30 august – Sf. Ierarh Alexandru al Constantinopolului

ΑΓΙΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΟΣCel între sfinţi, părintele nostru Alexandru a fost primul episcop al Constantinopolului, el fiind deja episcop al Bizanţului atunci când numele oraşului a fost schimbat în Constantinopol. Alexandru a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea şi a luptat împotriva ereziei ariene. El este pomenit de Biserică la 30 august.

Se crede despre Sfântul Alexandru că s-a născut între 237 şi 244. A fost ales vicar pentru a-l asista pe Mitrofan, care era episcop al Bizanţului în primele decade ale secolului al IV-lea şi care era foarte bătrân în vremea Sinodului de la Niceea. Există o mare incertitudine legată de transferul dintre Alexandru şi Mitrofan privind episcopia Bizanţului şi decesul lui Mitrofan. Hirotonirea lui Alexandru ca vicar a avut loc, probabil, între 313 şi 314, când Alexandru avea 72 de ani. Din cauza vârstei lui Mitrofan, Alexandru a fost cel care a participat la Sinodul de la Niceea, deşi se poate ca şi Mitrofan însuşi să fi participat la acest sinod. În realitate, Alexandru i-a succedat lui Mitrofan numai după decesul acestuia, conform voinţei lui Mitrofan.

Punctul central al Sinodului de la Niceea a fost disputa teologică provocată de Arie şi învăţătura sa numită arianism. Alexandru al Constantinopolului l-a sprijinit pe Alexandru al Alexandriei în apărarea poziţiei trinitare la sinod, în final sinodul condamnându-l pe Arie şi arianismul. După sinod, Arie a cerut să fie reprimit în comuniune. Cu sprijinul lui Eusebiu de Nicomidia, care l-a convins pe împărat, Constantin cel Mare l-a obligat pe Alexandru să îl reprimească oficial pe Arie în comuniune. În conformitate cu relatarea lui Socrate Scolasticul, Arie nu s-a dezis faptic de erezia lui, ci a adoptat o poziţie echivocă, lucru de care Episcopul Alexandru fusese avertizat. Deşi adepţii lui Eusebiu l-au ameninţat pe Alexandru cu depunerea şi alungarea, el a persistat în a refuza să-l admită pe Arie înapoi în sânul Bisericii. Alexandru s-a închis singur în Biserica Sfânta Irina, care la acea vreme era catedrala Constantinopolului, în rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu cerând să fie luat din lumea aceasta mai degrabă decât să fie forţat să refacă comuniunea cu cineva care doar se prefăcea că se pocăieşte. Aşa cum se cunoaşte, Arie a murit în 336 în drum spre biserică, înainte de a putea fi reprimit în comuniune.

Alexandru nu i-a supravieţuit mult timp lui Arie. Se spune că pe patul de moarte el şi-a numit succesorul în persoana vicarului său, Pavel, şi că şi-a avertizat clerul împotriva lui Macedonius, un semi-arian care a devenit episcop de Constantinopol în 342 şi ale cărui învăţături au inspirat macedonianismul.