Liberté, Égalité, Fraternité… nu prea mai e!

Deviză a statului francez, conceptul „Libertate, Egalitate, Frățietate” începe să se clatine serios în Franța actuală, dacă nu cumva la nivelul întregii democrații europene. Recent, Consiliul de Stat, curtea supremă franceză, a decis că o cruce, aflată pe o statuie a papei Ioan Paul al II-lea, plasată într-o piațetă publică din orășelul Ploermel, în Bretania, încalcă principiul juridic al separării dintre Stat și Biserică și trebuie dată jos. Asta după ce monumentul a făcut obiectul unor procese începute din 2010, pe motiv că sub­venționarea statuii, considerată „ostentativă“, a fost ilegală.

Cu alte cuvinte, secularismul francez a intrat în acțiune şi s-a năpustit cu vigoare asupra simbolului esențial al creștinismului, sub pretextul că încalcă o lege din 1905, care spune că simbolurile religioase nu au ce căuta în spațiul public.

Uite așa s-a năruit tot idealul triadei: liberté, égalité, fraternité. Sau, cel puțin, mă întreb dacă nu cumva este folosit, din când în când, ca o armă de propagandă antireligioasă, pentru că, să re­cunoaștem, cele trei cuvinte au avut înțelesuri diferite de-a lungul timpului. Să o luăm pe puncte.

Liberté – ce fel de libertate este aceea în care n-ai voie să pui în spațiul public simboluri religioase? Sună mai mult a cenzură, sau cel puțin a eliberare din „robia religiei”, un concept manipulator ateist-științific, care consideră religia drept „opiu al popoarelor”.

Égalité – oricât m-aș strădui, nu văd egalitatea Crucii cu alte simboluri. În spațiul public francez poți defila cu steaguri curcubeistice, cu măști de Halloween, cu colți de vampiri sau chiar și cu cocoșul galic, dar Crucii nu i se păstrează nici măcar egalitatea de șanse. Nu, din start ea trebuie socotită „ostentativă” și trimisă în zona privată, în catacombe eventual, pentru că altfel brațele ei înțeapă orgoliul militant ateist al seculariștilor francezi.

Fraternité – înțeleasă ca o legătură socială, motivată uneori și religios, menită a pondera libertatea individului, fraternitatea este ucisă de individualismul contemporan. Adică alți „frați” au voie să-și aducă simbolistica lor „civilă” pe spațiul public, dar simbolistica mea religioasă nu are loc?

Mai grav, nu-mi explic de ce Franța apelează la o lege din 1905 și scurtcircuitează în mod totalitarist dreptul la libertatea de religie din Art. 18 al Declarației Universale a Drepturilor Omului, care spune că „orice om are (…) libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alții, atât în mod public, cât și privat…”.

Cu atât mai ciudată este decizia Franței cu cât țara este împresurată de cruci, puse în locuri publice. Numai la Ploermel mai sunt două. Cum de până acum nu au deranjat? O să se apuce Franța să le dărâme pe toate?

Pr. Eugen Tănăsescu

Sursa: ziarullumina.ro