Puterea unității

Atunci când la slujba Bisericii este de rând glasul al optulea, Antifonul al IV-lea al Utreniei de duminică are ca primă stihire textul: „Ce este mai bine și ce este mai frumos decât să locuiască frații în unire? Că întru aceasta a făgăduit Domnul viața de veci”.

În unitate cu ceilalți, fiecare capătă siguranță. Atunci când trăiești în unitate, ai coerență în acțiuni, nu ești debusolat. Ați studiat vreodată comportamentul unei furnici rătăcite de mușuroiul unde trăia alături de suratele ei? Are un mers neregulat, e bezmetică, umblă în zigzag, este total dezorientată.

Dar luați un mușuroi întreg și mutați-l dintr-o parte în alta. În câteva secunde se organizează, se mișcă ordonat. Furnicile lui nu sunt haotice în deplasarea lor.

Despre puterea unității vorbește și Scriptura. În cartea Deuteronomului, Moise, inspirat de Dumnezeu, spune celor din tabăra lui Israel: Dacă peste unul dintre voi va odihni Duhul Domnului, ajutorul Lui va fi cu el și va birui 1.000 de dușmani. Dacă vor fi doi peste care va odihni Duhul Domnului, ei vor birui 10.000 de dușmani. Am stat și m-am întrebat: oare nu e o greșeală aici? Matematic, dacă unul biruie 1.000, doi ar trebui să biruie 2.000. Și totuși, nu. Moise nu a greșit. Unitatea dintre oameni multiplică puterea lor nu în progresie aritmetică, nici geometrică, ci mult mai mult de atât. Unitatea naște un foc, un foc care mistuie pe dușmani, oricât de mulți ar fi ei.

Astăzi, noi. românii, avem nevoie de unitate. Deși pentru popor acest lucru e cel mai greu de realizat. Pentru că unii. și nu puțini, aleg să mintă, să trădeze, să se vândă.
Cei care ați urmat cursurile liceale înainte de 1990 cunoașteți foarte bine poemul eroic Dan, căpitan de plai, scris de Vasile Alecsandri. Până în 1989 el făcea parte din programa școlară la limba și literatura română și adesea era ales ca subiect de examen la treapta I, la admiterea în liceu. Opera respectivă a fost scoasă din programă de Ministerul Educației Naționale pentru că Alecsandri, probabil, era socotit cam prăfuit. Dar să revenim. Acolo apar două personaje, Dan și Ursan, doi vechi și buni prieteni, care împreună luptă pentru țară și bat la turci și tătari fără încetare. Atât timp cât nici unul dintre ei nu e rănit, biruința e de partea lor. Însă când Ursan cade în luptă și e salvat din mâinile dușmanilor de Fulga, fiica lui, iar Dan rămâne singur contra tuturor tătarilor, el nu poate rezista și cade prizonier.

Versurile lui Alecsandri despre dragostea de țară a celor doi prieteni sunt memorabile și ar trebui să fie pilduitoare pentru cei care doresc să obțină funcții de conducere în statul român.

Augustin Păunoiu

Sursa: ziarullumina.ro