Nu judeca și nu face rău

Viața creștină presupune un efort îndelungat, constant, e o cursă de rezisten­ță, un maraton, și nu un șir de sprinturi. Uneori însă deznădejdea se naște din faptul că punem asupra noastră poveri prea mari înainte de vreme; că ne trezim sub tirania unor legi care sufocă orice urmă de libertate. Avva Pafnutie își amintește într-o apoftegmă din Patericul egiptean un sfat primit de la Avva Macarie Egipteanul: „Odată, l-am rugat pe părintele meu să-mi spună un cuvânt. El mi-a zis «Să nu faci rău nimănui și să nu judeci pe nimeni. Păzește aceste porunci și te vei mântui»”.

Regula pe care i-o trasează Avva Macarie lui Pafnutie în mod sigur nu este una absolută, aplicabilă ca atare tuturor. În schimb, această regulă stabilește cu discernământ un minim, care îți arată dragostea lui Dumnezeu și care te poate umple de nădejde. Macarie nu este singurul care gândește în acești termeni. Mult mai aproape de noi, părintele Arsenie Papacioc, în vremea comunismului, când a spovedit un ofițer de Securitate, i-a dat un sfat care reduce mult exigențele vieții creștine, dar nu le anulează: „Nu face tot răul pe care îl poți face”. Acesta este un prim pas, care, pus în practică mereu, ajunge să producă în timp schimbări radicale. O scenă similară se găsește și în filmul rusesc „Insula” („Ostrov”), în care personajul principal, părintele Anatolie, chiar înainte de moarte este întrebat de un călugăr din obște cum să trăiască. Bătrânul pe când se așeza în sicriu, îi spune cu blândețe: „Trăiește cum poți, numai încearcă să nu păcătuiești prea mult”.

Logica acestor sfaturi este una progresivă sau, mai bine zis, una care mizează pe progres. Cu cât faci mai puțin rău, cu cât privești mai atent mișcările sufletului tău, inima ajunge să se sensibilizeze. Nu face tot răul pe care îl poți face înseamnă de fapt: fă tot mai puțin rău, limitează-te tot mai mult în utilizarea puterii, canalizează tot mai mult energia către bine. „Trăiește cum poți, dar încearcă să nu păcătuiești prea mult” e un gând care poate fi citit în aceeași cheie. Ceea ce nu e prea mult într-un moment ajunge să fie prea mult într-altul. Această mică ambiguitate introdusă în sfaturile date de asceți este de fapt o cale deschisă pentru a înainta tot mai mult.

Nota în care vorbește Avva Macarie, cu mult înaintea celor doi, este similară. Aș vrea să luăm în sens invers cele două sfaturi. „Nu judeca pe nimeni” este o afirmație-cheie a spiri­tualității creștine, o preluare a cuvântului Domnului din Predica de pe Munte: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura” (Mt 7, 1-2). Această atitudine a inimii este cea care pune bazele pentru nesăvârșirea răului. În clipa în care încetezi să judeci și să condamni devii suficient de înțe­legă­tor cu fiecare.

Gândul să nu faci rău nimănui este și el unul deschis. Deși aparent negativ, gândul acesta pus în practică mereu, cu atenție și sensibilitate, te conduce în cele din urmă la înțelegerea că până și a nu face binele pe care îl poți face este o formă chiar agresivă de rău. Pornind de la aceste porunci ajungi treptat dincolo de ele și așa te poți mântui, după cuvântul Avvei Macarie.

Paul Siladi

Sursa: ziarullumina.ro