Propășirea spirituală și respirația cutanată

O persoana tine in mana o lumanare aprinsa, in noaptea de Inviere, la Catedrala Mitropolitana "SF.Parascheva" din Iasi, duminica, 5 mai 2013. LIVIU CHIRICA / MEDIAFAX FOTO

Pentru a spori duhovnicește, dar și în general, în viața noastră de aici, de pe pământ, e nevoie să nu lăsăm nici o cale de acces prin care vrăjmașul să ne poată jefui de har. Fiindcă de multe ori ne întrebăm: postesc, dau milostenie, mă rog, încerc pe cât pot să-mi conformez viața cuvintelor Evangheliei. De ce totuși lucrurile nu merg bine?

Sigur, răspunsul este diferit în funcție de fiecare persoană. Unul are o formă disimulată de egoism, altul, o sensibilitate pe care cel rău, accentuând-o, reușește să îl destabilizeze, altul o timiditate pe care nu poate să și-o învingă ușor și care se transformă în fugă de oameni, în evitarea comunicării cu ei.

Toate aceste portițe lăsate deschise vor face ca zestrea de har să fie prădată de cel care nu vrea mântuirea omului. E nevoie de lucrarea duhovnicului și de sfatul lui atent în cadrul Tainei Spovedaniei pentru ca lucrurile să se îndrepte.

Situația prezentată mai sus e aproximativ identică cu ceea ce se întâmplă în procesul de respirație. Omul respiră prin intermediul organului care se cheamă plămân. Nevoia de oxigen este acoperită așadar de lucrarea celor doi plămâni în proporție de 99%. Doar 1% respirăm prin piele. Dar dacă acel 1% lipsește, putem avea plămâni impecabili, vom sucomba fără discuție. În respirația cutanată, schimbul de gaze are loc la nivelul suprafeței corpului. Dacă prin arsuri sau acoperirea pielii cu substanțe care blochează trecerea aerului se anihilează 30% din suprafața pielii, se creează o situație gravă pentru viață, iar la 50% moartea este aproape inevitabilă. 

Orice posibilitate, cât de mică, oferită demonului de a tulbura mintea și sufletul nostru este de neîngăduit dacă vrem să avem o viață frumoasă, de care să ne bucurăm în fiecare zi.

Augustin Păunoiu

Sursa: ziarullumina.ro