Viața noastră, mărturia credinței noastre

În societatea contemporană, identitatea creştină a popoarelor din spaţiul european este pusă sub semnul întrebării de ofensiva globalismului, secularismului, migraţiei islamice și a pseudovalorilor neoliberalismului şi neomarxismului. În tot mai multe ţări din nordul şi vestul Uniunii Europene întâlnim atitudini anticreştine şi mai ales o luptă împotriva fundamentelor creştine ale Europei. Această negare a identităţii creştine europene pătrunde şi în ţara noastră, mai ales în marile aglomerări urbane, prin intermediul media şi social-media, care, prin tehnici de manipulare, conturează în mentalul colectiv ideea că valorile creştine şi Biserica în general sunt un obstacol în faţa aşa-zisei modernizări a României.

De fapt, lupta nu este cu creştinismul în sine, ci cu ceea ce mărturiseşte Biserica, cu credinţa în Dumnezeu, pentru că omul credincios cu nădejdea mântuirii nu poate accepta nonvalorile ca valori deoarece, din punct de vedere axiologic, pentru el tot ceea ce există se raportează la Creator, adică la Dumnezeu, şi la legile pe care le-a dat. Neomarxismul doreşte o lume fără Dumnezeu, în care omul autonom să fie măsura tuturor lucrurilor şi valorile tradiţionale să dispară în faţa unor pseudovalori.

În faţa acestor provocări, creştinul trebuie să fie un mărturisitor prin viaţa sa şi mai ales prin atitudinile sale din societate. Astăzi noi, cei botezaţi în numele Preasfintei Treimi, trebuie să avem în societatea multiculturală a Europei o atitudine creştină în fiecare moment al existenţei noastre. Deşi creştinismul este religia majoritară a europenilor de astăzi, ne confruntăm cu un laxism şi un indiferentism al celor care se declară creştini când e vorba să aibă în societate atitudini care definesc religia lor. Este necesar ca fiecare dintre noi, cei care am primit Taina Sfântului Botez, să avem în lumea de astăzi atitudini creştine care să arate că, atât în ţara noastră, cât şi în Europa, creştinismul este o religie vie cu oameni care nu urmează doar tradiţional această credinţă, ci trăiesc plenar relaţia lor cu Dumnezeu prin învăţătura creştină şi se raportează la lume din perspectiva valorilor nemuritoare aduse de Evanghelia Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Majoritatea românilor se numesc creştini. Întrebarea care ar trebui să ne-o punem este: suntem într-adevăr creştini? Răspunsul îl găsim în gândirea Sfinţilor Părinţi, care ne spun: ca să fie cineva creştin, trebuie să asculte şi să facă tot ce zice Hristos. Desăvârşita ascultare faţă de Hristos, de toate câte porunceşte, este semnul de recunoaştere a unui creştin adevărat. De aici vedem că nu putem fi creştini dacă nu avem o relaţie de iubire şi ascultare faţă de Domnul Iisus Hristos. Din această perspectivă, suntem invitaţi la mărturisirea credinței prin viaţa noastră care trebuie să arate că suntem următori ai lui Hristos, Calea, Adevărul şi Viaţa.

Urmarea lui Hristos se vede prin atitudinile creştine pe care le avem în societate, adică: un creştin nu înjură, nu mituieşte, nu minte, nu fură, nu desfrânează, nu invidiază, nu ucide, nu acceptă pseudovalorile promovate de cei fără Dumnezeu, nu îşi vinde credinţa pentru un trai mai bun, nu face compromisuri de dragul corectitudinii politice, nu este lacom, nu este mândru, nu urăşte pe nimeni, nu dispreţuieşte pe aproapele său şi nu doreşte răul nimănui, se fereşte să încalce voia lui Dumnezeu pentru a nu ieşi din ascultarea faţă de poruncile Lui. Atitudinile creştine sunt mărturisirea prin viaţa noastră în societate a valorilor credinţei sădite în neamul românesc de 2.000 de ani de creştinism.

Pr. Ciprian Florin Apetrei

Sursa: ziarullumina.ro