Pedagogie și „pedagogism”

Ce înseamnă școala azi? Educația stă sub semnul interogației pentru că tot mai mulți tineri se arată săraci în cunoștințe și valori. Problematica există peste tot în lume, iar substratul este, desigur, evoluția tehnologiei care schimbă paradigme și în sfera învățământului. Nivelul scăzut al învățării, ca fenomen, este disecat, în ultimii ani, în cercul teoreticienilor francezi, iar mai înainte și experți americani au căutat explicații. Într-o lucrare din anii ‘90, Postman scria despre criza sistemului educațional din Statele Unite, identificând că la baza acesteia ar sta eșecul în furnizarea unei „narațiuni” educaționale unificatoare tinerilor, așa cum au inspirat generațiile anterioare. El deplângea faptul că școlile promovează, astăzi, „zeii” falși ai utilității economice, consumismului sau separatismului etnic și resentimentelor.

Dezbaterea pe tema educației, cel puțin în Franța, se poartă pe clasica confruntare între vechi și nou. Între susținătorii școlii tradiționale, care a dat elitele vremurilor trecute în toate domeniile, și cei ai „pedagogismului”, axat pe dezvoltarea personalității, și nu pe dobândirea de cunoștințe, despre care vorbea, deloc laudativ, anul trecut, Jean-Pierre Chevènement, fost ministru al educaţiei în Franța. Dacă pedagogia tradițională vizează o educație care transcende, care transmite cu rigurozitate cunoștințe, „pedagogismul” se preocupă de dezvoltarea capacităţilor elevului de a învăţa singur, folosindu-se de propria experienţă, adică are la bază individualismul. Un învățământ pentru fiecare elev în parte presupune găsirea unor instrumente pedagogice adecvate și multiple, necesare în procesul dezvoltării competențelor individuale, ceea ce implică multă inovație. Este un efort educativ fantastic, care, însă, nu rezolvă toate aspectele sistemului de învățământ, între care unul important, inechitatea: în continuare au acces la educație cei care și-o permit. În România, această realitate  este reflectată în rata îngrijorătoare a abandonului școlar. În anul şcolar 2017/2018, „s-a menţinut tendința de scădere a efectivelor de elevi, cu care s-a confruntat sistemul de educație în ultimul deceniu (…) iar cele mai mari scăderi ale numărului de elevi s-au înregistrat la nivelul învățământului gimnazial și liceal”, potrivit unui raport al Ministerului Educației privind starea învățământului preuniversitar.

Dacă specialiștii francezi se întreabă cât de mult ar trebui inovat în educație și, în lipsa unui răspuns, își întorc atenția către școala tradițională, în țara noastră se vorbește încă de oportunitatea preluării sau nu a unor modele străine. Influențe există oricum și se resimt puternic mai ales cele sub presiunea ideologiilor societății de azi, dacă avem în vedere, de exemplu, vehemența unora în susținerea introducerii educației sexuale în școală. Postman, atrăgea atenția, tot într-o lucrare a sa, că şcoala nu trebuie să preia responsabilitatea problemelor curente ale societăţii, precum bunăstarea psihică, educaţia sexuală a elevilor sau dezvoltarea personalităţii, ci să se ocupe de educația care îi face pe tineri să reziste în fața valului de schimbare din societate.

Elena Gabrilea Zamora

Sursa: ziarullumina.ro