6 mai – Dreptul Iov
Sfântul şi Dreptul Iov îndelung-răbdătorul a fost unul dintre drepţii Vechiului Testament. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe 6 mai.
Iov a trăit în Arabia aproape 2000 de ani înainte de Hristos; numele tatălui său a fost Zareth şi numele mamei lui era Bosora. În conformitate cu Cartea lui Iov din Vechiul Testament, el a trăit în ţara Uz (a cărei localizare nu este cunoscută). Iov a fost un om extrem de bogat pentru timpul său şi a fost declarat a fi cel mai mare om printre oamenii din Orient. De asemenea, el a fost neprihănit, prosper, şi a avut o familie mare. Iov a pierdut brusc familia şi bogăţia sa, însă și-a păstrat integritatea lui şi credința în Dumnezeu, şi a fost în cele din urmă răsplătit cu prosperitate, chiar mai mare decât înainte. Iov a trăit 248 ani, suficient de mult pentru a-și vedea strănepoţii. Din toată viața sa, 140 de ani i-a trăit după încercările la care l-a supus Dumnezeu, care au început atunci când avea 79 de ani.
„Iov este considerat un model de răbdare de fiecare suferinţă pe care Dumnezeu îngăduie peste noi, şi o imagine profetică a suferinței a Domnului Iisus Hristos.” — Prologul de la Ohrida
Iov este menționat și în Cartea lui Ezechiel (14, 14 și 20), împreună cu Noe și Daniel, ca fiind cel care, asemenea acestora, şi-ar mântui sufletul prin neprihănirea lui.
Cartea lui Iov este împărţită în cinci părţi, cu un prolog şi un epilog scrise în proză, şi cu trei părţi de mijloc scrise în poezie.
Cartea lui Iov vorbește despre o temă dificilă: „suferința dreptului”. Cartea lui Iov este pomenită în Noul Testament în Epistola către Evrei 12, 5, în și I Corinteni 3, 19.