mai 2017




Unde se ascunde bucuria?

Deşi înţelegerea vieţii este diferită, în funcţie de principiile în care cred, nu-i anevoie să observi că toţi oamenii, fără excepţie, dincolo de orice filosofie, caută într-un mod foarte concret să trăiască fericirea. Însă, după ce criteriu socotim noi un om fericit? Cei mai mulţi îl consideră fericit pe omul ce se bucură. Bucuria este,…



Moșii de vară și dorul de strămoșii noștri

Când cineva drag trece „dincolo”, adeseori ne întrebăm: de ce, moartea? Cum ar fi arătat existența fără el? Ce facem cu dorul de cei ce au pășit pe tărâmul veșniciei? Cum să ne împăcăm cu acest simțământ, atât de greu de purtat în taina sufletului? De ce Dumnezeu, Iubirea Însăşi, ne împovărează cu o așa…



Morala personală şi datoriile persoanei faţă de sine însăşi

“Cunoaşte-te pe tine însuţi” – un moto, pe care îl invocă generaţii în şir  şi de  care nu se lipeşte  praful istoriei. Oare ce a avut în vedere Socrate, când  a lansat această  frază plină de înţelepciune, care a depăşit epoci? Poate: virtuţile mele – ca să mi le înmulţesc? Poate  păcatele mele – ca…


Duminica a VII-a după Paşti

Trei porţi conduc la măreaţa catedrală din Milano. Deasupra unei porţi se află o inscripţie care spune: “Lucrurile care ne fac plăcere sunt temporare”. Deasupra celei de-a doua porţi se poate citi: “Lucrurile care ne tulbură sunt temporare”. Şi deasupra porţii centrale se află o inscripţie mare care spune: “Lucrurile veşnice sunt cele importante”. Tindem…



Înălţarea Domnului

Există în viața noastră cel puțin trei momente care ne intensifică bătăile inimii: durerea cu care ne despărțim de cei dragi, emoțiile cu care ne întoarcem acasă și nerăbdarea cu care așteptăm revederea prietenilor. Iar sărbătoarea de astăzi ne oferă tocmai acest cadru „tridimensional”, această triplă emoție. În primul rând avem acest tabloul despărțirii lui…





Fericirile tâlcuite de Sfântul Nicolae Velimirovici

„Prin urmare, voi nu mai sunteţi străini şi nici venetici, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi casnici ai Lui Dumnezeu, zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos, întru Care toată zidirea, bine-ncheiată laolaltă, creşte spre a fi locaş sfânt întru Domnul; întru El sunteţi şi voi…




Ispita «iubirii»

Limbajul ideologic nu a dispărut. Nici în Occident. Limbaj mincinos, clişee care creează iluzii şi împiedică gîndirea. Nu e altfel decît ceea ce se petrecea sub pecetea comunismului; însă pentru occidentali, care nu l-au trăit, care nu au avut experienţa brutală pe care am avut-o noi, a detecta limbajul corupt este uneori mai dificil. Atrage…


Simptomele duhului lumesc

Mai deunăzi, discutând cu un bun prieten, îmi spunea: ­uite, domnule, unde a ajuns şi lumea asta! Ce falsuri nemai­auzite atentează astăzi la firea omului: LGBT, transgender, transspeciism, transumanism etc., şi toate acestea ne sunt ­livrate nu ca moduri de viaţă greşite, ci, culmea, ca progres! Iniţial i-am dat, evident, dreptate. După un timp de…


Foloseşte cultura la ceva?

Să nu ne ascundem după deget: pentru destui oameni, cultura e un moft, un lux sau, în cel mai fericit caz, o chestie opţională. Argumentul lor e simplu: se poate trăi fără să citeşti, fără să asculţi muzică simfonică, fără să mergi la teatru, fără să vizitezi vreo expoziţie ori un muzeu? Se poate! Şi-atunci……


14 mai 2017 – Manzanares el Real

Castelul Manzanares el Real, cunoscut sub numele de Castillo de los Mendoza sau Castillo de Manzanares el Real, este un palat-fortăreață, situat în municipiul Manzanares el Real (Provincia Madrid), la poalele Munţilor Guadarrama. Construit în secolul al XV-lea, a fost conceput ca reşedinţă a Casei de Mendoza, o familie nobiliară spaniolă, originară din provincia Álava…



Duminica samarinencei

Iisus se întoarce în Galileea (Nord). Drumul trece prin Samaria, o zonă cu locuitori pe care evreii îi detestau în mod deosebit, fiindcă îi considerau nişte corcituri, adepţi ai unui amalgam de precepte iudaice şi de vestigii păgâne. Un astfel de sincretism era deci cu atât mai dispreţuit, fiind perceput drept o maimuţăreală a sistemului…



Biserică şi bisericuţă

Un diminutiv adaugă, în general, un strop de tandreţe cuvântului-mamă. Biserica face însă excepţie. Ea este aceea care mângâie, nu are nevoie să fie diminutivată şi alintată. Este puternică şi oferă sălaş pentru toţi cei care îi trec pragul şi se închină lui Hristos. Biserica uneşte inimi, nu le separă, după mărunte criterii omeneşti. E…


„Să pictăm în interiorul nostru chipul lui Hristos”

Arhimandritul Melchisedec de la Putna Familia – încă unul din cuvintele care, în societatea contemporană, pare să se golească de conținut, ba chiar să devină o „oaie neagră”. Și aceasta pentru că „acum este ceasul stăpânirii întunericului” cf. Luca 22:53, când lucrarea a-tot-dezbinătorului a cuprins întreaga lume. Însă rugăciunea cea de pe urmă a lui…





„Dați la o parte luna de pe cer și aduceți soarele!”

De curând citeam un articol apărut la începutul acestei luni în celălalt capăt al lumii, Noua Zeelandă. Intitulat „Profesorul neascultător încalcă toate regulile”, articolul scris de Simon Collins face referire la un experiment inedit, pe care un profesor de studii sociale l-a făcut cu elevii săi de gimnaziu cândva, la începutul anilor ’80 – de…



Învierea Lui ne-a învățat iubirea

Din zorii creștinismului și până astăzi, sărbătoarea Învierii Domnului marchează într-un mod aparte nu numai fiecare primăvară, ci însăși viața fiecăruia dintre cei care pășesc pe urmele Celui ce a înviat. Tainele ei devin însă cunoscute mai ales acelora care îi dăruiesc întreaga viață, asumându-și veșmântul monahal, iar unul dintre ei este și arhimandritul Syméon,…






Duminica slăbănogului

A venit la Vitezda după ce toate celelalte speranţe de vindecare i s-au năruit, acutizându-i tot mai mult şi mai mult suferinţa. Aici exista o certitudine: scăldătoarea miraculoasă. Cel care intra primul după ce îngerul Domnului atingea cu aripile sale apa, ieşea vindecat. A văzut de nenumărate ori acest lucru şi fiecare vindecare îi făcea…