Pe dragoste se zidește încrederea

stire-24-ian-prieteni-1Dacă trăim astăzi o criză, aceasta este în primul rând una care ține de lipsa de încredere. E cu siguranță cea mai tristă realitate pe care o traversează societatea contemporană. Cine mai are încredere în cei din fruntea statelor? Cine mai are încredere în subalterni? Temerea că primii făgăduiesc multe, dar își uită foarte repede angajamentele, precum și teama că subalternii se poartă nesincer, duplicitar, toate acestea fac să ne refugiem în neîncredere.

Îmbrățișăm neîncrederea atunci când vedem că mulți dintre oameni ne înșală, că nu ne putem baza pe ei, că nu își țin cuvântul, că vor doar să profite.

Un proverb spaniol spune: „Neîncrederea nu mănâncă din același blid cu dragostea”. E evident că nu-l poți iubi pe cel care te minte, care nu e credibil pentru tine. Povestea pe care o veți asculta astăzi este una care vorbește despre acestea două, despre dragoste și despre încredere.

Despre dragostea pentru cineva care nu ne-a înșelat niciodată, și anume mama, și despre încrederea care se construiește pe iubire.

Un soldat din marina britanică, îmbarcat în 1941 pe cuirasatul Royal Oak, a avut parte de un incident destul de neplăcut. Anglia lupta atunci pe mare împotriva forțelor italiene. Pe când vasul său naviga în Marea Mediterană, ostașului i-a căzut în apele învolburate una din bluzele costumului său. Era în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, englezii tocmai se pregăteau de o confruntare armată. Soldatul a cerut permisiunea comandantului său pentru a-și recupera bluza, dar a fost refuzat. Cu toate acestea, el s-a aruncat în apă și s-a întors la bord cu ceea ce părea pierdut pentru totdeauna.

A nesocoti dispoziția comandantului se pedepsește în armată cu câțiva ani buni de închisoare. Acest lucru l-a pre­tins și judecătorul care a cer­ce­tat cazul militarului indis­ciplinat. La proces a luat parte și generalul diviziei de marină, aflat pe vas. El l-a întrebat pe soldat cum de a putut săvârși o atare nebunie pentru o bluză care nu valora aproape nimic. Ostașul i-a răspuns: Nu pentru bluză am ignorat ordinul comandatului meu, ci pentru, și scoase atunci din buzunar o fotografie a mamei sale.

În acest caz, replică generalul, cazul este clasat, inculpatul trebuie achitat. Judecătorul a fost de acord și a scris în sentința sa: Un fiu care-și pune viața în pericol pentru o fotografie a mamei sale va fi în stare să și-o sacrifice și pentru patria sa.

Augustin Păunoiu