„Îţi doresc destul!”

Mi s-a întâmplat să aud un schimb de cuvinte între un tată și fiica lui în ultimele momente ale despărțirii pe aeroport. Tocmai se anunța plecarea. Lângă poarta de securitate, s-au îmbră­țișat și tatăl i-a spus „Te iubesc și îți doresc destul”. Fata, zâmbind, i-a răspuns: „Tăticule, via­ța noastră împreună a fost mai mult decât destul. Dragostea ta a fost tot ce mi-am dorit vreodată. Îți doresc de asemenea destul, tată”.

S-au sărutat și fiica a plecat. Tatăl a făcut câțiva pași înspre fereastra lângă care mă aşezasem. Cum stătea acolo în picioare, puteam să văd că îl înecau lacrimile. Aș fi vrut să-l îmbărbătez cumva, dar nu puteam pătrunde în intimitatea unui om străin. El însuși, însă, a deschis conversația întrebându-mă: „Vi s-a întâmplat vreodată să vă luați rămas-bun de la cineva, știind că îl vedeți pentru ultima dată?”

„Da, mi s-a întâmplat”, i-am răspuns. „Scuzați-mă că vă întreb, dar de ce credeți că acesta a fost un rămas-bun pentru totdeauna?” „Sunt bătrân, iar ea locuiește foarte departe. Mă aș­teaptă momente grele înainte și realitatea este că următoarea ei întoarcere aici va fi ca să mă ducă la groapă”, spuse el. 

„Pe când vă luați rămas-bun, v-am auzit spunând «Îți doresc destul». Pot să vă întreb ce înseamnă asta?” El începu să zâmbească. „Asta este o urare care ni s-a păstrat de la generațiile anterioare. Părinții mei obișnu­iau să le-o spună la toți…” Omul făcu o mică pauză și se uită în sus ca și cum ar fi încercat să și-o amintească în detaliu, apoi zâmbi și mai mult. „Când spunem «Îți doresc destul», vrem ca cealaltă persoană să aibă viața plină cu destule lucruri care s-o susțină.” Apoi, întorcându-se spre mine, îmi recită din memorie următoarele: 
„Îți doresc destul soare care să-ți lumineze sufletul, indiferent de cât de mohorâtă ar fi ziua. 
 Îți doresc destulă ploaie, pentru a aprecia soarele cu atât mai mult. 
 Îți doresc destulă fericire, ca să-ți țină spiritul viu cât vei trăi. 
 Îți doresc destulă durere, ca până și cea mai mică bucurie a vieții să ți se pară mare. 
 Îți doresc destul câștig, pentru a-ți împlini dorințele. 
 Îți doresc să pierzi destul, pentru a aprecia ceea ce ai”. 
 Aici ochii lui se umeziră din nou și se îndepărtă. 

Se spune că ai nevoie de un minut pentru a remarca o persoană specială, o oră ca s-o apreciezi, o zi ca s-o iubești și o viață întreagă ca s-o uiți. 

Augustin Păunoiu

Sursa: ziarullumina.ro