Bucuria de a dărui

Este frumos să dăruieşti! Îţi oferă probabil una din cele mai mari satisfacţii pe care le poţi avea ca om. Momentul în care vezi bucuria sinceră din ochii celui căruia i-ai dăruit e suficient pentru a te face să te simţi împlinit şi e greu să substitui cu altceva această trăire.

E frumos și să primești! Nu-ţi pune problema dacă meriţi acel dar; deciziile celuilalt sunt oricum subiective şi-l vei face fericit primindu-l. Cu cât dăruiești mai mult, cu atât vei primi mai mult. Nu este vorba doar de acte caritabile, despre a spune celorlalți despre faptele tale bune sau despre a te lăuda cu donații fabuloase. O privire caldă, o îmbrățișare sinceră, o mână strânsă, câteva cuvinte de laudă și un simplu „mulțumesc” pot schimba ziua unei persoane.

Un student a ieșit odată la plimbare cu profesorul său. În timp ce se plimbau, pe cealaltă parte a drumului studentul a văzut o pereche veche de pantofi care aparțineau unui țăran sărac ce lucra un câmp din apropiere și care era aproape de terminatul lucrului. Studentul îi spuse profesorului: „Haideți să glumim pe seama acestui țăran. Să-i ascundem încălțămintea și să-l urmărim în ascuns și să vedem ce va face”. Atunci profesorul i-a răspuns: „Tinere, niciodată să nu glumești pe seama sărăciei și a suferinței altuia. De vreme ce tu ești bogat, te poți bucura de următorul fapt: dacă vrei să mă asculți, pune câte o monedă de aur în fiecare pantof al țăranului, apoi ne vom ascunde în tufiș și vom vedea reacția lui”. Studentul a făcut așa, iar ei s-au ascuns în apropiere. Țăranul, care-și terminase de curând lucrul, a venit la locul unde și-a lăsat pantofii și în timp ce se încălța a simțit ceva în pantoful său. La început a crezut că-i o piatră, dar în curând și-a dat seama că era altceva. A rămas uimit văzând moneda de aur, a privit gânditor în jur, dar nu a văzut pe nimeni. A pus banul în buzunar și a început să încalțe al doilea pantof. Dar și acolo a găsit altă monedă. Profund uimit a căzut în genunchi, și-a îndreptat fața spre cer și a început să se roage și să mulțumească lui Dumnezeu. În rugăciunea sa a pomenit-o pe soția sa, grav bolnavă, pe copiii săi, care nu aveau ce mânca și care acum, datorită unei mâini invizibile, care i-a dăruit monedele, ei toți erau salvați. Studentul stătea și privea șocat cu ochii plini de lacrimi pe țăranul cel fericit. Profesorul îl întrebă: „Dacă ai fi glumit așa cum ai dorit tu la început, ai fi fost mai fericit decât te simți acum?” Tânărul a răspuns: „Domnule profesor, mi-ați dat o lecție pe care nu o voi uita niciodată. Acum am înțeles cuvintele pe care nu le înțelegeam mai înainte: cel ce dăruiește este mai binecuvântat decât cel ce primește, mai fericit este a da decât a lua. Prin urmare, dacă vrei să faci un bine, grăbește-te și nu vei regreta. Urmează-ți glasul conștiinței și nu te abate din calea virtuților.”

Augustin Păunoiu

Sursa: ziarullumina.ro