Bartolomeu Anania, bătrânul ierarh care avea elanul tinereții (7 ani de la mutarea la Domnul)

O călătorie își află sensul atunci când știi, mai înainte de a o începe, ceea ce cauți, ceea ce dorești. Astfel și călătoria la ceruri a vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania a fost una pe care acest ierarh și-a pregătit-o încă din anii copilăriei, mai cu seamă de când bătrânul arhimandrit, care avea 70 de ani, a fost ales în anul 1993 arhiepiscop la Cluj. Cei aproape 18 ani de păstorire duhovnicească a credincioșilor încredințați spre mântuire din Eparhia Clujului, mai apoi, începând din anul 2005, ai Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, au reprezentat pentru Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu Anania „toamna” vieții sale. Aceasta deoarece, în acești ani, a hrănit sufletele credincioșilor din dul­ceața roadelor sale duhovnicești, plămădite primăvăratic, nu în greul pământului, ci în sufletul silfid și neîntinat de copil de către maica sa, și trecute în anii tinereții prin focul încercărilor vieții.

Experiența dobândită de-a lungul unei vieți întregi de om și exprimată prin viul grai, atitudine și fapte, l-a făcut pe mitropolitul cărturar ca să fie receptat drept un far călăuzitor de către cei care doreau și doresc să ajungă la limanul mântuirii. Deși la o vârstă înaintată a primit responsabilitatea unei noi și grele slujiri în Biserică, pentru propovăduirea Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu Anania a lucrat asemenea unui tânăr, plin de elan și vigoare, punând în lumină cele pe care în anii tinereții le-a ascultat ca un bătrân înțelept.

Demersul acesta, de a scrie despre un om, indiferent de statutul său, este un act care mai mult poate umbri în loc să facă lumină, cu atât mai mult cu cât este o îndrăzneală a crede că poți așterne în scris unele însușiri care țin de trăirile lăuntrice ale unui om. De aceea, deși, de-a lungul timpului, în filele cărților s-au scris și se vor mai scrie multe despre lucrarea și personalitatea Mitropolitului Bartolomeu Anania, cele care redau cel mai fidel personalitatea sa, fără a trece prin filtrul editării, sunt predicile sale, din fericire, multe dintre ele arhivate și chiar postate în mediul online. Astfel, ceea ce răzbate peste vremuri este glasul său puternic, cu care mângâia, îmbărbăta și ridica suflete necăjite, rănite și căzute. Viul grai al Mitropolitului Bartolomeu Anania cheamă sufletul rătăcit și, reașe­zându-l în sine, îl face un apostol al Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos și un împlinitor al voii Sale.

„Un tineret fără ideal înseamnă un neam fără viitor”

O grijă aparte a Mitropolitului Bartolomeu Anania a fost manifestată față de tineri, ca unul care a înțeles, datorită evenimentelor tumultuoase ale tinereții sale, că tinerețea este vârsta complexă a devenirii personalității, vârsta care deschide cu elanul eroismului poarta către viitor, nu numai al propriei persoane, ci și al societății în care trăiește. Nu de puține ori, în predicile sale și-a arătat grija sa de părinte duhovnicesc față de tineri, pândiți de atâtea primejdii, lăsați pradă debusolării și lipsei idealurilor. „Un tineret fără ideal înseamnă un neam fără ideal și un neam fără ideal este, practic, un neam fără viitor. De aceea, noi privim tineretul nostru nu numai din punctul de vedere al Bisericii, fiind îngrijorați pentru mântuirea sufletului lor, dar suntem îngrijo­rați și ca purtători de conștiință ai unui neam și ai unui popor care și-a făurit o istorie prin tinerii lui, care-și croiește un viitor – să dea Domnul! – prin tinerii lui și care se reazemă pe cei care urmează să ia locul vârstnicilor ce se duc” (Predica despre tine­rețe).

Mitropolitul Bartolomeu Anania a simțit vremurile, și-a înțeles rostul său și a căutat să coopteze în lucrarea de regenerare morală a poporului român, de puțini ani ieșit din teroarea regimului ateist totalitar comunist, pe toți cei responsabili pentru renașterea spirituală a românilor, și anume școa­la și apoi toate celelalte instituții ale statului. Iar atunci când acestea au decăzut de la menirea lor, li s-a împotrivit pe cât s-a putut, împlinind nu atât voia sa, cât vocația profetică a Bisericii. Această vocație a Bisericii nu este de ieri, ci de la începuturile ei. Iar un exemplu în acest sens este Sfântul Ioan Gură de Aur care, fiind ales patriarh al Constantinopolului, a spus împăratului Arcadiu: „Să știi că nu mă voi rușina când va fi trebu­ință de învățătură și de mustrare, pentru folosul sufletului tău, precum nici prorocul Natan nu s-a rușinat de împăratul David, descoperind greșeala lui” (Viața, paraclisul și acatistul Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 32).

În nenumărate cuvântări, Părintele Mitropolit Bartolomeu Anania avertiza că poluarea sufletului, întreținută de mass-media, în special, va duce la degradarea simțului moral în societatea românească, astfel încât poporul român va deveni „un popor de sălbatici și, încet, încet, de nesimțiți”. Într-una din cuvântările sale, de la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din anul 2000 – cea mai ascultată predică pe site-ul YouTube –, vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania spunea: „Ne întrebăm de această ofensivă de poluare a spiritului în țara noastră, România? Există mișcări ecologiste care luptă împotriva poluării apelor și a pădurilor, a solului și a aerului. Unde sunt mișcările ecologiste împotriva poluării spiritului? Nu am văzut, nu am auzit. Presa, revistele, canalele de televiziunile se întrec în a arunca cu gunoaie în casele și în sufletele noastre. Aproape nu este post pe care să îl deschizi întâmplător și să nu vezi decât violență, sânge, bătaie, desfrâu și toate mizeriile care se pot întâmpla într-o lume păcătoasă. […] Nu avem legi pentru aceasta, pentru că avem alte griji și alte treburi. […] Democrația este eminamente libertate, dar nu anarhie și nu dezmăț. Există o cenzură a bunului simț și e greu să suportăm cum obrazul bunului simț al poporului român este împroșcat de cei care nu se gândesc decât la bani. […] Aș vrea să puneți la inimă cele pe care vi le-am spus din toată inima mea, din toată credința mea și, uneori, cu sufletul sângerând. Să le duceți la casele voastre, să le spuneți vecinilor voștri și altora ce ați auzit și învățat la Mănăstirea Nicula, pentru ca poporul român să se poată regenera și lăuntric. Aș vrea să știe toată lumea: vom face reforme economice și politice, dar toate acestea nu vor avea roade de nu vom face reforma morală a poporului român. Să stârpim din țară minciuna, hoția, tâlhăria, drumul ocolit”.

Astăzi, se împlinesc 7 ani de la mutarea la Domnul a vrednicului de veșnică amintire Mitropolit Bartolomeu Anania. Anii trec repede, iar viața pământească a omului trece repede ca o clipă, însă acea clipă poate să dăinuie în veșnicie ca una, precum spunea părintele Sofronie Saharov, în care „Dumnezeu în om Își face autoportretul”.

Ioan Buşagă

Sursa: ziarullumina.ro