Sporirea duhovnicească se vădește în cuvinte – Arhim. Elpidie Vaianakis

– Părinte, cum putem ști dacă mergem bine în viața duhovnicească?

Din cuvintele tale, din cuvintele pe care le rostește fiecare. Vei înțelege cât de mult a înaintat cineva în viața duhovnicească în măsura în care cuvintele lui revarsă miere sau venin. Există oameni care cred că viața duhovnicească se rezumă doar la rugăciune, la mersul regulat la biserică și la anumite așa-zise „fapte bune”. Însă gura lor [poate] să fie slobodă: ușor să judece, să comenteze, să necăjească pe cineva, să îl facă ușor să se simtă prost, iar acela să plângă din pricina cuvintelor urâte. Asta nu este viață duhovnicească! Dimpotrivă, aceasta este o închipuire că ar fi viață duhovnicească.

Omul duhovnicesc spune puține cuvinte, rostește cuvinte care îl mângâie pe aproapele, care îl întraripează. Este precum o mamă care dorește copilului ei ce-i mai bun, vorbindu-i încurajator. Însuși Domnul nostru spune: „Din cuvintele voastre vă voi judeca”. Scrie undeva în Scriptură: „din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit” (Mt. 12, 37). Adică, din cuvintele tale te vei putea osândi și tot din cuvintele tale te vei putea mântui. Altundeva în Sfânta Scriptură scrie: „dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit”. [(Iacov 3, 2)]. Dacă cineva nu greșește prin cuvintele sale, atunci acesta este om desăvârșit!

Gândiți-vă că toată Scriptura, Duhul Sfânt, toți sfinții, Părinții, Cuvioșii vorbesc despre puterea cuvântului. Prin cuvinte poți intra în inima lui Dumnezeu și tot prin cuvinte te poți pierde. Cum s-au pierdut Adam și Eva? Prin cuvintele viclene pe care le-au primit de la diavol. Din acest motiv este de preferat ca în viața duhovnicească, în loc să dăm importanță altor lucruri, altor nevoințe, să dăm o importantă mai mare nevoinței tăcerii! Să tăcem atunci când vorbele noastre nu sunt plăcute Domnului și să spunem tot ceea ce ar putea dărui bucurie aproapelui. Așadar, viața duhovnicească depinde de cuvintele noastre!

Cuvintele pe care le rostim pot să mântuiască, dar pot să și vatăme.

Sursa: corortodox.blogspot.com