Din lumea (ne)știută a consumului de vin

Pornind de la Epistola Tit 2, 2, text în care Sfântul Apostol Pavel îndeamnă femeile de vârstă înaintată să nu cadă în patima beției, Sfântul Ioan Gură de Aur arată în comentariul său că această practică era destul de răspândită printre femeile bătrâne, din dorința de „a întări” slăbiciunile vârstei lor.

Tertulian, supranumit și „părintele creștinătății apusene”, scrie în lucrarea Apologeticum că în vremea sa, în secolul al III-lea, se aplica pedeapsa capitală pentru acele femei care îndrăzneau să rupă pecețile pivniței unde era depozitat vinul. Această normă viza caracterul prohibitiv al consumului de vin între femei, mult mai vulnerabile alcoolului. Aplicarea acestei legi este atestată și la 600 de ani după înființarea Romei.

Deși recomandă tinerilor și celor ce doresc să-și păstreze mintea limpede înfrânarea de la consumul de vin, Clement Romanul nu descurajează folosirea vinului de cei înaintați în vârstă, pentru a compensa răceala trupului, dar și pentru că bătrânii nu mai sunt ispitiți de plăcerile pe care le induce beția. Vinul este îngăduit seara, atunci când nu mai este nevoie de o minte trează, dar cantitatea acestuia ar trebui să fie moderată: „Paharele, însă, să nu ajungă până la paharul ocării”. Tot el explică cum obișnuiau cei vechi să numere paharele de vin: „Primul pahar era pentru sănătate, al doilea pentru dragoste şi plăcere, al treilea pentru somn. Apoi veneau alte pahare, dar nu pentru omul cu judecată: al patrulea, paharul ocării; al cincilea, paharul strigătelor; al şaselea, paharul certei; al şaptelea, paharul bătăii”.

Același Clement îi îndeamnă pe cei ce au poftă de vin să nu caute alt vin peste mări, chiar dacă acelea sunt renumite pentru mirosul, aroma sau gustul lor, ci să se mulțumească cu vinul din țara lor, amintind de acei împărați „nebuni”, care aduceau apă din fluviul Hoaspis (fluviu din India a cărui apă este foarte bună de băut).

În Legile lui Platon găsim o referință foarte interesantă despre cum strămoșii noștri se raportau la consumul vinului: „Sciţii, celţii, iberii şi tracii obişnuiesc să bea vin mult, să se îmbete, pentru că toate aceste neamuri sunt neamuri războinice şi socotesc băutul o ocupaţie frumoasă şi fericită”.

 monah Dionisie Tuca