Inconştienţi de cine suntem

Experienţa libertăţii interioare determină comportamentul nostru faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu. Fiecare persoană este unică şi trebuie să-şi găsească locul său, trebuie să recunoască rolul pe care Dumnezeu i l-a încredinţat în istoria lumii. Scriptura vorbeşte despre chemarea lui Dumnezeu, căruia fiinţa umană trebuie să-I dea ascultare. Şi ce spune Dumnezeu? Să faci bine şi să fugi de rău. Să iubeşti pe Dumnezeu şi să urăşti păcatul. Doar atât.

Un filosof stoic mărturisea: „Îl porţi în tine pe Dumnezeu şi nu-ţi dai seama că-l murdăreşti, fie cu gândurile tale întunecate, fie cu faptele tale rele. Dacă ţi-ai imagina că eşti în faţa lui Dumnezeu Însuşi nu ai avea curajul de a face nici o faptă necugetată pe care o plănuieşti acum. Dar înaintea lui Dumnezeu care sălăşluieşte ascuns în tine, care pe toate le vede şi le aude, nu roşeşti în a gândi şi a realiza răul, tu fiinţă umană, care nu eşti conştient de propria ta natură…“

Conştienţi că Îl avem pe Dumnezeu în noi, toată dorinţa noastră trebuie să fie îndreptată spre armonia cu acest Dumnezeu care e prezent în noi. Noi trebuie să vrem ceea ce Dumnezeu vrea de la noi. Concordanţa sau armonizarea cu voinţa lui Dumnezeu face fiinţa umană liberă şi dă sensul demnităţii sale: „Eu sunt liber şi prieten al lui Dumnezeu, deoarece Îl ascult în deplină libertate“.

Augustin Păunoiu

Sursa: ziarullumina.ro