Când nu te vede nimeni, te vede totuși Cineva

În după-amiaza unei zile de toamnă, un preot stătea pe o bancă din curtea bisericii, citind o carte. În apropiere se juca un grup de adolescenţi. Preotul a observat cu coada ochiului că o fată s-a oprit nu departe de el şi privea fără să spună nimic. Avea o mică dizabilitate şi de aceea rămânea izolată de grup. Terminată lectura, preotul a ridicat privirea şi a întrebat-o pe acea fată dacă are nevoie de ceva. Ea i-a răspuns: „Da, aştept să mă priveşti”.

Această istorioară ne duce imediat cu gândul la episodul despre văduva din templul de la Ierusalim. Acolo, în timp ce oameni avuți ofereau sume importante, văduva pune şi ea doi bănuţi în cutia milei. Se părea că nimeni nu o vede. Dar cu toate acestea, femeia nu rămâne neremarcată. Iisus demască mai întâi ipocrizia acelora care săvârşeau acte de milostenie pentru a fi văzuţi de mulţime şi consideraţi ca evlavioşi, cărora le plăcea să audă spunându-se în public suma oferită de ei. Doar sărmana văduvă nu se aştepta să fie luată în seamă. În cazul ei, ar fi însemnat cea mai mare ruşine să audă anunţându-se în public că a pus în cutie numai doi bănuţi! Era mai bine pentru ea să treacă neobservată. Dar în mijlocul celor bogaţi în căutare de vizibilitate, Hristos o vede pe acea femeie văduvă, dispusă să dea tot ce are, strictul necesar pentru viaţă. Este dispusă să ajute mai degrabă pe alţi săraci. Căci cutia milei din templu era pentru întrajutorarea săracilor. Şi văduva o face pentru Dumnezeu.

Iisus cu privirea Sa ne vede şi pe noi, pe toți, în sărăcia noastră spirituală. Aşa cum a privit cu iubire şi a lăudat generozitatea acelei văduve, Domnul are o privire şi pentru noi. Să ne examinăm puţin. Poate umblăm în jur, în dreapta şi-n stânga, pretinzând semne de recunoştinţă şi laudele altora, căutând primele locuri pentru a părea alții decât cei ce suntem. Iisus ne spune să nu ne irosim viaţa în căutări superficiale. El vrea să fim conştienţi de privirea recunoscătoare a lui Dumnezeu care vede şi cei doi bănuţi de iubire sinceră pe care ştim să o dăruim altora. Dăruind vom dobândi. Să nu uităm acest cuvânt. Și să fim siguri că primeşte totul cine dă tot.

Augustin Păunoiu

Sursa: ziarullumina.ro