Metoda „Montessori”

4562-299629-copil_fericit_ad073d443fDacă citești următoarele sfaturi ale Mariei Montessori, ai fi gata să juri că e vorba de un parentolog al anilor noştri. Doar că ea a trăit între 1870 și 1952, fiind una dintre primele femei medic din lume și un pegagog care a creat metoda ce-i poartă numele de educare diferită a celor mici. La acea vreme, omenirea nu era pregătită să aplice așa ceva. Dar astăzi, tot mai mulți părinți iau aminte și decid să se schimbe pe ei pentru a crește copii cu mentalități și atitudini sănătoase față de viață, neavând de la cei mici pretenții pe care ei înșiși, ca adulți, nu le respectă. Pentru că, se știe, oamenii fac ceea ce oamenii văd.

Această metodă presupune că, într-o clasă, copiii primesc materiale ce permit, mai întâi, învățarea prin intermediul simțurilor și abia mai târziu prin citire, scriere, matematică avansată. În activitățile de predare sunt permanent folosite artele vizuale, muzica și mișcarea. Materialele didactice sunt selectate și plasate astfel încât totul să fie la locul lui și la vedere pentru a facilita alegerea lor după cum gândește fiecare copil. Copiii le pot vedea și pot învăța din greșelile proprii, fără ca un învățător sau profesor să le atragă tot timpul atenția ori să le sublinieze greșeala ca pe o catastrofă. Acesta este unul dintre numeroasele aspecte ale unei clase Montessori care favorizează independența, echilibrul, automotivarea, colaborarea de succes și nu competiția acerbă, ca singură modalitate de evoluție, puterea de a decide fiecare pentru propria persoană, indiferent de situație. Pentru că, din păcate, noi am crescut fiind siguri că știm întotdeauna ce e cel mai bine pentru ceilalți și neștiind decât foarte rar ce e cel mai bine pentru noi. Avem mereu pretenții din partea altora și prea puțin din partea noastră.

Iată câteva dintre sugestiile Mariei Montessori, componente practice ale metodei sale. De remarcat că ea a participat inclusiv la educația minorilor cu nevoi speciale. Știe despre ce vorbește; știe din experiență, nu doar din cărți.

1. Copiii învață totul din mediul înconjurător.

2. Respectă copilul în toate manifestările lui.

3. Oferă-i libertatea de a alege.

4. Dă-i șansa să câștige tot mai multă independență.

5. Învață-l prin prezentarea activității, nu prin corectare.

6. Împlinește-i nevoile și, în același timp, ajută-l să vadă care sunt și nevoile celorlalți.

7. Dă-i timp pentru a învăța ceva, observă-i ritmul potrivit.

8. Un copil care este criticat frecvent învață să-i judece pe alții.

9. Dacă un copil se simte acceptat, învață să aibă încredere în el.

10. Respectă-ți copilul atunci când a greșit și își poate repara greșeala.

11. Oprește-l atunci când acțiunile pe care vrea să le facă sunt potențial periculoase.

12. Nu-ți vorbi de rău copilul, indiferent dacă acesta este sau nu de față.

13. Concentrează-te mai degrabă pe ceea ce vrei să educi bun în el, nu pe răul pe care vrei să-l eviți.

14. Când nu are nevoie de ajutor, nu interveni.

15. Nu întrerupe un copil când este concentrat asupra unei activități: se odihnește, lucrează sau doar îi observă pe alții.

16. Întotdeauna vorbește și comportă-te cu copilul având cele mai bune maniere, fii tu exact așa cum ai vrea să fie el. Ce dacă tu ești adult și „ai voie”?

17. Ajută-ți copilul să-și depășească imperfecțiunile. Fă acest lucru cu grijă, reținere și în liniște, cu întelegere și dragoste.

Observă că și adulții tot astfel se reeducă atunci când sunt dispuși să schimbe ceva la ei înșiși.