Arătările Domnului după Înviere

Din Cartea Faptele Sfinţilor Apostoli aflăm că Mântuitorul a rămas în lume timp de 40 de zile după Învierea Sa şi apoi s-a Înăl­ţat la cer: „Cuvântul cel dintâi l-am făcut, o, Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face şi a învăţa, până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales, cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa, prin multe semne doveditoare, arătân­du-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre Împărăţia lui Dumnezeu” (1, 1-3). Din acest text rezultă că Mântuitorul înviat s-a arătat timp de patruzeci de zile ucenicilor săi şi evident şi altor persoane. Prima persoană care L-a văzut pe Domnul după Înviere este Maica Sa, după cum ne spune Sinaxarul de Paşti: „Învierea a cunoscut-o întâi Maica lui Dumnezeu, care, după cum grăiește Evanghelia de la Matei, ședea la mormânt împreună cu Maria Magdalena. Dar spre a nu se arunca îndoială asupra Învierii, din pricina dragostei de mamă pentru Fiul său, de aceea zic Evangheliștii că Domnul S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena”. Sfânta Fecioară Maria este cealaltă Marie despre care vorbeşte Evanghelia de la Matei (28, 1). Mergând pe firul relatărilor cărţilor Noului Testament despre arătările Domnului după Înviere, avem următoarele momente: arătarea Domnului către Maria Magdalena (Ioan 20, 11-18; Marcu 16, 12, 13); arătarea către femeile mironosiţe (Matei 28, 9-10; Luca, 24, 10-11); către Sfântul Apostol Petru (Luca 24, 34; 1 Corinteni 15, 5); la doi ucenici, Luca şi Cleopa în drum spre Emaus (Luca 24, 13-35; Marcu, 16, 12-13); apostolilor şi unor ucenici la Ierusalim, în seara Învierii, fără Apostolul Toma (Ioan 20, 19-23; Luca 24, 36-43); apostolilor după opt zile, împreună cu Toma, la Ierusalim (Ioan 20, 26-29); la şapte Apostoli, în Galileea, la Marea Tiberiadei (Ioan 21, 1-14); la toţi Apostolii pe un munte în Galileea (Matei 28, 16-20); arătarea Domnului Hristos la mai mult de 500 de fraţi deodată (I Corinteni 15, 6); arătarea Domnului Sfântului Iacov, ruda Sa (I Corinteni 15, 7); apostolilor în ziua Înălţării la cer (Luca 24, 44-53; Marcu 16, 15-20); iar după Înălţare avem arătarea extraordinară a Domnului către Sfântul Apostol Pavel pe drumul Damascului (I Corinteni 15, 8; Fapte 9, 1-9; 22, 3-11; 26, 9-18).

Arătările Domnului după Înviere sunt mărturii ale realităţii Învierii Domnului mai presus de înţelegerea noastră raţională, dar în deplin acord cu perceperea spirituală asupra sensului existenţei noastre cu Hristos şi în Hristos Cel înviat, chezăşie a învierii noastre.

Pr. Ciprian Florin Apetrei

Sursa: ziarullumina.ro