnezeu şi la lumea înconjurătoare…

1. Povestea incepe cand cel care a impartasit aceasta poveste era un copil. A venit pe lume intr-o familie saraca in care mancarea lipsea uneori de pe masa. Ori de cate ori era mancare, mama ii dadea portia sa copilului spunandu-i “mananca si aceasta portie, fiule, mie nu imi este foame”. A fost prima minciuna…

Să nu judeci pe nimeni, tată. Tare-i păcat să judeci. Vezi pe cineva că a greşit, să-ţi fie milă de el: “Doamne, săracu’, uite ce i-a făcut diavolul…” – şi să nu judeci pe nimeni. Şi să-i vezi pe toţi deopotrivă, să nu zici că unul e mai bun şi altul mai puţin bun. Să…

Să ne rugăm pentru cei dragi nouă. Noi, cei care am pus început pocăinţei, suntem, oricât am fi de răi încă, şi oameni buni, pentru că ne dorim să facem binele, să facem fapte bune. Dar se întâmplă să nu fim conştienţi ce faptă bună şi cât e de folositor să ne rugăm pentru cineva….

Nu demult, am învãţat de la o bãtrânã din Bogâltin ce este creştinismul. Schitul unde mã aflu este mic şi, la sãrbãtori, dacã se adunã câte 30-40 de oameni la slujbã. În timp ce pãrintele mãrturisea, femeia aceasta m-a prins de-o parte şi mi-a zis cã vrea sã mã întrebe ceva. Zice: Pãrinte, aş vre…

Până unde trebuie să ne dăruim atunci când iubim? Am să vă zic o poveste. O ştiţi, sigur o ştiţi, dar v-o mai zic o dată. Haideţi să vedem, să stabilim împreună care-i limita iubirii în această poveste. Fiţi atenţi. La curtea împăratului Chinei se anunţă gaşca de guvernatori care vin şi îi zic: “Dacă…

La durere vrem să plecăm undeva departe… undeva unde să fie pace, linişte şi bine! Adică să alegem calea cea largă, largă cât zarea! Sau cât “câmpii” pe care-şi doresc unii oameni să şi-i ia ca să scape de o situaţie grea… Această pornire rebelă în faţa greutăţii vieţii, e neauzirea şi neascultarea milostivirii lui…

Unui tînăr învăţător care întreabă: „Oare mai există astăzi adevăraţi creştini?” Sînt, sînt destui. Dacă n-ar fi, s-ar stinge mîndrul soare: fiindcă la ce să lumineze o candelă aşa de scumpă unei simple menajerii? Mi-ar trebui multă hîrtie ca să aştern în scris pildele minunate de adevăraţi creştini pe care i-am întîlnit eu însumi în…

Cum putem evita rutina din viaţa nostră, care ne cuprinde pe nesimţite? Deci, trebuie să fim permanent preocupaţi de mântuirea noastră. Acesta este scopul principal, de neschimbat, de neuitat: mântuirea! Şi, de aceea, trebuie să fugim de obiceiuri şi de rutină. Totul în viaţă trebuie să plece din această fiinţă a vieţii noastre: inima. Este…

Astăzi, iubiţii mei, este sărbătoare. Fiecare sărbătoare aşezată de Sfânta noastră Biserică are scopul ei. Aşa cum un călător păşeşte vara pe sub razele arzătoare, şi când întâlneşte un copac se opreşte şi se odihneşte sub umbra lui, aşa şi noi în viaţa aceasta. Trăim într-o lume pustie de simţăminte mari şi înalte. Suferim din…

Ce să facem dacă oamenii ne dezamăgesc? E mai bine să trăim singuri? Mai există iubire adevărată pentru oamenii de azi? Să te dezamăgeşti până când n-o să te mai amăgeşti! Dezamăgirea e lucrarea ta. Dezamăgirea mea e lucrarea mea, nimeni nu m-ar putea amăgi dacă nu m-aş lăsa amăgită. Şi orice dezamăgire este o…

Nebun pentru Hristos sau „întru Hristos” este un creştin care, printr-un act deliberat de simulare, denunţă înţelepciunea lumii şi pseudo-valorile ei. Nebunia pentru Hristos este o formă rară de asceză. Nebunia întru Hristos devine un adevărat fenomen în Rusia începând cu secolul al XVI-lea. Adevăraţii iurodivii (lb. rusă) nu erau însă nicidecum nişte indivizi labili…

În viaţa aceasta tuturor li se aplică legea răsplătirii. De aceea cei virtuoşi sunt cuprinşi de necazuri. De aceea cei nedrepţi se desfată în bunătăţi. Primii sunt pedepsiţi aici pentru puţinele lor păcate şi în felul acesta nu vor fi lipsiţi de rai. Ceilalţi sunt răsplătiţi aici pentru puţinele lor fapte bune şi vor fi…

Cântăriţi sufletul şi veţi afla greutatea Omului care îl poartă, a spus odată Grigore Vieru la un cenaclu literar. A spus-o, desigur, la figurat, ca pe o metaforă de ordin filozofic, fără să bănuiască, probabil, că în lume există deja câteva laboratoare supersecretizate, în care procedeul are o semnificaţie concretă… Astfel, din puţinele informaţii care…

Expresia (a avea sau a simţi) fluturaşi în stomac, calchiată după engleză, s-a răspîndit cu o mare rapiditate în româna contemporană. Cu totul necunoscută cu cîteva decenii în urmă, expresia a ajuns azi un clişeu pe care probabil că mulţi vorbitori îl consideră ca perfect natural şi ca aparţinînd de drept limbii române. Din zecile…

Datarea argotismelor nu e un lucru simplu, pentru că de la apariţia lor izolată, printr-un act de creativitate lingvistică, pînă la răspîndirea care atrage atenţia asupra lor şi eventual la consemnarea în scris e o cale destul de lungă. Traseul care aparţinea pînă de curînd oralităţii evanescente a devenit însă destul de transparent prin intermediul…