Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” – Coslada

Parroquia “San Nectario el Taumaturgo” – Coslada

Sfinții Români în era globalizării

Afteia-jud-Alba-pronaos-cafas-23

Cinstirea sfinților naționali poate părea desuetă în era globalizării, când totul tinde să se universalizeze prin aglutinare multiculturală (limbă, valori, drepturi și libertăți). Și totuși, sfinții naționali sunt unica șansă de universalizare sănătoasă a unui popor. Cum?

Biblic, apariția neamurilor pare un blestem asupra mândriei universale de a construi turnul Babel. Doar pare. Ochiul curat va vedea în neamuri un instrument prin care Dumnezeu oferă omului posibilitatea scăpării din ispita universalizării mândriei (actuală și pentru era globalizării).

Blestemul treimic al încurcării limbilor va fi vindecat harismatic prin glosolalia în Duhul Sfânt. Sfântul Pavel dedică limbajului întreg capitolul 14 din Epistola I către Corinteni și vede în acesta calea înțelegerii depline a Evangheliei: „în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină” (1 Cor. 14, 19).

Această viziune a Sfântului Pavel ne ajută să privim către sfinții naționali ca fiind „calea cea strâmtă”, model al desăvârșirii în primul rând pentru conaționali. Astfel, sfinții români nu sunt altceva decât faruri duhovnicești călăuzitoare ale desăvârșirii noastre.

Importanța Sfinților Români ar rezida în trei mari aspecte. Primul este cel istoric. Sfinții Români ne coboară, în istorie, până la originile apostolice ale creștinismului. În calendar găsim sfinți din toate epocile istorice ale neamului nostru. De la primii martiri dobrogeni și până la recent canonizații sfinți nemțeni, munteni sau ardeleni, vedem că în fiecare epocă au existat câțiva „de-ai noștri” care au mijlocit în fața lui Dumnezeu pentru noi, toți ceilalți. Și sperăm ca harul Duhului Sfânt să călăuzească Sfântul Sinod pe drumul recunoașterii unor noi sfinți români, care, odată trecuți în calendar, ne vor vorbi despre trecerea prin istorie a acestui popor, poate nu întotdeauna cu „capul sus”, dar cu certitudine cu ochii ațintiți către Dumnezeu. Căci, indiferent de mărime sau avere, un popor care nu rodește sfinți este un popor care trece degeaba prin această lume. Al doilea aspect este cel axiologic. Sfinții sunt cei care orientează valoric un popor. Prin Sfinții Români, chiar înainte de a vorbi românește, neamul nostru a vorbit limba Evangheliei, ceea ce înseamnă că avem Evanghelia înscrisă ontologic în fibra noastră identitară, chiar dacă unii vor să se lepede de ea, urmând alte valori „universale”. Spre deosebire de alte locuri, la noi, multietnicitatea a creat modele de conviețuire interetnică (Dobrogea, Banat), iar multiculturalismul este în dialog cu Sinaxarul. Sfinții numiți „români” nu sunt doar etnici români, ci și de alte naționalități, unii chiar cu recunoaștere internațională (Sfântul Nicodim de la Tismana, Sfântul Antim Ivireanul, sfinții daco-romani).

Ultimul aspect este cel pedagogic. Părintele Stăniloae spunea că „fiecare popor poate asimila şi exprima prin cultura proprie mesajul comun şi universal al creştinismului”. Prin urmare, sfinții naționali sunt pedagogi ai neamului către Hristos. Mulți spun că educația este soluția tuturor problemelor, dar uită să explice ce tip de educație (din păcate, există și o educație rea). Crizele contemporane au la bază crize axiologice. Sfințenia este calea rezolvării lor, iar sfinții naționali sunt adevăratele „modele de succes”. În concluzie, sfinții naționali îndumnezeiesc neamul, traducându-i pe înțelesul lui limbajul universal al iubirii de Dumnezeu și aproapele.

Pr. Eugen Tănăsescu

Sursa: ziarullumina.ro

Comments are closed.