Sfântul Ierarh Nicolae în comunitate – 2014

Evanghelia zilei

În vremea aceea a stat Iisus la loc şes, unde erau mulţi dintre ucenicii Săi şi mulţime multă de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi al Sidonului, care veniseră să-L asculte şi să se tămăduiască de neputinţele lor. Şi cei bântuţi de duhuri necurate se vindecau, şi tot poporul căuta să se atingă de Dânsul, căci ieşea din Dânsul o putere, care vindeca pe toţi. Atunci El, ridicându-şi ochii spre ucenicii Săi, le-a zis: fericiţi sunteţi voi, cei săraci, căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi sunteţi voi, care flămânziţi acum, căci vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi cei care plângeţi acum, căci veţi râde. Fericiţi veţi fi când vă vor urî pe voi oamenii, şi când vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori, şi vor lepăda numele voastre ca un rău din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi, căci iată, plata voastră multă este în ceruri. (Luca 6, 17-23)

DSC_6564

DSC_6577

În Evanghelia de azi, Hristos vine şi spune un mare NU la tot ceea ce noi, oamenii, spunem DA. Pentru noi oamenii important e să fii puternic, să fii bogat, să fii mare, să fii sus, să fii primul. Hristos vine şi spune: “Nu, nu asta e cel mai important! Important e să fii simplu, să fii discret, să fii umil, să fii cu bun simţ, să fii blând, să fii paşnic, să fii curat cu inima”. Nu ceea ce se află în afara noastră ne face să fim fericiţi, mari şi bogaţi, ci ceea ce avem înăuntru. Pentru că nu e mare cel care are putere, ci cel care, având putere, are puterea să n-o folosească. Un om e cu atât mai mare cu cât se smereşte mai tare. De ce e atât de mare Dumnezeu? Nu atât pentru că a reuşit să creeze atâtea, arătându-şi măreţia, nu atât pentru că a condus un popor “cu braţ puternic”, dar e măreţ pentru că a avut puterea să se smerească într-atât încât să se coboare din cer în grajd.

DSC_6590

DSC_6597

Nu suntem mari atunci când alergăm în stânga şi în dreapta şi ne facem o casă cât un bloc. Nu suntem mari atunci când avem diplome, când ştim, când putem, chiar dacă nu e neapărat rău să se întâmple şi aceasta. Suntem mari atunci când reuşim să iertăm pe cineva care ne-a greşit, deşi am avea tot dreptul şi puterea să-i dăm o lecţie. Suntem măreţi atunci când suntem în stare să dăm tot ce avem de pe noi şi nu aşteptăm în schimb nici măcar un mulţumesc. Suntem mari atunci când, înjuraţi şi persecutaţi fiind pentru crezul nostru, rămânem drepţi, neclintiţi şi înălţăm o rugă pentru călăi. Acesta e adevăratul om, în faţa căruia se pleacă orice genunchi de pe pământul acesta.

DSC_6606

DSC_6616

Hristos ne învaţă să sfidăm logica lumii. El spune la un moment dat ucenicilor: aţi văzut cum fac oamenii… (am parafrazat), Eu însă vă spun: între voi să nu fie aşa. Oamenii au început să mintă, să fure și să înșele, dar „între voi să nu fie așa”. La tot pasul auzim despre oameni care și-au clădit viața pe nenorocirea și suferința altora, dar „între voi să nu fie așa”. Este suficient să deschidem pentru câteva clipe televizorul și-i vedem pe puternicii lumii cum se (z)bat să prindă mereu primele locuri, dar „între voi să nu fie așa”. Trăim înconjurați de oameni triști, aflați pe culmile disperării, pentru că nu au reușit să intre în topurile mondiale, pentru că nu își văd numele trecute în clasamentele acestei lumi, dar „între voi să nu fie așa”. Soții își părăsesc soțiile, mamele uită de copiii lor, fiii se răzvrătesc împotriva părinților și-i fac să sufere, familiile se destramă, dar „între voi să nu fie așa”.

DSC_6629

„Dar atunci, Doamne, între noi cum să fie? Cum să facem ca să reușim să-ți ascultăm cuvântul și să clădim o lume nouă?”

Iată ce ne spune Domnul. „Între voi să nu fie așa; dimpotrivă, cine vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru, iar cine vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul vostru… Între voi să domnească adevărul și dreptatea. Voi să fiți oameni preocupați de fericirea celorlalți. Învățați să vă construiți fericirea împreună și nu zidiți nimic pe nenorocirea altora. Prețuiți-vă familiile și iubiți-vă unii pe alții. Rămâneți fideli angajamentelor pe care vi le-ați luat și nu vă speriați în fața dificultăților căci toți cei care seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie. Prețuiți ceea ce aveți, puțin sau mult, dar nu uitați că tot ceea ce aveți este fragil, este ca o comoară purtată în vase de lut. Nu aveți cu ce să vă mândriți. Tot ceea ce aveți este binele pe care îl faceți, slujirea pe care vi-o îndepliniți”.

DSC_6656

DSC_6665

Să ne întipărim în minte cuvintele Sale și să le împlinim: „Fiul Omului nu a venit să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru cei mulți”. Așa trebuie să facem și noi. Această slujire trebuie să fie și între noi. Suntem chemați să fim apostolii săi, să fim cei care slujim primii, fără rețineri, fără mândrie, fără să așteptăm altă răsplată decât cea rânduită de Domnul: viața veșnică!

Prietenii lui Dumnezeu sunt cei care ascultă cuvântul său și-l împlinesc, cei care trăiesc slujindu-i pe cei mici și suferinzi. Iubirea se vede în slujire. Învingătorii în acest mare joc care e viaţa nu sunt cei despre care zicem noi azi că au reuşit în viaţă. Nu sunt cei pe care-i vedem în fiecare zi la televizor, plini de orgoliu şi de sine. Ci sunt cei mici, cei umili, cei ascunşi, cei discreţi, cei care în viaţă aproape că sunt trecuţi cu vederea. Oricât te-ai zbate în viaţă să aduni, să faci, să dregi, să te dai peste cap, să arăţi ce mare eşti, în final tot cel sărac şi umil câştigă. Oricât te-ai chinui tu să furi, să înşeli, să păcăleşti, să calci în picioare, să fentezi, în final tot cei drepţi şi corecţi câştigă. De ce? Pentru că aşa e făcută lumea: sufletul câştigă întotdeauna în faţa trupului; spiritualul în faţa materialului; cerul în faţa pământului; Dumnezeu în faţa omului şi a diavolului. Fericiţi veţi fi dacă veţi înţelege şi trăi fericirile!