Să nu lăsăm nimic să ne întristeze

Soren Kierkegaard, celebrul scriitor, filosof și teolog danez din secolul al XIX-lea, a spus odată povestea unui om care călătorea noaptea într-o dili­gență, prin mijlocul unei păduri din Danemarca. Drumul era luminat de două felinare puter­nice. Când o rafală de vânt le-a stins, întunericul a devenit deodată de nepătruns. La început, călătorul se înspăi­mântă, însă ridică ochii și abia atunci observă pentru prima dată stelele care străluceau liniștit pe cerul nopții. Pentru a putea vedea stelele, trebuie să fie întuneric în jurul tău. Pentru cei care își pun nădejdea în Dumnezeu, suferința poate de­veni calea unde propriile lumini sunt stinse, iar ei sunt îndru­mați de lumina lui Dumnezeu. Suferința este ciudată și ambi­guă. Ea poate reprezenta dru­mul spre disperare și moar­te, în cazul când inimile lor s-au împietrit și sunt ispitiți să-L bles­teme pe Dumnezeu. Aceas­ta s-a întâmplat atunci când tâl­harul răstignit alături de Hris­tos, de-a stânga Lui, L-a hulit. Dar poate fi și calea spre vin­de­care și viață, dacă cel ce suferă înțelege că depinde pe deplin de adevărata lumină, de Acela care a zis: Eu sunt lumina lumii. Cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric. Este impo­si­bil ca suferințele să nu vină asupra noastră. Important e un singur lucru: să nu lăsăm nimic să ne întristeze într-atât încât să uităm de bucuria Învierii lui Hristos.

Augustin Păunoiu

Sursa: ziarullumina.ro