Utilizarea Internetului şi scăderea performanţelor şcolare ale studenţilor

original„Cercetări recente efectuate la licee şi universităţi au arătat că performanţele şcolare ale elevilor şi studenţilor pot scădea din cauza folosirii excesive a Internetului. […] A fost efectuat un studiu asupra a 572 de studenţi de la una dintre marile universităţi publice. Rezultatele au arătat o corelaţie între folosirea în exces a Internetului şi scăderea performanţelor şcolare. Singurătatea, statul noaptea până târziu, oboseala şi lipsa de la cursuri au fost de asemenea intercorelate cu raportarea dizabilităţilor cauzate de Internet. Dependenţa de Internet şi scăderea performanţelor şcolare au fost asociate cu creşterea utilizării tuturor aplicaţiilor Internet, şi în special cu extinderea folosirii aplicaţiilor interactive de comunicare în timp real, cum ar fi camerele de chat şi MUD-urile , în opoziţie cu aplicaţiile asincrone ca e-mailul sau grupurile de discuţii.”[1]

„Folosirea Internetului ca resursă pentru educaţie se bucură de un sprijin aproape universal din partea studenţilor, părinţilor, profesorilor şi instituţiilor.”[2]  „Totuşi, un studiu a arătat că 86% dintre profesorii, bibliotecarii şi specialiştii în computere din instituţiile şcolare, care au fost chestionaţi în acest studiu, consideră că folosirea Internetului de către copii nu le îmbunătăţeşte performanţele şcolare[3] . Ei au argumentat că informaţia pe Internet este prea dezorganizată şi nu are legătură cu programa şcolară şi cu manualele pentru a-i putea ajuta pe elevi sau pe studenţi să obţină rezultate mai bune la teste. Punând şi mai mult sub semnul întrebării valoarea educaţională a Internetului, Young  a ajuns la rezultatul că 58% dintre studenţi au prezentat o scădere a obiceiurilor învăţatului, o scădere semnificativă a notelor, au lipsit de la ore etc. din cauza utilizării excesive a Internetului.[4]

Deşi meritele Internetului îl fac să fie o unealtă ideală de cercetare, studenţii navighează pe site-uri web nerelevante, se angajează în bârfe în camerele de chat, poartă conversaţii cu prietenii cunoscuţi pe Internet sau îşi consumă timpul cu jocuri interactive, toate în detrimentul activităţii productive. Decanul Universităţii Alfred, Richard Ott, a cercetat cauzele pentru care unii studenţi, care în mod normal aveau rezultate bune, fuseseră recent daţi afară din facultate din cauza rezultatelor slabe. Spre surpriza sa, cercetările sale au găsit că 43% dintre aceşti studenţi au avut eşec şcolar din pricina logării extensive la ore târzii din noapte la sistemul de computere al universităţii . Consilierii din centrele universitare şi-au dat seama că principala problemă a studenţilor consta din incapacitatea de a-şi ţine sub control utilizarea Internetului. Un studiu iniţiat de consilieri de la Universitatea din Austin, Texas, a obţinut că din cele 531 de răspunsuri, 14% îndeplineau criteriile corespunzătoare dependenţei de Internet. Aceasta a dus la crearea în campus a unui seminar intitulat „Este ora 4 dimineaţa, şi nu pot, of of of, nu vreau să închid computerul”, în scopul conştientizării factorilor de risc ai folosirii greşite a Internetului de către studenţi. Dr. Jonathan Kandell de la Universitatea Maryland a mers chiar mai departe, înfiinţând un grup de sprijin pentru dependenţii de Internet, atunci când a observat scăderea performanţelor şcolare şi a integrării studenţilor în activităţi extra-curriculare din cauza utilizării excesive a Internetului în campus [5].”

Kimberly Young, probabil autoarea celor mai multe materiale care au fost vreodată scrise în legătură cu problema dependenţei de Internet, consacră un articol special şi pentru analiza dependenţei de Internet a studenţilor care locuiesc în campusuri universitare . Mai întâi, autoarea prezintă cazul unei tinere studente la fizică, în anul al doilea, pe nume Kim. Iată relatarea ei:

„Cele mai plăcute momente pe care le petrec în şcoală sunt atunci când stau noaptea până târziu pe Internet. […] După un timp, Internetul a început să însemne pentru mine tot ceea ce vroiam să fac, tot ceea ce gândeam. Totul era atât de fascinant! În camerele de chat, am cunoscut o tânără din Ottawa, Canada, studentă la fizică la o universitate de acolo. Aici nu prea întâlnesc tinere care să fie studente la fizică. De asemenea am devenit prietenă apropiată cu un tip care locuieşte în Anglia, care era de fapt un student cu bursă din California.”

Kimberly Young comentează în continuare: „Kim a devenit atât de captivată de lumea ei de pe Internet încât a început să-şi neglijeze studiile. Dacă înainte de a deveni dependentă de Internet Kim era expertă în matematică şi în ştiinţe exacte şi avea ambiţii serioase în carieră, acum a permis notelor sale să se prăbuşească, înainte de a conştientiza că noua ei obsesie îi sabota ţelurile.

Cel puţin Kim îşi recunoştea problema. Din păcate însă cei mai mulţi studenţi nu o fac. Şi cum numărul studenţilor continuă să crească, facultăţile au devenit probabil terenul cel mai propice al dependenţei de Internet.”[6]

[1] R. Kubey, M. Lavin, J. Barrows, Internet Use and Collegiate Academic Performance Decrements: Early Findings, în: Journal of Communication, pp. 366-382, iunie 2001.

[2] Idem.

[3] A. Barber, Net’s Educational Value Questioned, în: USA Today, p. 4D, 11 martie 1997, apud: Kimberly Young, Internet Addiction: Symptoms, Evaluation and Treatment, în: Innovations in Clinical Practice, vol. 17, Sarasota, Florida, 1999.

[4] Kimberly Young, Internet Addiction: the Emergence of a New Clinical Disorder, 104th annual meeting of the American Psychological Association, Toronto, Canada, august 1996, apud: Kimberly Young, 104th Annual Meeting of the American Psychological Association, Toronto, Canada, august 1996.

[5] B. Murphey, Computer Addictions Entangle Students, The APA Monitor, p. 38, iunie 1996, apud: Kimberly Young, op. cit.

[6] Kimberly Young, Surfing Not Studying: Dealing With Internet Addiction on Campus, în: Student Affairs Online, 2001.