Ce fel de aripi putem avea

Prin puterile și cu mijloacele proprii înălțarea noastră din preocupările cotidiene sau din existența la nivel biologic este imposibilă. Dar după cum Dumnezeu a lăsat legi ale naturii ce permit păsărilor să zboare, la fel ne-a dat aripi și nouă, aripi duhovnicești, care să ne ajute a ne ridica deasupra păcatelor și slăbiciunilor noastre, pentru a ne îndeplini chemarea dată de Dumnezeu în această viață.

Dumnezeu a creat toate bune foarte, după cum găsim în Cartea Facerii. Omul însă, folosind rău libertatea cu care fusese înzestrat, a preferat pământul în locul cerului, a ales să asculte îndemnul șarpelui care se târa pe pământ decât să ia aminte la cuvântul înălțător al Domnului din Eden. Dar Dumnezeu nu l-a părăsit, ci i-a oferit aripile rugăciunii. Poverile care păreau oamenilor greu de purtat sunt ridicate acum pe aripile acestea.

Din păcate, nu toți le folosesc. Când necazurile le ies în cale, unora le cresc aripi, iar alții își cumpără cârje. Nikos Kazantzakis, celebrul scriitor grec din secolul trecut, amintește într-una din lucrările sale o poveste a țăranilor greci. Aceasta spune că, odinioară, liliecii erau șoareci. Șoareci care au intrat într-o biserică și au mâncat anafura. De atunci le-au crescut aripi. Comentând acest lucru, Kazantzakis spune: „După ce omul a părăsit Edenul, sufletul lui a fost asemenea unui șoarece. Chinuit, întotdeauna fugărit și căutând permanent să se ascundă în găurile din pământ. Dar a mâncat trupul lui Hristos, împărtășindu-se de Dumnezeu prin Euharistie și a căpătat aripi”.

Atunci când oamenii au inventat avionul, i-au așezat aripile în forma literei V. Dar avioanele astfel construite nu rezistau în aer și se prăbușeau. Atunci cercetătorii s-au uitat la păsările care zboară pe distanțe foarte mari, la cocori, care vin în fiecare an din țările calde. Deschizătura unghiului dintre aripi și trunchi a fost măsurată. Avea 51 de grade. Specialiștii constructori au rectificat așadar unghiul stabilit inițial de ei și copiindu-l pe cel al cocorilor au ajuns la performanța avioanelor care străbat distanțe intercontinentale fără să facă vreo escală pentru alimentare.

Ce vreau să spun prin asta? Atunci când nu folosim ceea ce ne oferă Dumnezeu, aripile credinței, ale pocăinței și rugăciunii, și credem că rezolvăm noi singuri situațiile dificile din care trebuie să ne ridicăm, ne amăgim. Mai devreme sau mai târziu, vom sfârși asemenea unor muște obosite care cad neputincioase pe pământ.

Numai celor ce nădăjduiesc în Domnul li se va înnoi puterea și le vor crește aripi ca ale vulturului, ne spune atât de frumos prorocul Isaia în Vechiul Testament.

(Prelucrare după „Vitamine duhovnicești”, Anthony M. Coniaris, ed. Sophia)

Augustin Păunoiu

Sursa: ziarullumina.ro