Egoismul în viața de familie

E firesc să ne iubim pe noi înșine, fiindcă aceasta reprezintă o condiție primordială a existenței noastre pe pământ. Dar iubirea excesivă de sine duce spre altceva… spre momentul acela când începi să-i faci pe cei din jurul tău să sufere, să nu-i dorești, sau pur și simplu să-i omori. Da, nu este o exagerare ceea ce spun. Căci ce altceva este refuzul de a primi darul cel mai de preț pentru soți, copiii? Egoismul se manifestă așadar pretutindeni, chiar și în viața de familie. Copiii, atunci când sosesc într-o familie, nu vin de la sine. Dumnezeu îi trimite, însă nici El nu lucrează singur. El are nevoie de cooperarea părinților. Însă atunci când aceștia încearcă să trăiască doar pentru ei înşiși, se împiedică şi cad fiindcă sunt într-un circuit închis. Suferă de autolatrie. Numai atunci când gândesc şi acţionează dincolo de nevoile imediate ale ego-ului, viaţa lor începe să se afle sub influenţa legilor divine. Și tot atunci încep și atacurile vrăjmașului oamenilor, diavolul.

O femeie căsătorită nu voia să aibă copii. La spovedanie nu îi spunea duhovnicului că lua pilule contraceptive. După câțiva ani, însă, preotul a întrebat-o:

– Ce e cu voi de nu aveți copii? Aveți probleme cu sănătatea?

Soțul femeii era de față:

– Nu, părinte, suntem sănătoși. Dar dacă nu pot să o conving… Duhovnicul meu m-a oprit de la împărtășanie pentru asta, dar dacă sfinția voastră îi îngăduiți…

– Eu? Eu nu îngădui așa ceva. Dumnezeu nu poate fi îngăduitor cu păcatul. Nu știam nimic.

Of, de asta e bine ca amândoi soții să aibă același duhovnic, să fie călăuziți pe același drum, nu unul într-o parte și unul în alta.

După care îi spuse femeii:

– Îți dau dezlegare să mergi la duhovnicul soțului tău. Și dacă vei rămâne însărcinată, să nu-i faci vreun rău copilului. Terminați cu prostiile!

Femeia s-a dus la duhovnicul soțului și a început să ducă o viață creștină. A făcut prima spovedanie completă din viața ei. Și apoi a renunțat să mai ia acele pilule semănătoare de moarte în trupul ei. Au trecut câteva luni și ea a rămas însărcinată.

Nu după mult timp, însă, în viața lor au început să apară tot felul de necazuri și ispite. Întâlnindu-se pe stradă cu fostul ei duhovnic, l-a întrebat:

– Părinte, cum se face că înainte toate ne mergeau bine, iar acum avem din ce în ce mai multe probleme?

– Înainte, când vă fereați să faceți copii, adică fugeați de crucea grijii pentru odraslele voastre care reprezintă în același timp o binecuvântare pentru familie, vrăjmașul vă lăsa în pace. Pentru că dragostea egoistă în care trăiați era de ajuns ca să vă pierdeți mântuirea. Acum, însă, când nu vă opuneți binecuvântării pe care v-o trimite Dumnezeu prin nașterea de prunci, începeți să mergeți pe drumul cel bun. Înainte, toate faptele voastre bune erau puse în umbră de lașitatea voastră, de frica voastră de a avea copii, care să vă stânjenească, copii care să vă mănânce timpul. Acum cel rău se luptă cu voi, pentru că știe că mergeți pe calea mântuirii. Ar trebui să vă bucurați că aveți necazuri. E semn bun!

E semnul că începeți să urcați pe scara care duce în rai. Nici un urcuș nu-i ușor.

Augustin Păunoiu

Sursa: ziarullumina.ro