10 septembrie – Sfintele Muceniţe surori şi fecioare Minodora, Mitrodora și Nimfodora
Acestea s-au născut undeva în partea asiatică a Bitiniei (greacă Βιθυνία Bithynía, turcă Bitinya) este o regiune istorică, apoi regat elenistic în nord-vestul Asiei Mici, între Marea Neagră și Marea Marmara) şi au fost surori din naştere.
Crescute în duh profund creştinesc, ele au părăsit lumeasca cetate a făţărniciei şi minciunii şi s-au retras într-o pustie, însetînd după liniştea sufletească şi trupească întru care să se poată închina pe deplin Mirelui Hristos, întru rugăciune, sărăcie şi curăţie. Ele au păşit cu dragoste şi vitejie pe calea asprei vieţuiri, propăşind în post, rugăciune şi nevoinţe mari, pînă ce Domnul le-a împodobit pe ele cu marele dar al facerii de minuni.
Poporul a început să vină la ele căutînd şi aflînd din belşug vindecarea neputinţelor lor şi, astfel, fecioarele s-au făcut vestite fără ca ele să vrea. Un anume Fronton, guvernator de cetate, a auzit despre ele şi le-a adus la judecată. Văzîndu-le cît de frumoase sînt, guvernatorul a rămas fără grai înaintea lor. Căci, deşi trupurile lor erau uscate de postul neîncetat, chipul feţelor lor radia de frumuseţe şi de har dumnezeiesc.
El a început mai întîi prin linguşiri, lăudîndu-le frumuseţea şi zicîndu-le că le va trimite la curtea imperială, unde împăratul le va mărita cu bărbaţi nobili. Dar cînd a văzut că aceste flaterii ieftine nu au niciun efect asupra acestor tinere închinate lui Hristos, el a torturat-o pe Minodora, iar pe surorile ei le-a aruncat în temniţă.
După torturi bestiale, guvernatorul a urlat către Minodora, care era rănită şi plină de sînge: „Jertfeşte idolilor!”. Muceniţa a zis: „Au nu vezi că mă jertfesc eu însămi toată Domnului şi Dumnezeului meu?”. După ce torţionarii au omorît-o în torturi bestiale pe Sfînta Minodora, guvernatorul le-a scos la schingiuit pe celelalte două surori, pe care le-a pus să vadă trupul mort în torturi al surorii lor. Arătînd către trupul fără suflare al Minodorei, el le-a sfătuit să se lepede de Hristos. Dar muceniţele surori ale muceniţei celei ucise au rămas şi mai tari în credinţa lor, şi au urmat de aceea surorii lor, fiind ucise în crunte torturi de acelaşi Fronton.
Creştinii au luat după aceasta trupurile muceniţelor şi le-au îngropat cu cinste. Ele au luat mucenicia cam între anii 305 şi 311, în timpul domniei lui Maximian Galeriu, şi şi-au aflat odihna întru cereasca Împărăţie.
Pe locul unde au fost îngropate sfintele mucenițe, în vremea Sfântului Constantin cel Mare s-a ridicat un lăcaș de cult.